Cele două Românii ale anului electoral 2024
Nu mă miră câtuși de puțin tăcerea care se păstrează asupra noii cărți a lui Adrian Năstase –„După douăzeci de ani. CELE DOUĂ ROMÂNII”, de fapt ediția revăzută și adăugită a celei apărute acum zece ani, deși sunt convins că am avea aici multe și foarte interesante subiecte de dezbătut. Deși, terminând de citit cartea am ajuns sunt convins că autorul spune și demonstrează niște adevăruri foarte incomode și de aici decurge și explicația acestei tăceri. Cu atât mai mult cu cât foarte la modă acum două decenii s-au dezumflat definitiv și irevocabil. Cum ar fi „Năstase-patru case”, care chiar că nu ne mai spune nimic nu ne mai spun nimic după ce am aflat că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că cetățeanul Klaus Iohannis (încă președintele în exercițiu al României) și soția sa, Carmen Georgeta, trebuie să restituie suma de 260.000 de euro, reprezentând chiria încasată pentru un imobil deținut în mod ilegal. De fapt, unul dintre cele șase imobile pe care fostul primar al Sibiului le-a achiziționat înainte și după ce a fost ales în fruntea urbei. Acesta fiind, repet și întăresc, doar unul dintre motivele care ne fac să uităm și alte clișee propagandistice cu care Adrian Năstase a fost gratulat la prezidențialele din 2004. Mai ales dacă luăm în calcul rușinosul bilanț al celor două decenii pe care le reprezintă dublele mandate prezidențiale ale lui Traian Băsescu și, apoi, ale lui Klaus Iohannis. Perioadă a cărei analiză aplicată o face Adrian Năstase în această nouă ediție a cărții sale și despre care îmi propun să scriu, cât mai curând.
Până atunci, vă invit să ne oprim la câteva aserțiuni pe care autorul cărții le formulează în termeni să aluzivi, aserțiuni care pot și cred că trebuie să ne ridice semne de întrebare. De pildă, la pagina 409 a ediției de față, după ce a trecut în revistă principalele carențe ale campaniei electorale din 2004 care s-a soldat cu pierderea competiției, Adrian Năstase încheie: ,,Și câte alte evenimente, mărunte sau importante, nu au influențat rezultatul votului…”. Pe bună dreptate, cititorul se va întreba care ar putea să fie acele ,,evenimente mărunte sau importante” la care face trimitere Adrian Năstase și pe care – din rațiuni de ordin personal, sunt convins – nu ne spune cu nume și prenume? Așa cum face, de pildă, la pagina 450: ,,Nu am cerut renumărarea voturilor pentru a proteja viața românilor de o mineriadă portocalie, pe maidanul de la Universitate și în centrul marilor orașe, așa cum se pregătea. Și pentru a nu periclita finalizarea în decembrie 2004 a negocierilor pentru aderarea la UE”.
Cine a purtat și a finalizat cu succes negocierile de aderare la UE știm: guvernul Adrian Năstase! Nu știm, însă, la cine face referire impersonala expresie „se pregătea”. Cât privește denumirea ,,maidan”, aceasta ne trimite mai curând la evenimentele din Ucraina lui noiembrie 2013, când forțele pro-europene au declanșat un val de proteste ca răspuns la decizia guvernului de a suspenda procesul de pregătire a semnării Acordului de Asociere cu UE și a Acordului de Liber Schimb. Proteste care au fost intens susținute de cercuri de influență occidentale, așa cum și președintele Viktor Ianukovici era sprijinit, pe față, de Vladimir Putin și de regimul său.
Vă veți întreba, sunt convins, ce legătură au toate acestea cu alegerile prezidențiale din România al căror prim tur are loc duminică? Vă răspund foarte deschis că au!
Și am să vă încerc să vă spun și de ce. Nu însă înainte de a face precizarea că nu sunt adeptul scenaritei alarmiste, ci doar formulez o ipoteză pornind de la niște semnale care circulă în spațiul public. Știm, de pildă, de ale cui simpatii, din proxima vecinătate a granițelor noastre, beneficiază George Simion și partidul său. Așa că v-aș recomanda să fim ceva mai precauți atunci când suntem incitați să scandăm lozinca suveraniștilor, de tip AUR et comp, care vor aruncarea în aer a imperialismului globalisto-american.
După cum, mutând discuția la polul opus al eșichierului politic, nu putem face abstracție de recentele declarații ale lui Adrian Zukermann, fostul ambasador american în România, declarații conform cărora, în cursa pentru ocuparea celei mai înalte funcții de stat există „un singur candidat care să articuleze un plan de redresare viabil, serios și credibil”. Candidat care, ați ghicit!, se numește Nicolae Ciucă și pe care, acum, pe ultima sută și ceva a primului tur al cursei electorale, unele sondaje îl dau ca înregistrând o spectaculoasă creștere până la locul doi. Loc pentru care, foarte probabil, se va bate tocmai cu George Simion. Nimeni altul decât cel despre care, anumiți analiști – desigur, independenți nevoie mare – susțin că ar fi dorit de către staff-ul de campanie al candidatului PSD să fie cel cu care Marcel Ciolacu se va bate în finala prezidențialelor din 1 decembrie. Finală în care, mutatis mutandis, se va repeta scenariul din 2000, când s-au confruntat Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Scenariu care, în varianta sa actualizată, ar presupune că votanții celorlalți competitori din primul tur, inclusiv membrii și votanții PNL,vor pune ștampila de Marcel Ciolacu.
Ipoteză care ne trimite la ideea celor două Românii avansată de Adrian Năstase după încheierea votului din 2004: „O Românie urbană, în creștere, cu o solidă componentă liberală, deși uneori afectată de șomaj, care așteaptă de la stat mai degrabă șanse de sprijin” și ,,o Românie rurală, cu oameni în vârstă și oameni săraci, care are încă nevoie de ajutor nu doar pentru dezvoltare, ci și pentru supraviețuire”. Acestor două Românii adăugându-li-se, după cum menționează Adrian Năstase, o „nouă Românie”, care s-a creat în ultimii 20 de ani, România „în afara granițelor țării” și numită diaspora. O Românie care, dacă luăm în calcul votul la europarlamentarele de astă vară, nu este prea greu să spunem cui îi vor da votul în turul I al alegerilor prezidențialelor. Vot care ar putea să încline foarte serios balanța în turul al doilea.
Cam astea am avut de spus și de scris despre noile ,,alte evenimente, mărunte sau importante” care, cu siguranță, vor influența rezultatul final al anului electoral 2024. Evenimente, mărunte sau importante, despre care sunt convins că vom discuta după alegeri și, Doamne apără și păzește, s-ar putea să ne reproșăm că nu le-am acordat, la timp, atenția cuvenită.
Șerban Cionoff