Ce-ar fi fost dacă!…(What If !…) by Remus CERNAT (74)
EXCLUSIVITATE
A fost odată un cioban bătrân și singur (îi murise baba) care își dorea mult un copil dar nu avea cu cine să-l facă și nici nu știa dacă mai poate …așa că tot ce-i mai rămânea era să se roage la Dumnezeu pentru o minune! Și acest cioban care se îngrijea de multe oi, avea un prieten în aceeași situație ca el care se îngrijea de multe capre! Amândoi se rugau!
Când într-o zi ciobanul cu oi găsi un prunc plutind într-o covată pe râu, prins între niște crengi de salcie, un băiat de toată frumusețea care, atunci când a văzut zâmbetul bătrânului, a încetat să mai plângă! I-a mulțumit Domnului, dar n-a încetat să se roage! …pentru prietenul său cu caprele care era tot singur! Peste un an, păstorul de capre găsește și el pe râu o fetiță la fel de frumoasă, tot așa abandonată, pe care o crește cu toată dragostea! Amândoi ciobanii prieteni au mulțumit Lui Dumnezeu și au jertfit în fiecare an câte o oaie și o capră drept mulțumire pentru ascultarea rugăciunii! Așadar, cei doi copii petreceau majoritatea timpului împreună pe câmp cu oile și caprele, iar ciobanii cei bătrâni chefuiau până la apus de fericire!
Copiii cresc văzând cu ochii și peste 14- 15 ani încep să se vadă cu alți ochi! Încep amândoi să se îngrijească mai mult la înfățișare, să astepte cu mai mare nerăbdare întâlnirea de-a doua zi, să-și găsească mai greu cuvintele când făceau vreo glumă, și orice depărtare sau despărțire de o zi sau două, când unul din ei pleca la oraș după aprovizionare, era dureroasă! Dar revederea era de fiecare dată ca o explozie de anul nou, atât de fericiți erau! Până când s-au sărutat/ Și atunci s-au întristat/ Exploziile s-au dublat/Fructe-oprite au gustat/Amândoi s-au frământat/Dar iubire-a triumfat!
Și cum frumusețea celor doi tineri ciobănei a depășit granițele sătucului de munte, la nunta lor au ajuns și niște fețe împărătești care au aflat de semnele lor din naștere pe care le avea însuși regele! Acum bătrân și pe moarte își caută disperat moștenitor…Și uite-așa happy-end-ul bate la ușă, bineînțeles că cei doi ajung pe tron la conducerea țării (după o mică incongruență a trebuit să dovedească că nu sunt frați… care s-a rezolvat printr-o mărturisire a reginei care a recunoscut că fetița nu era a ei, a furat-o de la o slujnică!)
Odată ajunși regi, cei doi ciobănei au abrogat legile sataniste pro sodoma și gomora, pro avort, au spânzurat toți sectarii, filozofii și politicienii iezuiți (iluminati), au micșorat toate taxele și au dat de mâncare la toți săracii bătrânii și copiii abandonați!
Pe cine păcălesc eu, ai mei cititori sunt oameni citiți, l-au recunoscut imediat pe Longos sau De Longus și primul roman pastoral Dafnis și Cloe, secolul 2 după Hristos!
Povestea mea e mai puțin spectaculoasă, nu are fețe împărătești, mai ales că regalitatea ultimului nostru secol jumate ne-a batjocorit, ne-a jefuit și ne-a stors ca pe o lămâie! … Și încă nu s-au oprit!
Povestea mea are și ea un cioban mioritic, dus la Biserică, credincios, practicant, cu o nevastă așijderea și o fetiță mică și drăgălașă crescută în aceeași lumină ortodoxă, tradițională! Fetița, care de mică a fost învățată cu munca, mătura prin ogradă, dădea de mâncare la păsări și animale, făcea mămăligă, 3 feluri de borș, gogoși și clătite, știa cu războiul de țesut, știa un pic și la gherghef, împletea fulare și cânta duminica în corul Bisericii! Vrednică sub toate formele și frumoasă din cale afară! Băieții din sat se întreceau în cadouri pentru silfida țesătoare care atunci când pășea așa unduios parcă mergea pe nori! Stăteau flăcăii în grupuri ca la căminul cultural, ascunși prin căpițele de fân ca s-o urmărească pe fata ciobanului cum aduce apa de la fântână în ciubăr!
Doar unul singur avea curajul să i se adreseze – fiul învățătorului din sat – un ștrengar care-i cânta din frunză și care păcălise mai toate fetele frumoase din sat! De fata ciobanului însă nu s-a putut atinge că nu prea știa de unde s-o apuce! Deși râdea/glumea cu toată lumea avea ceva în priviri, ceva serios, niște sclipiri reci care îngheța pe buzele pretendenților orice propunere necuviincioasă! Fiul învățătorului avea un pic mai multă trecere în fața fetei pentru că îi cânta serenade din frunză la fereastră, îi aducea de la oraș pânză de borangic pentru ii, îi picta ușile de la coteț cu găini, rațe, gâște, capre! Fata începuse să-l placă, până când necruțătoarea Doamnă cu Coasa i-a răpit mama! Tatăl se îmbolnăvise, mama se duse la cele sfinte, așa că nu mai avea nici un chef de pețitori!
Într-o zi venise un boier mare să achiziționeze mai mulți iezi și miei! În trăsura luxoasă mai era un prieten de-al boierului, fiul unui industriaș din Londra venit în vacanță la țară în România! Auzise de frumusețea și vrednicia fetei de cioban încă de la el de acasă! Venise să vadă cu ochii lui virtuțile fetei, deși era convins că n-o să-i reziste farmecelor lui aristocratice! A adus cu el niște cutii mari de pălării pariziene și rochii de bal venețiene și alte cutii mai mici cu ciocolăți, bomboane și mirodenii! A fost șocat că nici n-a putut s-o vadă! Fata i-a mulțumit pentru frumoasele cadouri prin bătrânul său tată, dar s-a scuzat că nu se simte prea bine!
Gentilomul londonez nu s-a lăsat, a mers la preotul satului, a făcut o donație serioasă și a inventat un concurs de cântări bisericești cu premii uluitoare pentru locurile acelea! De asemenea, evenimentul va fi filmat și transmis în toată Anglia, un prilej de promovare internațională a ortodoxiei românești!
A doua zi de dimineață preotul se înființează cu alai mare de diaconi la casa ciobanului să-i sfințească gospodăria, bucatele, animalele și să-i mulțumească pentru felul exemplar în care și-a educat fata, și muzical și duhovnicește! Care acum este un model pentru toate adolescentele din comunitate! N-a plecat de acolo până nu l-a convins pe tată să-și trimită fata la concursul de muzică! Tatăl i-a zis doar: ”Mama s-ar fi bucurat să câștigi concursul ăsta și să afle o lume întreagă cât de talentată ești!”
Și s-a dus, a câștigat, premiul l-a donat Bisericii, iar preotul a convins-o că ar fi cea mai nobilă formă de misionarism dacă s-ar mărita cu generosul fiu al industriașului! Ar duce cu ea în toată Marea Britanie toate tradițiile strămoșești, toate cântecele bizantine, toată virtutea feminină românească!
Și dintr-un spirit patriotic, ortodox, dar și de sorginte traco-geto-dac, adică războinic, s-a dus să cucerească Londra! Acolo i-a fermecat pe toți elitiștii englezi cu portul popular românesc, cu țesutul și brodatul iilor, cu doinele de dor și jale, cu mămăliga, cu sărmăluțele și o grămadă de alte bucate românești! Dar cu timpul peste toate aceste frumoase îndeletniciri și pasiuni se așternea praful, uitarea! Stilatul soț saxon avea o armată de servitori majordomi, cameriste, care o obligau să nu se obosească în nici un fel, adică să nu facă nimic toată ziua. Seara, îmbrăcată cu rochii și bijuterii scumpe, mergeau la teatru, operă, vernisaje, iar noaptea băteau împreună toate restaurantele și cluburile exclusiviste cu toate hobby-urile subterane pe care le implica acestea! Ca business, familia bărbatului ei a introdus-o în lumea caselor de licitații, mai exact cu implementarea artei românești vechi, medievale și antice pentru că tot era atrasă de artă!! Stilatul soț saxon doar în primul an o deranja în budoar, o dată pe lună! Dupa aia din ce în ce mai rar …pentru că saxonii atunci când nu fac sex cu verișoarele și surorile lor (mai mult sau mai puțin vitrege) pentru a rămâne averea în familie, … beau până cad sub masă, iar când se trezesc fac sex cu frații și verișorii lor pentru că sunt niște gentlemani discreți!
Și uite așa anii treceau și dulcea floare a tinereții se ofilea văzând cu ochii! Abia după câțiva ani de străinătate și zădărnicie în lux își aminti de iubirea curată ce i-o purta fiul învățătorului și se întreba în fiecare noapte după rugăciunile de seară cum ar fi fost viața ei dacă se mărita cu el!
După mai multe luni a avut un vis: se făcea că abia se crapă de ziuă și focul trosnea într-o sobă cu cuptor de lut; pe sobă fierbea laptele și se prăjeau ouăle cu caș proaspăt și jumeri, în cuptor se cocea pâinea și turtele de crăciun. Bărbatul ei ajunsese și el învățător în sat, iar acum tocmai bătea la ușă un grup de copii, elevi de-ai lui, care voiau să le cânte niște colinde! S-au dus să le deschidă ușa cei 4 copii ai lor îmbrăcați în pijamale de in și încălțați cu ciorapi de lână cusute și împletiți de ea!
După ce le face cadouri cântăreților se îndreaptă către iubita lui nevastă (care acum visa) și îi spune „Iubito, mă cheamă pentru juma de oră la școală, au nevoie de tractorul nostru, iar s-a împotmolit directorul cu mașina în fața CAP-ului; am dat de mâncare la animale, nu vreau decât să-mi încălzești un ibric cu vin roșu sec, fără să te dai jos din pat, păstrează-l cald, dacă vrei să profiți de mine ca azi noapte!”.
S-a trezit brusc în miezul nopții singură în pat, transpirată, cu ochii în lacrimi… de fericire, de regrete, de dor! L-a sunat! Paradoxal, după atâția ani avea același număr, a răspuns după primul apel.
Ea: ”Bună , iartă-mă că te sun la ora asta târzie, voiam să știu dacă ești bine, sănătos, fericit!”…
El: ”Ce surpriză plăcută, nu e nici un deranj, n-ai venit la nunta mea, m-am însurat cu fiica Preotului, aia înaltă și grasă, care din dragoste pentru mine a slăbit, acum e slabă și frumoasă, mama celor 4 copii ai mei, eu sunt directorul școlii și mă pregătesc să candidez la Primărie! Când ajungi prin țară, treci pe la noi! By the way, tu ești verișoara din Italia sau verișoara din Franța !?”
Ea: tăcere prelungită click! Știa foarte bine că e EA …dar nu voia să-i dea satisfacție!
Atunci săraca fată bogată și-a amintit cuvintele mamei:” Fata mamii, dacă nu se cutremură stâlpii cerului când îl vezi să nu te măriți cu el! Căci toată viață ai să tânjești după o mare iubire! Banii vin, se duc, îi faci, dar o mare iubire te urmărește toată viața!” Iartă-mă că nu te-am ascultat, măicuță!
Asta e doar o poveste siropoasă, adevărata metaforă a acestui Pop Art e mult mai aspră: Frumoasa Românie tradițională, naționalistă, ortodoxă, curtată stângaci de țăranul român, leneș, nesigur, adormit și curtată asiduu și viclean de oculta alogenă!
În plan secund, Strămoșul Traco-geto-dac cu bâta pregătită să-i ia la bătaie pe toți trei dacă România ajunge pe mâini străine! Pe țăranul român ezitant, timid sau laș că nu s-a ocupat CUM TREBUIE de țara lui, pe România că a ales prost! Pe ocultă o bate oricum și fără motiv! E pactul cu diavolul, toată viața ne batem cu el…
PS: Tic-tac, tic-tac!!!…
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
