Cătălin Maximiuc – O inimă, un glob şi o lume de melos
Câmpulung Moldovenesc e moldovenesc neaoş, ramură de Moldovă, aşezământ de temelie al ei, trup de Bucovină cu zăcămînt de har, căci aici cântul slujeşte spiritului petrecând de la răsărit la asfinţit pe localnici, sub destinul statorniciei.
În aceste locuri s-a născut, a copilărit şi şi-a trăit folositor spiritului său anii cei dăruiţi omului spre a-şi clădi farul interior ce-i va ilumina conştient sau nu calea întreaga viaţă, interpretul de muzică folclorică din Bucovina şi redactorul muzical al Radio România – Radio România Internaţional – Cătălin Maximiuc.
Tot aici îşi află adăpost şi azi conştiinţa sa. Nu s-a mutat nicăieri, niciodată agitat, râvnind o libertate, o despovărare, o uitare, o părăsire… oriunde s-a dus, priza de alimentare a bătăii inimii sale rămânând neclintit la Câmpulung Moldovenesc.
Şi de-ar duce la nefericire, niciun dor n-ar putea fi izolat de suflet! Cu atât mai puţin cel de acasă! Locurile natale rămân „acasă” pentru toţi, chiar dacă nu mai există casa părintească. Din conştiinţă, nici timpul, nici vrerea umană nu pot surpa casa cu părinţi şi fraţi! Aceste amintiri nu pot fi izgonite nici de ani, nici de inimi!
Casa părintească, părinţii şi fraţii trăiesc în minte chiar şi atunci când nu mai sunt! Pentru această trăinicie s-a zidit din nemurire muzica folclorică. Orice zonă etnofolclorică are în oglinda melosului corespunzător elementele primordiale de identitate ce pornesc de la locurile natale. De aceea, în orice parte de ţară ar glăsui cânt Cătălin Maximiuc, bucovineşte ar glăsui, oriunde ar merge, bucovineşti semne ar lăsa în urma pasului său, zadarnic ar avea sus boltă de cer, dacă rădăcinile i-ar fi smulse din glia ce le-adapă cu apă de izvoare dulci şi curative ale Câmpulungului Moldovenesc. Acest oraş e o inimă pentru Cătălin Maximiuc, niciodată departe de artist, chiar dacă uneori se află la sute sau mii de kilometri distanţă. Oricând, tot aproape este!
Măreaţă e iubirea pentru inima aceasta, statornică legătura artistului cu palma de pământ natal, care e un glob şi o lume singură, neînstrăinabilă pe tot globul cel real, cu lumea lui imensă! Cătălin Maximiuc şi cântecul bucovinean sunt amândoi întocmai acului şi împunsăturii din care se ivesc pe ie minuni de cusături împodobitoare: unul fără celălalt nu există!
Neîncetat şi-ar dori cineva, odată ce l-a cunoscut pe interpretul de muzică folclorică bucovineană şi redactorul muzical de radio Cătălin Maximiuc, dacă nu are pricină, să găsească, pentru a conversa cu el, indiferent dacă din perspectiva radioului sau a scenei, pentru că amândouă conduc tot la melosul folcloric. Şi-atunci, cum ar putea să nu fie agreabilă o discuţie cu artistul şi omul de radio Cătălin Maximiuc, dacă el aşază în peregrinarea gândului afectivitatea, în slujirea de la microfonul radioului profesionalismul şi ardoarea, iar în faptul cântecului arta şi iubirea?!
Promovezi melosul folcloric românesc de la microfonul Radio România şi îl glăsuieşti pe scenă. Cântecul Câmpulungului Moldovenesc apare într-un raport de fraternitate cu tine în cele două slujiri. Ce vă sudează atât de inseparabil această legătură?
Îndrăgostit de plaiurile natale din Bucovina, ce-adăpostesc şi astăzi comori neasemuite ale artei populare, sunt convins că aceste mărturii vii ale spirtualităţii româneşti din vatra folclorică de la poalele Rarăului trebuie transmise generaţiilor viitoare. De aceea mi-am legat destinul de cântecul popular.
Doar această iubire alimentează cu energie colosala şi inepuizabila ta dăruire cântecului folcloric, ea este îndrumarul tău de succes?
Cineva care slujeşte în moduri complexe folclorului nu are o reţetă a succesului. Are doar pasiune şi putere, trebuind să nu-i lipsească talentul, nu fără a fi modest, sincer şi cald sufleteşte. Aceste însuşiri călăuzesc din punctul meu de vedere paşii într-o carieră artistică.
Aşezământul natal este fântâniţa fundamentală a izvorului din care-şi soarbe harul, insaţiabil un artist. Unde şi când a săpat destinul pentru tine această fântâniţă?
M-am născut la 7 decembrie 1972 în municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Care sunt pietrele de temelie din care s-a zidit strat cu strat viitorul tău scenic?
Am crescut şi am învăţat în satul Gemenea, la doar câţiva kilometri de Câmpulung. În 1988 am absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, sunt licenţiat al Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, iar în anul 2008 am absolvit Masterul în „Arta Muzicală”, însă cel mai bun sfetnic şi îndrumător al meu, pe acest făgaş al cântecului, au fost mama, care dintotdeauna şi-a dorit să ajung pe scenă, după care, cântecele învăţate de la bunica mea… ele mi-au însoţit drumul spre carieră. Am debutat pe scena Casei de Cultură din Câmpulung Moldovenesc alături de Ansamblul „Doina Rarăului” în cadrul Festivalului „Cântarea României”.
Între pragul casei părinteşti şi coridoarele Şcolii Populare de Artă, aşadar, ai cules florile cântecului, ce ţi-au înmiresmat sufletul, din grădina spirituală a familiei tale. Apoi, de la scena Casei de Cultură din Câmpulung Moldovenesc, deja începe să se croiască un arc peste drumuri, care te va proiecta, datorită darului natural al urechii muzicale şi calităţilor vocale, precum şi râvnei până la sacrificiu, spre sita de cernere a talentelor, în această lume vastă şi miraculoasă a scenei. Care sunt din acest moment modelele tale şi deopotrivă sprijinitorii tăi?
Un model pentru mine a fost Mina Pâslaru, una dintre cele mai bune voci pe care a avut-o Bucovina şi Moldova vreodată. Poate puţini îşi mai amintesc de acestă artistă care cu ani în urmă a cucerit trofeul „Foarea din grădină”, însă, plecată prea devreme dintre noi. Un îndemn la începuturile mele l-am primit şi de la năsăudeanca Valeria Peter – Predescu şi de la Cornelia Ardelean Archiudean, la un momentdat, făcând parte din Ansamblul folcloric al Casei Armatei din Bistriţa. De aici am învăţat cântece pe care le-am purtat pe scena unor festivaluri şi concursuri din ţară. Pentru mine, minunata şi regretata interpretă Mina Pâslaru, ale cărei cântece le fredonam în copilărie şi pe care le-am preluat mai târziu în repertoriul propriu, a fost un idol.
La ce festivaluri ai participat?
„Maria Tănase”, de la Craiova, „Maria Lătăreţu”, de la Târgu-Jiu, „Şezătoarea”, de la Fălticeni, „Alină-te dor, alină”, de la Cicărlău, Maramureş ,,Cântecele pădurenilor”, de la Ghelari, Hunedoara, „La izvor de cânt şi dor”, de la Lipova, „Toamna muzicală bacăuană”… şi altele.
Nu ai evidenţiat ce roade ai cules pe aceste scene…
La Festivalul Concurs „Cântecele pădurenilor”, organizat în 1994 de către Drăgan Muntean, artistul al cărui mare suflet nu se mai află printre noi, am obţinut Marele Premiu şi Trofeul Festivalului. A fost începutul unui drum artistic frumos, dar spinos, spre conturarea unei cariere ce s-a concretizat în angajarea mea ca solist profesionist la Ansamblul „Rapsodia Călimanilor” din Topliţa, judeţul Harghita.
Ne aflăm acum la o intersecţie de drumuri. Ce punct cardinal ai ţintit în acest moment, fiind deja la răspântia unor perspective de destin?
M-am alăturat Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava şi am colaborat de-a lungul timpului cu majoritatea formaţiilor profesioniste din România. Aici, la Suceava, am colaborat ca redactor la ziarul regional „Crai nou”, unde reflectam actualitatea culturală suceveană, iar mai apoi la alte ziare regionale şi locale.
Care a fost momentul şi conjunctura în care ai luat contact cu fascinaţiile televiziunii?
Am debutat în televiziune în anul 1990, la una dintre cele mai prestigioase emisiuni de gen, „Tezaur folcloric”, realizată de regretata Marioara Murărescu şi am fost adesea invitat în programele muzicale ale televiziunii naţionale sau ale altor posturi de televiziune.
Fără teama de a greşi, cred că apariţiile la televiziune premerg unor înregistrări de succes…
Se poate spune astfel, întrucâtva justificat de faptul că primele mele înregistrări le-am realizat în studiourile Televiziunii Române, alături de orchestra „Rapsodia Călimanilor” din Topliţa realizator fiind Gheorghe Palcu. Repertoriul meu s-a completat ulterior cu melodii noi cuprinse pe nenumărate albume colective.
După televiziune, radioul! Există o determinare între ele? Care sunt demersurile acestei alegeri? Ce efectuezi concret în radio, cu cine ai colaborat până acum, ce experienţe ai acumulat în această deloc de invidiat postură profesională, dacă este să cântărim volumul de muncă şi responsabilităţile?
După înregistrările la televiziune, destinul mi-a purtat paşii către Bucureşti unde m-am împlinit profesional prin experienţa acumulată atât ca interpret, cât şi ca redactor la Radio România. Am cochetat şi cu televiziunea, am fost reporter la emisiunea Viaţa Satului iar apoi am fost redactor al emisiunii „Tezaur folcloric”, emisiune coordonată, cum am mai menţionat, de regretata Marioara Murărescu, de la care am învăţat ce înseamnă munca de televiziune şi cum să realizez o emisiune de calitate.
Mi-am început ucenicia la radio în 1996, în cadrul redacţiei Ora Armatei, am colaborat la Radio România Tineret şi Antena Satelor, posturi ale Societăţii Române de Radiodifuziune. Aici am avut onoarea să lucrez în echipe coordonate de către regretatul Sebastian Sârcă, cel căruia îi datorez faptul de a fi azi jurnalist la Radio Romania precum şi Jana Gheorghiu, Gheorghe Verman, Eugen Pelin, Doru Ionescu, Marina Pătrănoiu, Eugen Cojocariu şi mulţi alţi profesionişti de radio.
Am avut fericita ocazie de a-i cunoaşte şi colabora atât la radio cât şi la televiziune pe cei mai mari artişti ai neamului românesc, reputaţi oameni de cultură şi artă, jurnalişti… Din 1998 sunt redactor la Radio România Internaţional. Realizez aici emisiuni muzical-folclorice şi de divertisment pentru românii din diaspora, pe care îi ajut să-şi aline dorul de acasă, să se regăsească uneori cu familia şi prietenii, iar audienţa este într-o continuă creştere.
Cea mai cunoscută şi îndrăgită emisiune de la Radio Romania Internaţional, realizată de către mine este „Zi-le d-alea, d-ale noastre”. Din anul 2006 realizez la TVH (fostul TVRM) două emisiuni: „Casă dulce românească”, emisiune de folclor şi traditii şi „Călător prin ţara mea”, o emisiune destinată iubitorilor cântecului şi tradiţiilor neamului românesc, turismului, gastronomiei şi nu numai.
În activitatea mea de realizator am colaborat şi colaborez îndeaproape cu majoritatea instituţiilor statului ce sprijină şi promovează cultura românescă, cea mai fructuasă colaborare dovedindu-se a fi cu Institutul Cultural Român – ICR.
Să încheiem cu o selecţie de suflet a ceea ce a făptuit artistul Cătălin Maximiuc pe scenă, apoi cu cel mai proaspăt zefir de cântec folcloric românesc la care este părtaş.
În august 2006, împreună cu Ansamblul „Cununiţa” am concertat la Festivalul „Nopţi de vară”, desfăşurat în orasul Sfânt – Ierusalim, Israel. Am preluat vechi melodii din ţinutul bucovinean, interpretate odinioară de Mina Pâslaru, Nicoleta Vasilovici şi mulţi alti rapsozi ai locului, pe care le-am înregistrat într-un stil propriu.
Aceste cântece au mers repede, vreau să cred, la inima ascultătorilor, şi sunt fredonate în concertele mele, aceasta-i dovada. În repertoriul meu muzical artistic sunt înscrise o casetă audio apărută în 1996, un CD single apărut în 2005 şi 18 CD-uri colective.
Sunt adesea în mijlocul românilor din diaspora iar cea mai recentă realizare a fost aceea de a face parte din colectivul de organizarea a festivalului internaţional, multicultural şi interetnic „Calatis Fest 2015” de la Mangalia. În viitorul apropiat pregătesc noi înregistrari, cântece din frumoasa Bucovină.
Aurel V. Zgheran
Galerie foto: Prietenie și colegialitate de cântec și emisii pe calea undelor, altături și împreună cu: Lucreția Ciobanu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache; Cătălin Maximiuc alături de vesela și admirabila Doina Mitrea – unde este Doina Mirea e surâs, inimă bună, frumusețe sufletească, armonie…, dar profesionalismul prezentării spectacolului folcloric în primul și în primul rând…!
