”Crizantema de aur” 2020 – Victoria pasiunii și a credinței

Ediția a 53-a a Festivalului național al romanței ”Crizantema de aur” de la Tîrgoviște a fost într-adevăr una victorioasă – în fața pandemiei, a nesiguranței, a temerilor de tot felul. Iar desfășurarea ei perfectă s-a datorat pe de o parte organizării impecabile – controale stricte la Teatrul ”Tony Bulandra”, colectivul instituției fiind absolut la înălțime!, iar pe de alta credinței nestrămutate a directoarei artistice Alina Mavrodin Vasiliu în protecția Divină pogorîtă asupra acestui gen muzical de patrimoniu.

Sigur că aș putea părea subiectiv, fiindcă pentru mine toate edițiile, începînd din 2014, cînd am fost cooptat de Alina Mavrodin și de soțul ei, Teodor Vasiliu, în ”familia” romanței românești, în postura de prezentator la ”Crizantema de aur”, au fost neuitate, extraordinare, unice – și sînt sigur că nu doar pentru mine.

Dar ceea ce s-a petrecut la această ediție 2020 ține cu adevărat de miracol și nu întîmplător directoarea artistică a subliniat apăsat pe scenă că a fost vorba de un ajutor divin. Cu siguranță asta s-a datorat faptului că ne-am rugat cu toții să putem bifa și această bornă istorică, fiindcă, se știe, ”Crizantema de aur” este cel mai longeviv festival muzical din România, fiind lansat în atît de agitatul an 1968.

Ar fi fost nespus de trist dacă s-ar fi amînat și acest al treilea festival major al anului, după cel internațional de muzică ușoară ”George Grigoriu” de la Brăila și mai ales ”Trofeul tinereții” de la Amara. De ce ”mai ales”? Pentru că acesta din urmă era singurul care ar fi putut rivaliza, ca longevitate, cu ”Crizantema de aur”, prima ediție avînd loc în august 1968 (lună de foc pe harta Europei de Est, cu invadarea Cehoslovaciei), deci era cu două luni mai ”bătrîn”.

Mare păcat că organizatorii ialomițeni nu s-au putut pune de acord, cu atît mai mult cu cît festivalul s-a desfășurat întotdeauna în aer liber…În felul acesta, tradiționala manifestare de la Tîrgoviște nu mai are nici un rival și din acest punct de vedere, fiind fără rival pe prima poziție a longevității.

Întorcîndu-mă în timp, la doar o lună de la consumarea evenimentului, mărturisesc că nici acum nu-mi vine să cred, mă ciupesc pentru a realiza dacă a fost aievea sau doar am visat. Da, într-un an în care s-au anulat absolut toate manifestările artistice, turneele, concertele, la Tîrgoviște festivalul s-a ținut!

E adevărat, mult scurtat, rezumîndu-se aproape la cele două concursuri, Creație și Interpretare, fără recitalurile atît de așteptate sau evenimentele din foyer (lansări de discuri și cărți, întîlniri cu protagoniștii), dar respectînd condițiile impuse de autorități, cu public mai degrabă simbolic, cu membrii juriului distanțați regulamentar, dar A AVUT LOC și nu oricum, ci cu prestigioasele orchestre pe scenă, cu transmiterea în direct la Etno TV (încă o dată TVR a ratat un festival ce figura dintotdeauna în agenda sa…), cu parteneri, sponsori, nu mai zic de admirabilii organizatori.

Aceștia au fost și în acest an Primăria și Consiliul local Tîrgoviște, Consiliul județean Dîmbovița, Centrul județean de cultură Dîmbovița, Teatrul ”Tony Bulandra” (ca de obicei gazdă ospitalieră, cu un inspirat decor semnat de Bogdan Dobre, cu imagini de epocă din centrul vechi al orașului). Festivalul a avut loc sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, fiind organizat în colaborare cu Ministerul Culturii, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, la 100 de ani de la înființarea acesteia, Uniunea Muzicienilor din Republica Moldova (din păcate pandemia i-a împiedicat pe participanții basarabeni să vină la festival) și Centrul cultural pentru UNESCO ”Cetatea romanței” din Tîrgoviște.

Co-producător a fost cunoscutul post Etno TV (felicitări și mulțumiri, Cosmin Man și Raluca Hideg!), care a transmis în direct cele două seri de festival, iar în a treia zi, duminică, a realizat, prin montaj, o atractivă ”Gală a laureaților”, trecînd în revistă toți premiații și micro-recitalurile. Radio România a fost ca de obicei partener, seara de sîmbătă fiind transmisă în direct de Radio România ”Antena satelor”.

Lista sponsorilor a inclus Fundația ”Henry Mălineanu”, Cotnari, Eurogas Prescom și Conpet, în timp ce parteneri media au fost revista ”Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, cotidianul ”Ultima oră” și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.

Ediția actuală a propus, cu toată reducerea de program, cîteva noutăți, cum ar fi omagiul adus poetului nostru național Mihai Eminescu, la 170 de ani de la naștere, în cadrul proiectului ”Patrimoniul poetic al romanței”, de asemenea Programul Național de concerte ”Izvoare ale romanței” – eveniment asociat festivalului, cu concerte în toate regiunile istorice ale României și promovînd romanța, gen muzical de patrimoniu al culturii naționale

Juriul concursului de Creație a fost prezidat de Jolt Kerestely și a mai inclus alți trei membri desemnați de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România – Mircea Drăgan, Viorel Gavrilă, Adrian Romcescu (ei au făcut și preselecția, stabilind melodiile finaliste), cărora li s-a adăugat scriitorul George Coandă.

Ca precauție, juriul a venit de la București înainte de spectacol și a plecat înapoi imediat după! Acompaniamentul acestei secțiuni a revenit excelentei orchestre ”Romanța”, dirijor Lucian Vlădescu. Cei mai mulți dintre autorii romanțelor selectate pentru marea finală erau familiarizați cu scena competiției, mai toți în postură de autori (între aceștia ieșenii Constantin Bardan și Maricel Maxim chiar cîștigători ai premiului I), dar și unul dintre ei ca interpret – mai mult de atît, Pavel Păușan din com. Treznea, jud. Sălaj, cucerise Trofeul de interpretare în 1984.

Debutanți, după știința noastră, au fost doar reputatul Sabin Păutza din Reșița și Bela Andrași din Lupeni, cel dintâi fiind un cîștig cert pentru relativ mica, dar atît de unita lume a romanței. Premiul I a fost acordat lui Horia Făgărășanu, lector univ. dr. la Universitatea de Vest din Timișoara, care are la activ un doctorat în muzică.

A fost dirijor al unei orchestre de estradă, iar în prezent este dirijor și orchestrator la festivalul de romanțe ”Roze pe Bega” de la Timișoara, oraș care reușește performanța de a cuceri un nou premiu I la scurtă vreme după cel anterior. Romanța cîștigătoare (în ciuda unei interpretări sub așteptări a solistei Viorica Rusu, ceea ce după cum se vede nu a influențat juriul) s-a chemat ”Mai cîntă, vioară!”, versurile fiind semnate de Magda Bălănescu.

Performanța este cu atît mai notabilă cu cît melodia reușit să devanseze în palmares creația lui Sabin Păutza, personalitate a muzicii culte – dirijor cu carieră internațională, compozitor, orchestrator.

Totuși, să nu uităm că Păutza și-a legat numele și de muzica ușoară, semnînd inspirate melodii pentru Cornel Constantiniu și alți soliști, pe cînd era tînăr cadru didactic la Conservatorul din Iași (el a participat și la nunta compozitorului Titel Popovici, la care a fost naș Sile Dinicu). Romanța sa, distinsă cu premiul II, s-a chemat ”Copil sărman” (versurile: Marin Voican Ghioroiu), fiind cîntată de soprana Rodica Anghelescu.

Faptul că a fost a 14-a melodie, ultima, cîntată în seara de Creație nu l-a împiedicat pe Viorel Covaci să se situeze din nou pe podium, fiind de-acum un laureat tradițional al competiției.

Profesor de muzică și membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Viorel Covaci a fost inspirat atît în alegerea versurilor, aparținînd poetului Corneliu Vadim Tudor, cît și a interpretului, romanța distinsă cu premiul III, ”Iubesc din nou”, fiind cîntată de cîștigătorul Trofeului de Interpretare la ediția precedentă, Samuel Barani.

Că interpretarea joacă un rol primordial ne-au dovedit-o și alte cîntece premiate. De pildă, Marian Stârcea a mizat pe vocea ieșencei Ana-Maria Donose, soprană recompensată anul trecut cu premiul I. Compozitorul este Artist al poporului din Republica Moldova, conf. univ. dr. la Academia de muzică din Chișinău și director artistic la Filarmonica națională ”Serghei Lunchevici” din același oraș. Premiul special ”Romanța ne unește” a revenit creației sale ”Numai o clipă”, pe versuri de Matilda Cugler Poni.

La fel de inspirat în alegerea solistului a fost tîrgovișteanul Marcel Morărescu, dirijor și orchestrator aflat multă vreme în fruntea unor orchestre importante din județul Dîmbovița.

A dat viață romanței ”Pe tine nu te mai aștept” (versuri Marian Ilie), distinse cu prestigiosul premiu ”Ionel Fernic”, solistul piteștean Marius Bălan, absolvent al Universității de muzică din București, posesor al numeroase distincții muzicale. Romanța ”Cîntec, lumină, speranță” de Adrian Burhală (premiat și în 2019), pe versuri de Mariana Eftimie Kabbout, a primit pe merit Premiul special ”Henry Mălineanu”, autorul, diacon la Mînăstirea Viforîta, fiind și interpret, alături de Ana-Maria Hangu.

Deși figurează în palmares, alte două romanțe nu s-au ridicat la nivelul celor amintite – este vorba de ”N-ai înțeles” de Ana Ghibea (Premiul special ”Cetatea romanței”) și de ”Tu ești romanța” de Marcel Iorga (”Premiul special ”Izvoarele romanței”), dar este de apreciat dragostea pe care aceștia o dovedesc față de romanță, fiind adesea finaliști la ”Crizantemă”.

Ne-au mai plăcut, chiar nepremiate, melodiile semnate de Petre Vîrlan (”Flori albe”), Bela Andrași (”Nu e destulă vreme”), Maricel Maxim (”Ce mai vrei?”) sau Ionel Croitoru (”Vioara îndrăgostită”), dar gusturile noastre nu sînt infailibile, important este ca ele să intre în circuitul genului și în repertoriul soliștilor, să fie cîntate la festivaluri.

Și mai este o chestiune care îl frămînta serios pe valorosul compozitor de romanțe Titel Popovici și care la un moment dat a dus chiar, dacă nu ne înșelăm, la crearea unei secții aparte.

E vorba de faptul că nu toți interpreții cu studii de canto clasic, evoluînd pe scena teatrelor de operă și operetă, sînt la fel de buni și atunci cînd abordează romanța, care nu presupune atît voci ample, cît căldură, spirit intimist, gingășie, nuanță.

De aceea se cuvine ca toți compozitorii să caute asemenea interpreți care se identifică din toate punctele de vedere cu romanța, pe care nu o dată i-ar putea găsi între finaliștii concursului de Interpretare, mulți dintre ei ignorați ulterior, în ciuda calităților certe. La actuala ediție au cules aplauze…virtuale, dînd viață unor piese finaliste, soliști cum ar fi Doina Moroșanu, Theodora Manolache, Liliana Cornilă, Iulian Bratu, Pavel Păușan. Dar, în sprijinul celor enunțate mai sus cel mai convingător argument l-a constituit scurtul, dar atît de copleșitorul recital, inclusiv sub raport interpretativ, al Alinei Mavrodin Vasiliu, o veritabilă doamnă a romanței.

Cu o știință a cîntului probată inițial în muzica ușoară, atît la concursul ”Steaua fără nume” al Televiziunii, cît și la festivalul de la Mamaia, unde a cucerit Trofeul de interpretare în 1987, ea a adăugat în timp inteligență interpretativă, fior dramatic rar, talent actoricesc, gust în alegerea repertoriului, rezultînd de fiece dată evoluții impresionante sub raportul emoției.

Atașată trup și suflet de romanță de mai bine de 30 de ani, ea trăiește, se hrănește, visează și suferă cu ea, făcîndu-și un ideal din propășirea acestui gen muzical ce ar merita mai multă recunoaștere la nivel oficial. Tocmai de aceea ține ca an de an repertoriul să se îmbogățească cu noi creații valoroase, care să intre în circuitul curent, în acest sens editînd culegerea ”100 de romanțe lansate la ”Crizantema de aur””, ea însăși promovîndu-le cu asiduitate, pe discuri (”Romanțe de aur”) sau în recitalurile sale.

De această dată Alina Mavrodin Vasiliu și-a gîndit recitalul din prima seară ca un emoționant omagiu cu ocazia unui dublu jubileu,  adus unui ”Corifeu al romanței”, Henry Mălineanu, născut chiar în 1920, cînd lua ființă Societatea Compozitorilor Români (între semnatari fiind, după cum se știe, George Enescu), actuala Uniune a Compozitorilor și Muzicologilor din România, care aniversează un veac de la constituire.. În cei 80 de ani de viață, Mălineanu a scris muzică de teatru, corală, de film, ușoară (zeci de mari șlagăre), a fost un ilustru dirijor, dar și un om de spirit. Între sutele sale de creații cîteva, de neuitat, figurează la loc de cinste în cartea de aur a romanței românești: ”Deschide, deschide fereastra”, ”Am început să-mbătrînesc”, ”Anii trec”, ”Romanța crizantemelor”, ”Înc-o toamnă a trecut”, ”Cum ne e scris”. Melodiilor fără vîrstă scrise de Mălineanu, dar și de alți compozitori inspirați, li se potrivesc perfect spusele lui Ion Vasilescu, tipărite în foarte frumosul program de sală: ”Romanța este încă vie, se cîntă și se ascultă și astăzi cu lacrima în colțul genelor.

Se pare că asta este incomparabil de minunata soartă a romanței, să-și tragă seva tinereții veșnice din propria ei adîncă bătrînețe!”. Acest respect față de istoria genului a făcut-o pe protagonistă să scuture praful de pe o romanță superbă, veche de 150 de ani, scrisă de compozitorul basarabean Eusebiu Mandicevschi – pe o ”Rugăciune” închinată Maicii Domnului de Mihai Eminescu, prilej pentru artistă pentru a mulțumi ajutorului divin, care ocrotește romanța și destinul Festivalului național ”Crizantema de aur”. ”Corifeul” Henry Mălineanu a fost omagiat prin două dintre cele mai cunoscute romanțe ale sale, ”Aș vrea iar anii tinereții” și ”Nu se poate!”, al patrulea titlu din exemplarul recital – lecție vie despre cum se abordează, înțelege și cîntă romanța – aparținînd unui alt maestru al genului, Dan Mizrahi, ”Romanța mea tîrzie”. A acompaniat absolut impecabil orchestra ”Romanța”, dirijată de Lucian Vlădescu.

Seara de Interpretare (deci nu numai concursul propriu-zis, ci și cele două micro-recitaluri) a beneficiat de acompaniamentul orchestrei ”Dor românesc” a Consiliului județean Bistrița (pe cînd un firesc festival de romanțe și aici?), dirijată de Ștefan Cigu.

Binecunoscutul violonist a fost sărbătorit pe scenă, Alina Mavrodin Vasiliu înmînîndu-i o frumoasă diplomă la împlinirea a 70 de ani. Juriul acestei secțiuni chemate să descopere voci noi a fost ceva mai numeros: prof. univ. dr. Sabin Păutza (președinte), soprana Daniela Vlădescu (manager al Teatrului național de operă și balet ”Oleg Danovschi” din Constanța), Antoniu Zamfir (manager al Operei Române din Craiova), îndrăgita solistă Matilda Pascal-Cojocărița (directoare a Ansamblului ”Dor românesc” din Bistrița), etnomuzicologul Valentin Marin (manager al postului Radio România ”Antena satelor”), interpreta Adriana Irimieș (manager al Centrului județean de cultură Cluj), interpretul Alexandru Pugna și directoarea artistică a festivalului, Alina Mavrodin Vasiliu, atît de atașată de noua generație de soliști.

Remarcată la festivalul de romanțe ”Te-aștept pe-același drum” de la Zlatna, Alina Huțu a confirmat aici și a intrat în posesia mult-rîvnitului Trofeu ”Crizantema de aur”, înmînat ei chiar pe scenă. Încă o dată s-a dovedit că, poate, ar trebui să se renunțe la limitele de vîrstă, pentru că a da viață convingător unei romanțe ai nevoie de o stare de spirit, de experiență de viață. Triumfătoarea are 39 de ani, vine de la Botoșani, unde este profesoară, dar și solistă a ansamblului ”Rapsozii Botoșanilor”, dar a absolvit Academia de muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

Premiul I a revenit unei soliste pe care o remarcasem tot la Zlatna, dar care a progresat în mod evident de atunci. Cristina Beldean Moșuțan are 45 de ani, a absolvit același conservator clujean, cu un master în arta muzicală, și este cadru didactic la Dej.

Ca și în cazul lui Viorel Covaci, și la Interpretare ultima poziție din concurs a fost norocoasă pentru unul din cei doar doi bărbați din această secțiune, Darius Divian Iordănescu fiind distins cu premiul II. Și în cazul lui putem vorbi de experiență pe toate planurile: 44 de ani, licențiat în canto, cu un master de dirijat, artist liric la Opera Națională Română din Timișoara, lector univ. dr. la Facultatea de muzică a Universității de Vest din Timișoara.

Pe ultima treaptă a podiumului s-a clasat singura reprezentantă a Basarabiei, pe care din fericire pandemia a prins-o la Iași. Jana Gherbovei are 25 de ani, este studentă la Academia de muzică din Chișinău, specializarea Canto-estradă și are în palmares două distinții importante, Trofeul ”Crizantema de argint” la Chișinău și premiul II (deci a coborît o treaptă) anul trecut la ”Crizantema de aur”. Premii speciale au fost acordate solistelor Bianca Vlad, 18 ani, din Teișani, jud. Prahova (”Tinerețea romanței”), Elena Sima, 44, București (”Cetatea romanței”), Ana-Maria Stănoia, 34, Timișoara (”Ioana Radu”).

Același premiu special ”Ioana Radu” a intrat anul trecut în posesia solistei din județul Mureș Maria Neag, care acum a cîștigat premiul special ”Romanța ne unește”. Personal, de fiecare dată cînd am prezentat-o mi-a stîrnit nostalgii biografice, fiind născută în comuna copilăriei mele, doar că satul ei, Urisiu, era peste deal de al meu, Chiheru de Sus.

A absolvit Universitatea ”Dimitrie Cantemir” (și aici ne potrivim, doar că la mine a fost… liceu!), este solistă a Ansamblului profesionist ”Mureșul” din Tîrgu-Mureș, locuiește în Reghin și a obținut premii importante la festivalurile de romanțe de la Zlatna și Baia-Mare. Finaliștii au cîntat, datorită reducerii programului, doar cîte o melodie, apelînd fie la romanțe clasice, fie la unele mai noi, lansate cum spuneam în cei 52 de ani anteriori ai ”Crizantemei de aur”.

Astfel, ne-au cucerit versiunile conferite de ei pieselor ”Frumoasa mea cu ochii verzi” de Ion Mînzatu (al cărui pseudonim a fost Nello Juan Manzatti), ”În satu-n care m-am născut” de Gherase Dendrino, ”N-ai să știi niciodată” de Ioanin Lupescu, ”Mi-e tare dor” de Angela Moldovan, ”Liniște, dorm violetele” de Alexandru Corfescu, alături de ”Ce fel de om ești tu?”, ”De ce, Doamne?” (ambele de Titel Popovici), ”Romanța fiului rătăcitor”, ”Romanța înstrăinării”, ”Romanța inimii mele” (toate trei de Paraschiv Oprea), ”Romanța mea” (George Grigoriu), ”Să nu vorbim de amintiri” (Vasile V. Vasilache).

Înmînînd Trofeul ”Crizantema de aur”, președintele juriului, compozitorul și dirijorul Sabin Păutza, a declarat: ”Tangoul nu are în patria sa, Argentina, un muzeu, cum nici bossanova n-are în Brazilia și nici canzoneta în Italia, dar în România iată că romanța are un muzeu excepțional, ”Casa Romanței”, aici în Tîrgoviște”.

Avînd în vedere istoricul profund patriotic al romanței, Sabin Păutza a mai spus că aceasta ar merita să fie trecută pe drapelul României (trebuie să-i găsim un însemn grafic specific!), ceea ce nu sună chiar fantastic, dacă ne gîndim că Imnul de Stat al României are la bază romanța din 1832 a lui Anton Pann, ”Din sînul maicei mele”.

În seara a doua primii clasați de anul trecut și-au confirmat valoarea prin micro-recitaluri puse sub genericul ”Tinerețea romanței”. Cînd a venit anul trecut la Tîrgoviște, Samuel Barani avea 24 de ani, era la prima sa participare la un concurs național, studiase pianul și clarinetul, după care canto clasic la Liceul de muzică din Bistrița, iar juriul (din care făcea parte Marius Țeicu în locul lui Adrian Romcescu) a fost impresionat de evoluția sa sigură și i-a conferit Trofeul ”Crizantema de aur”.

Este masterand la Academia de muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (după cum se vede, izvorul principal de talente pe tărîmul romanței) și face parte de trei ani din corul Operei din oraș. Cîștigătorul din 2019 a ales vechea romanță compusă de Ionel Băjescu Oardă în 1922, ”Trubadurul”. I-a urmat la microfon cîștigătoarea premiului I la aceeași ediție, solista Operei din Iași, absolventă a Universității de arte ”George Enescu”, Ana-Maria Donose, deținătoare a numeroase distincții.

Ea a optat pentru celebra ”Vioara” a Miei Braia, după care cei doi au rămas tot la acest instrument, dar fiind vorba de un duet, au cîntat…”Două viori”, celebra compoziție din 1937 a lui Elly Roman. Și pentru că vioara este preferata autorilor de romanțe, Ștefan Cigu, cu vioara sa fermecată, a adus un ”Omagiu vestiților lăutari” într-un colaj atractiv, anticipînd primirea diplomei de excelență ”Suflet de Romanță”.

Ar mai fi multe de spus despre această ediție atît de specială. Afișele au fost și de această dată la înălțime, chiar dacă spectatorii doar le-au privit cu jind, iar programul de sală s-a dovedit o adevărată broșură de informare muzicologică, trădînd pregătirea jurnalistică a familiei Vasiliu.

Programul include, pe lîngă toate informațiile legate de festival (organizatori, concurenți, jurii, sponsori, parteneri, prezentatori – actrița Alexandra Velniciuc a fost, ca de obicei, încîntătoare), ”File din istoria romanței” (mărturii aparținînd lui Ion Vasilescu și George Sbârcea), mesajul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (semnat de George Natsis, coordonator al Secției pop/jazz a UCMR), imagini de la preselecțiile online pentru Interpretare, un interviu din 1992 cu Henry Mălineanu, evenimente găzduite de ”Casa romanței” (conducerea Complexului Național Muzeal ”Curtea Domnească” a oferit participanților la festival intrare liberă la toate muzeele dim Tîrgoviște), un rezumat al Programului Național de Concerte ”Izvoare ale romanței” și recomndări legate de evenimentele asociate festivalului. Între acestea, editarea culegerii muzicale ”Izvoare ale romanței”, realizate de Centrul cultural pentru UNESCO ”Cetatea romanței” Tîrgoviște – cu partituri rare, istorice, inedite și reprezentative pentru patrimoniul acestui gen muzical.

Mesajul de gratitudine ”Romanța ne unește”, transmis de directoarea artistică a festivalului, a fost sensibil, dar și impregnat de o gentilețe specific feminină, aceasta mulțumind organizatorilor locali și naționali, între care și Instituției Prefectului, subliniind de asemenea implicarea Ministerului Culturii, care dovedește preocupare în proiectul de includere a Romanței în patrimoniul Mondial Imaterial UNESCO. Dar s-a dovedit că romanța a reușit să unească și în plan politic, organizatorii locali cu Guvernul României, premierul Ludovic Orban sprijinind concret și remarcabil festivalul (se vede că iubește muzica!).

”Romanța nu are nici o culoare politică, ea este a poporului român, comoară a patrimoniului național. De secole, romanța ne unește și, din 1968, ne reunește an de an la Tîrgoviște, Cetatea de Scaun a Romanței Românești, pe scena celui mai longeviv festival muzical din țara noastră, eveniment de patrimoniu al culturii naționale. Aduc mulțumiri Maicii Domnului, ocrotitoarea Tîrgoviștei și a Festivalului Național ”Crizantema de aur” – a declarat Alina Mavrodin Vasiliu.

La scurtă vreme după încheierea festivalului, Paul Surugiu Fuego a invitat-o pe artistă în populara sa emisiune ”Drag de România mea” de la TVR2, în cadrul căreia i-a înmînat distincția ”Drag de România mea” , făcîndu-i o caracterizare onorantă:

Formidabila Alina Mavrodin este o artistă polivalentă, care abordează multe genuri, avînd calități actoricești, fiind de altfel și o remarcabilă ziaristă.Cîntecul i-a definit viața și a făcut în așa fel încît, cu eleganță, să pășească pe noi trepte care să o împlinească. Este o luptătoare pentru promovarea romanței, dedicîndu-și de ani de zile tot timpul și priceperea aducerii mai aproape de public a acestui gen. Din 2016 a devenit directoare artistică a ”Crizantemei de aur”, reușind, alături de soțul ei, Teodor Vasiliu, să revitalizeze acest etalon al culturii noastre. Nobilă, puternică și cultă, cu devotament pentru artă și frumos, stăpînind arta discursului, ea impresionează de fiecare dată prin ceea ce spune, ce cîntă și prin felul în care se implică în activități culturale, promovînd bunul gust și o educație înaltă”.

A fost, din toate punctele de vedere, cum am spus, o ediție specială. Ar fi fost păcat să fie amînat un festival care nu s-a întrerupt nici cînd au fost crize politice, inundații, cutremure sau cataclisme naturale. De aceea putem vorbi de o formă de eroism în înfruntarea pandemiei, tot colectivul Teatrului ”Tony Bulandra” înscriindu-se și el în această zonă a eroismului cotidian, pentru că riscuri, la urma urmei, cu toate precauțiile, erau pentru toată lumea.

Și dacă am folosit cuvîntul eroism, mă voi menține în zona militară, subliniind că a fost o mare, neprețuită victorie: prin romanța românească, suflet fierbinte al poporului nostru, creatorii și interpreții, atît cei în viță, cît și cei din Ceruri, și-au dat mîna, supunînd fără drept de apel nemilosul Covid.

Iar în fruntea oștirilor triumfătoare, călare pe un armăsar alb și cu drapelul romanței fluturînd în vînt, această veritabilă Ioana d Arc a romanței românești, cu pasiunea ei mistuitoare, cu încrederea nezdruncinată că într-o zi romanța va fi recunoscută pe plan mondial, cu dragostea ei pentru acest gen muzical: Alina Mavrodin Vasiliu.

Am prezentat-o la Mamaia, la ”Steaua fără nume”, în zeci de spectacole, dar aici la Tîrgoviște am văzut-o transfigurată, arzînd de emoție. A doua zi dimineață, după încheierea festivalului, ne-am reîntîlnit în acest sanctuar care este muzeul ”Casa romanței”. Era palidă de oboseală, nu dormise decît cîteva ore în ultimele zile, dar ochii îi radiau de fericire: festivalul avusese loc!

Aflat lîngă ea, ca întotdeauna, soțul ei Teodor Vasiliu gîndea deja capitolul pe care-l va consacra acestei ediții-miracol în viitoarea sa carte, o monumentală istorie a romanței românești. Și, ca să înțelegeți de ce vorbim de o adevărată minune, exact cînd ne pregăteam să ne luăm rămas bun la finalul festivalului, pe toate telefoanele mobile, inclusiv al colegei mele Alexandra Velniciuc, s-a auzit ”alerta de urgență”, semn că în Tîrgoviște nivelul de răspîndire a infecției cu noul coronavirus SARS-Cov-2 depășise peste 3 la 1000 de locuitori, ceea ce însemna că din acea clipă se interzicea activitatea și în sălile de spectacol!

Cît de puțin lipsise, doar două ore, pentru ca festivalul să se întrerupă după prima seară! Așa încît închei cu cuvintele Alinei Mavrodin Vasiliu: ”Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, că ai pogorît protecția Ta Divină asupra celui mai curat, mai românesc, mai sincer și mai credincios festival”.

Octavian URSULESCU

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.