Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Ce fel de protecţie socială?

Publicat: marți, 05 martie 2019

Liberalizarea preţurilor înseamnă o scumpire bruscă, nemaiîntâlnită a costului vieţii în România. Prin devalorizarea leului cu mai bine de 75 la sută, salariul mediu a scăzut sub o sută de dolari, iar pensia medie sub 50 de dolari. Aceasta în condiţiile în care tot mai multe magazine particulare vând numai pe valută, iar dolarul pe piaţa liberă a sărit brusc de la 100 la 190 de lei. Vorbim atât de mult despre dolari, deşi cei mai mulţi dintre români nici nu le-au văzut culoarea, deoarece se vorbeşte tot mai insistent despre convertibilitatea leului, precum şi despre o nouă devalorizare a lui. Un alt motiv să-l aducem în discuţie este acela că ne dăm seama în felul acesta ce putere de cumpărare avem în raport cu americanii şi vest-europenii. În vreme ce salariile noastre sunt cam de 50 de ori mai mici, preţurile au fost „aliniate” de către guvern la cele mondiale. E vorba de preţurile la materiile prime de bază, se înţelege, pentru că la produsele prelucrate noi ieşim mult mai scump, date fiind tehnologiile învechite, productivitatea muncii mai mică de două, trei ori şi consumurile incomparabil mai mari. La noi, doar forţa de muncă este ieftină, plătită derizoriu. Într-atât de prost încât este pusă sub semnul îndoielii posibilitatea de a se mai reface şi a mai subzista. Într-adevăr, toate semnalele de alarmă venite din partea presei, a sindicatelor, opoziţiei, economiştilor români din ţară şi străinătate care au analizat consecinţele liberalizării preţurilor făcute în acest mod brusc şi total inadecvat nu deplâng atât reducerea standardului vieţii, care oricum pare de neevitat, ci imposibilitatea populaţiei de a suporta fizic acest şoc, sărăcirea sub limita supravieţuirii a unei mari părţi a populaţiei. Până şi reprezentanţii guvernului au recunoscut – vag – când au fost întrebaţi insistent dacă putem vorbi de o reducere a nivelului de trai că „se pare că va trebui să trecem şi pe aici”. Cam pe unde? Iată. Conform calculelor pe care le-a făcut Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pentru stabilirea ajutorului de şomaj, în ţara noastră o persoană aparţinând unei familii de salariaţi avea nevoie de circa 1400 de lei pe lună (foarte riguros calculat, 1.389, 58 lei). Aproximativ aceeaşi sumă rezultă şi din alte calcule, precum şi din bugetele de familie. În aceste condiţii, o familie care dispune de două salarii minime la care se adaugă alocaţia de stat nu-şi acoperă cheltuielile – obligatorii – decât în proporţie de 83 la sută dacă are doi copii. În cazul că dispune de un singur asemenea salariu – situaţie frecventă determinată de creşterea copiilor – cheltuielile minime de trai se acoperă numai în proporţie de 55 la sută. Aceasta conform consumurilor minime stabilite pe baza datelor din bugetul de familie, pentru perioada de până la liberalizarea preţurilor. Ce se va întâmpla în continuare, în condiţiile creşterii preţurilor de 2-3 ori, iar a salariilor cu numai 60 la sută? Guvernul nu pare impresionat. Ne dă, în ciuda protestelor şi presiunilor sindicale, asigurări de felul acesta: dacă vom reuşi să efectuăm calculele de preţ la mărfurile cuprinse în anexa 5 (carne, lapte, produse lactate, îmbrăcăminte pentru copii şi altele) nu se va mai aştepta termenul de 1 iunie pentru scumpirea lor. Chiar dacă va contrazice acel comunicat dat de sărbători la insistenţele domnului Iliescu, (apud dl. preşedinte al Senatului).

Vorbind despre protecţie socială şi susţinând că o aplică, guvernul se referă în principal la compensaţia de 750 de lei pentru salariaţi – plătită de unităţile economice – şi de 400 pentru pensionari. În ciuda insistenţelor, metodologia de calcul nu s-a dat publicităţii în mod oficial. În ce ne priveşte am aflat de la Ministerul Finanţelor că nu s-au luat în calcul decât mărfurile şi serviciile din „anexa 6” a hotărârii de liberalizare a preţurilor, respectiv diferenţele ce au rezultat dintre preţurile vechi şi cele noi. Dincolo de faptul că s-au utilizat nişte indicatori contrazişi de realitate, trebuie reţinut că în afara acestor 20 de produse şi servicii, scumpirile la toate celelalte au rămas pe seama buzunarului cetăţeanului. Dacă s-ar fi indexat toate scumpirile, atunci compensaţia ar fi trebuit să fie de câteva mii de lei. Se poate deci stabili cu precizie cu cât anume a hotărât guvernul să reducă nivelul de trai, fără nici o compensaţie.

Liberalizarea preţurilor nu loveşte – grav, dezastruos – doar bugetul cetăţeanului. Acesta nu este decât vârful aisbergului. Problema este că multe întreprinderi vor da faliment şi, în consecinţă, şomajul va lua proporţii nebănuite. Cum a rezultat dintr-o discuţie purtată la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale se estimează că toţi cei care sunt plătiţi cu 50 la sută – şomajul mascat – vor fi primii concediaţi. De fapt, la noi, şomajul mascat era cuprins între 20-25 la sută. Judecând după drastica scădere a producţiei, proporţia a crescut. Ajutorul de şomaj lunar pe care vor trebui să-l aştepte multe familii, fusese stabilit în proiectul de lege respins de parlament la 1200-2000 de lei (timp de 6 luni, maximum 9). Pentru obţinerea sumelor acoperitoare fondului de şomaj se stabilise o contribuţie de 4 la sută din fondul de salarii şi de 1 la sută din salariul fiecărui angajat. Dacă se cere un ajutor de şomaj mai mare şi eventual mai îndelungat, aceste cote vor trebui bineînţeles sporite şi deci afectate salariile mai mult. Bugetul statului nu are cum să contribuie. Este gol. Mai multe despre el nu ni s-a spus. De ce, din vina cui, de exemplu?

De fapt, raţiunea scumpirii vieţii este această golire a bugetului, concomitent cu întărirea convingerii guvernului că toţi aceşti bani s-au acumulat la populaţie. S-a socotit că ar fi vorba de circa 300 de miliarde de lei, din care o bună parte la C.E.C. De aici toate măsurile de austeritate, de defavorizare vădită a populaţiei (concomitent cu favorizarea unor categorii de speculanţi). Economiile de la C.E.C. sunt practic neprotejate. Dublarea dobânzii nu acoperă decât parţial, cu totul derizoriu, rata inflaţiei, preliminată să fie de cel puţin 200 la sută. Deci banii economisiţi îşi reduc cel puţin la jumătate valoarea. În acelaşi fel se explică şi tentativa guvernului de a constrânge chiriaşii statului să-şi cumpere apartamentele sau să le scoată la licitaţie. Explicaţia că nu mai sunt bani în buget nu trebuie căutată în sumele aflate la populaţie, ci în faptul că toată economia este prost administrată. De acest lucru evident nu răspunde populaţia învinuită de „nemuncă” ci administraţia, executivul. Populaţia în imensa ei majoritate nu are bani, este sărăcită peste poate. Banii, atâţia câţi sunt, s-au acumulat la o minoritate de privilegiaţi şi profitori îmbogăţiţi în vremea lui Ceauşescu prin mijloace necinstite, devenite legale în vremea actualei puteri. Premisele sunt deci false. La fel ca şi invocata protecţie socială. (25 ianuarie 1991)

 

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=108852

Zona comentariilor

Meteo în țară

17 august 2019, 23:45
 

NNE
Senin
22°C
4 km/h
Perceput de temperatură: 21°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 52%
Vânt: 4 km/h NNE
Rafale de vânt: 4 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 6:21
Apus: 20:19
Prognoza 18 august 2019
Zi
 

NNV
Parţial însorit
31°C
Vânt: 4 km/h NNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 7
Noapte
 

NE
Senin
16°C
Vânt: 4 km/h NE
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 7
More forecast...
 

Loto

Horoscop

  • 224.683 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team
Gay Cams Livejasmin.com Wpadvanced Newspaper Theme