Castrul Roman de la Călugăreni, Mureș, aproape dublu ca dimensiuni decât se credea iniţial, susţin arheologii

Castrul Roman şi aşezarea din jurul acestuia au peste 50 de hectare, aproape dublu faţă de cât s-a estimat iniţial, a anunţat marţi, într-o conferinţă de presă, arheologul Szilamer Panczel de la Muzeul Judeţean Mureş.

„În momentul de faţă putem spune că situl de la Călugăreni are peste 50 de hectare, este aproape dublu de cât am estimat noi pe baza cercetărilor non-distructive, efectiv în sat, în zona locuită, nu am avut cum să efectuăm aceste cercetări, dar în momentul de faţă ştim că acesta se întinde de la extravilanul dintre Dămieni şi Călugăreni, până la şcoala din centrul satului”, a arătat Szilamer Panczel.

Potrivit acestuia, pentru punerea în valoare a acestor descoperiri arheologice, Muzeul Judeţean Mureş a decis organizarea Zilei Arheologiei, în data de 11 august, pe fondul lipsei bugetului pentru continuarea Festivalului Roman care s-a organizat în ultimii cinci ani.

Szilamer Panczel a arătat că de Ziua Arheologiei se va deschide la Călugăreni o expoziţie în care vor fi expuse 14 dintre cele mai interesante piese descoperite aici, piese care au o poveste în spatele lor.

Situl arheologic roman de la Călugăreni – unul dintre siturile arheologice reprezentative ale judeţului Mureş – este compus din ruinele castrului roman, băile castrului şi aşezarea militară adiacentă şi se întinde pe o suprafaţă de câteva hectare între satele Călugăreni şi Dămieni

Cercetările arheologice pe acest castru au reînceput în anul 2013, iar de atunci au fost descoperite mii de obiecte.

Şefa Secţiei de Arheologie a Muzeului Judeţean Mureş, Nicoleta Man, a declarat că au fost descoperite în jur de 2.000 de obiecte, majoritatea specifice pentru astfel de situri: monede romane din bronz şi argint, piese cu caracter militar – arme, fragmente de zale, aplici, pandantive, piese de podoabă – mărgele din sticlă, fibule, ace de păr din bronz, mult material de construcţie – cărămizi ştampilate, fragmente de podea şi câteva fragmente de tencuială vopsite cu roşu pompeian.

De asemenea, în timpul săpăturilor au fost decopertate şi termele, prevăzute cu mai multe încăperi, dintre care patru sunt prevăzute cu sistem de hypocaust (încălzire sub pardoseală), un prefurnium (un cuptor care asigura încălzirea aerului şi a apei), două bazine şi trei canale pentru aducţiunea apei în bazine.

”Deşi este o clădire cu o funcţie standard şi funcţionalitate pentru întreaga lume romană, este destul de dificil de stabilit funcţionalitatea fiecărei încăperi. Zidurile (multe din ele cu elevaţia bine conservată) sunt făcute în tehnica opus incertum, specifică epocii imperiale romane, cu o grosime de 0,90 m – 1,00 m. Sistemul de hypocaust s-a păstrat destul de bine, fiind construit pe o fundaţie de piatră de râu, peste care s-a suprapus un nivel de lut, pe care au fost fixate pilele de hypocaust. Podeaua se păstrează în încăperile care nu erau prevăzute cu hypocaust. Starea de conservare este precară pe alocuri din cauza exploatării medievale a zidurilor, dar au rămas multe elemente destul de bine conservate. Despre planimetria construcţiei, în această fază a cercetării, putem susţine că face parte din categoria termelor cu un traseu circular, în care camere şi bazinele încălzite erau dispuse mai aproape de prefurnium, iar încăperile neîncălzite mai departe. Pe teritoriul judeţului Mureş este prima clădire de acest fel identificată şi cercetată”, a arătat Nicoleta Man.

Printre descoperirile arheologice remarcabile de aici se numără şi identificarea unei construcţii – posibil o locuinţă – de mari dimensiuni în vicus-ul militar.

Specialiştii susţin că limes-ul, ca graniţă a Imperiului Roman, a avut cea mai mare întindere în secolul al II-lea d. Hr., având o lungime de peste 5.000 kilometri, începând de la malul atlantic al Scoţiei, apoi străbătând întreaga Europă a atins Marea Neagră, a continuat până la Marea Roşie, a parcurs nordul Africii, pentru a ajunge înapoi la malul Oceanului Atlantic.

În prezent, de-a lungul limes-ului estic al Daciei, sunt cunoscute 12 tabere în care au staţionat trupele militare auxiliare – Livezile, Orheiu Bistriţei, Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Inlăceni, Odorheiu Secuiesc, Sânpaul, Olteni, Comalău, Boroşneu Mare şi Breţcu. Paza şi protecţia sectorului de graniţă a fost asigurată printr-un sistem complex compus din şanţuri şi valuri de pământ, turnuri de pază şi de semnalizare.

Pe limes-ul de pe raza judeţului Mureş s-au identificat trei castre auxiliare, la Brâncoveneşti, Călugăreni şi Sărăţeni, în apropierea cărora au existat mici aşezări unde s-au stabilit familiile soldaţilor, dar şi negustori şi meşteşugari care deserveau nevoile armatei. Taberele au fost legate între ele prin drumul limes-ului, care a asigurat aprovizionarea armatei şi mişcarea rapidă a trupelor.

Pe lângă cele trei castre auxiliare de pe raza judeţului Mureş, au fost identificate şi şase turnuri de pază care se găsesc pe teritoriul localităţilor Vătava, Ideciu de Sus, Ibăneşti, Chiheru de Jos şi Eremitu.

Sursa: AGERPRES

Comments

comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.