CUM SE SCRIE ISTORIA
Pentru cineva care încearcă să facă predicții privind evoluțiile politice actuale, riscurile de a fi contrazis sunt mari, de la zi la zi. Când este vorba de România însă, termenele de schimbare la 180 de grade sunt de ordinul orelor și minutelor. Săptămâna babelor a confirmat această stare de imponderabilitate dincolo de orice așteptări. Mai întâi, președintele Băsescu a anunțat că nu va valida guvernul până când nu se va pronunța Curtea Constituțională. Preaședintele acesteia a și stabilit un termen și a susținut că nu este nici o nenorocire, că la case mai mari a fost și mai rău. Totuși, ca să nu se întâmple vreo nefăcută, având în vedere conflictul de la graniță, miercuri pe la prânz a depus jurământul ministrul de interne, component și al guvernului vechi. Dar, minune, la cafeaua din culise, s-a găsit soluția și pentru guvernul nou, singurul inconvenient fiind pentru același ministru de interne care a trebuit să mai depună un jurământ și în fapt de seară, putând astfel să intre în cartea recordurilor. De ce s-a întâmplat astfel? S-a spus că totul a pornit de la un telefon, venit de la un ambasador influent din Uniune. Mai curând însă, judecând după felicitările acordate UDMR-iștilor, după ce fuseseră puși la zid, telefonul are legătură cu ei și deloc cu Uniunea Europeană, care nu-l înghite câtuși de puțin pe mentorul lor de la Budapesta, dar care are legături strânse, prietenești, cu Cănuță om sucit al nostru. Și mai este vorba și de summitul popularilor de la Dublin care, ghinion pentru doamna Udrea ce se vede trădată în umori, începe chiar astăzi. Ori, pentru așa ceva, alte interese trebuie reevaluate. Câștigător pe linie este însă Ponta, iar fostului său prieten și frate pe nume Crin și încă vreo câteva prenume, i se potrivește mănușă zicerea pe care i-a adresat-o: s-a sinucis. Politic, of course. Așa se scrie istoria.
Ion MARIN