Cum înjurau românii odinioară

Originea înjurăturilor moderne se pierde în negura timpurilor, însă Academia Română, sub patronajul Regelui Mihai, a avut inspirația să ne lase moștenire un document editat în 1942, unde sunt menționați „termenii considerați obsceni” acum aproape 80 de ani.

De fapt este un supliment al Atlasului Linguistic Român, unde în urma unui sondaj în rândul populației, s-a stabilit cum se se înjura, precum și diverse eufemisme pe regiuni.
Mulțumită Monicăi Busuioc, şefa Secţiei de Lexicologie a Institutului de Lingvistică al Academiei Române, am reușit să răsfoiesc valorosul document prăfuit.
Din el am aflat că în anii ’40, jumătatea de nord a țării folosea pentru înjurătură, cu precădere, termenul sudalmă, iar în cealaltă jumătate se folosea îjurătura. În unele regiuni echivalentul cuvântului înjurătură eraocară, blestăm, caromlaș, sovane.

La întrebarea „cum se mai înjură aici”, oamenii timpului au răspuns, printre altele: să-l omuoră dracu, sa-l calce iuda, sa-l bântuie călcătura; f***-ț tuarta cerului, kifla lu dumnezeu, pita, harhanghelii, maica precesta, sorele, beserica, troița; mînca-mn-ai camicu dim p**ă; f**ă dracu pi**a mîne-ta, bată dracu p**a-m mama vostă; calce-l nevoile; du-te-m p**a cui t-o făcutf**u-lu-suflitu mă-sî, f**u-d muierea-n c*r; mînca-l-ar frigurile; etc.

Detalii pe site-ul Identitatea Romaneasca

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.