Cinematograful de acasă 22-28 martie 2019
Pentru că filmul, ca și muzica, înseamnă mișcare, adică energie în durată, el ne influențează major, inducându-ne stări, determinându-ne trăiri. Încărcat cu o anumită experiență cinefilă mi-am permis jocul de a clasa filmele în patru mari categorii, pe criteriul energiei pozitive pe care acestea mi-au insuflat-o la vizionare. Astfel am distins următoarele grupe:
- filme care trebuie văzute negreșit și revăzute periodic ca sursă sigură de bună dispoziție generală, ca un adevărat tonic interior,
- filme a căror vizionare, fără a fi prioritară, este obligatorie în timp, altfel spus, filme ce nu trebuie neglijate,
- filme de văzut doar opțional, adică în acele momente de gol de activitate pe care ținem să-l umplem cu ceva, (chiar și cu un film) și
- filme de ocolit obligatoriu pentru că în urma vizionării lor ne putem alege cu o accentuată senzație de disconfort lăuntric datorată stridențelor, dizarmoniilor pe care acestea le conțin. (Deși există consumatori și pentru astfel de ”opere de artă”, nu este obligatoriu ca și noi să ne numărăm printre ei.) În această rubrică, cum probabil s-a și observat, mă ocup mai ales de filme din primele două categorii, doar accidental, în lipsă de o soluție mai bună oferită de canalele tv, de filme din cea de-a treia și deloc, de filme din categoria a patra, din motivele tocmai semnalate. Filmelor din prima categorie, nu foarte multe în programele de televiziune, le voi acorda, așa cum merită și cum mă îndeamnă să o fac, un spațiu analitic mai întins, pe celelalte urmând să le propun doar printr-un semnal cinefil vizual, cu mult mai concis. Așadar, să începem…
Bazat pe romanul cu același titlu scris de Winston Groom în 1986, filmul urmărește evoluția lui Forrest Gump (Tom Hanks), bărbat simplu, cu IQ scăzut și intenții bune, de-a lungul mai multor evenimente definitorii pentru istoria SUA în secolul XX (războiul din Vietnam, scandalul Watergate, schimbarea președinților). Pentru Forrest, reperul esențial în viață a fost și este iubirea nemărginită pentru Jenny Curran (Robin Wright), prietena lui dintotdeauna, imaginea ei urmărindu-l în tot ceea ce face, fie că joacă ping-pong de performanță, fie că aleargă (încercând să umple cumva golul lăsat prin plecarea ei), fie că pune pe picioare o afacere cu creveți. 
Această fabulă modernă, bogată ca ”un film magic” (The New York Times), cu romantism, umor, tristețe, acțiune și dramă abil amestecate e doldora de sentimente și învățătură. „Viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată… nu știi niciodată cu ce te alegi”, spune Forrest evocându-și mama iubitoare (Sally Field). Dar tot el afirmă, cu o expresie ce a făcut de-acum istorie, că noi suntem uneori ca un fel de ”adiere”, cam ca o ”frunză bătută de vânt”. (Imaginea fulgului pe care vântul îl face să se oprească scurt, tangent, pe oameni și obiecte la începutul și la sfârșitul filmului îl copertează inspirat și grăitor.) Cu o putere de seducție și o simplitate cuceritoare, personajul central din acest film echilibrează în mod armonios comedia cu tristețea, performanța regizorală și prestația actoricească atingând aici cote maxime. În experiențele pe care le încearcă, prin ingenuitate, integritate și bunătate, Forrest influențează pozitiv viața multora dintre cei cu care intră în contact devenind, după expresia unui critic inspirat, un adevărat ”mediator social și agent de comunicare în timpuri divizate”. Indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul său, cu un bun-simț fundamental, el face întotdeauna doar ceea ce trebuie. ”Nu am mai întâlnit pe nimeni ca Forrest Gump până acum. El întruchipează tot ceea ce iubim în caracterul americanului: cinstea, curajul, loialitatea, inima de aur.”(The New York Times) Prin felul în care își asumă personajul, prin naturalețea apariției sale, Tom Hanks (răsplătit cu ”oscar” pentru rol) face lucrurile credibile, situațiile în care se mișcă par verosimile. Sally Field convingătoare în rolul mamei iubitoare își protejează fiul, pe cât poate, în situații critice. Mykelti Williamson (Bubba Blue), prietenul autentic apropiat ca un frate, îi insuflă lui Forrest elanul pentru afacerea cu creveți aducătoare în timp de venituri fabuloase. 
Un rol aparte pentru performanța de top a acestui film îl au și efectele speciale (autor Ken Ralston), recompensate, desigur, cu un ”oscar” pe măsură. Spre deosebire de alte filme unde cu ajutorul lor se imaginează noi realități, efectele utilizate aici fac mult mai credibilă realitatea existentă deja (Forrest este integrat coerent în imagini de arhivă dând mâna pe rând cu trei președinți ai Statelor Unite ori cu John Lennon într-o emisiune televizată; în locul picioarelor amputate ale lui Gary Sinise, prin tehnologii savante, s-au inserat elemente din realitatea locului în care evoluează personajul; mulțimea pe fondul căreia Forrest și Jenny se întâlnesc la Memorialul Lincoln este ”imaginată” deasemenea pe calculator, tehnologia informatică fiind pusă la treabă din plin aici). 
Deși bugetul inițial al filmului nu a depășit 55 de milioane de dolari, după cele 42 de săptămâni cât a rulat în cinematografe, filmul a ajuns la încasări de 330 de milioane de dolari numai în SUA și Canada, situându-se pe locul 4 în topul încasărilor din toate timpurile (după ”E.T. the Extra-Terrestrial”- Steven Spielberg, 1982, ”Star Wars IV: A new hope” – George Lucas, 1977 și ”Jurassic Park”- Steven Spielberg, 1993). Câștigător a 6 premii ”oscar” (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor – pentru Hanks, cel mai bun scenariu, cele mai bune efecte vizuale și cea mai bună editare), din 2011, filmul este catalogat în registrul Bibliotecii Congresului ca fiind un produs ”cultural și istoric deosebit de semnificativ sub aspect estetic”. Pelicula a stârnit și la noi un val de entuziasm provocând replici de tipul: ”un film al tuturor timpurilor, marcat de profunzime și har” (Mihai din Timișoara), ”amestec inspirat de seriozitate și umor, un excelent medicament pentru suflet” (George din Rădăuți), ”are toate ingredientele pentru a putea fi revăzut oricând cu plăcere” (Anișoara din Tecuci) sau ”un singur cuvânt pot spune pentru a-l descrie: capodoperă! Priviți-l!” (T. Din Lugoj) Orice alt comentariu este inutil.
