De ce parlamentarii ţin cu dinţii de AGA
Toate privilegiile, toate avantajele, toate sinecurile şi scutirile pe care le are parlamentarul român nu se compară nici pe departe cu ceea ce-i oferă prezenţa lui în AGA şi C.A., adică în adunarea generală sau consiliul de administraţie ale întreprinderilor cu capital de stat.
S-a spus, mai întâi, că este vorba de veniturile provenite din participare la profit şi indemnizaţiile de şedinţă şi, într-adevăr, ele nu sunt deloc de neglijat. Dar oricât de bine le-ar ilustra lăcomia, tot nu este dezvăluit motivul adevărat pentru care ţin ei cu dinţii de această învestitură, tot nu explică modul pentru care cei din PDSR (care deţin, de altfel, pâinea şi cuţitul în afacerea AGA) l-au sfidat până şi pe tătucul lor, preşedintele Iliescu, care le-a cerut să se retragă.
Aceasta pentru că preşedintele şi-a dat seama de marile prejudicii pe care o asemenea şarlatanie le aduce partidului de guvernământ pe linie electorală. Sub pretext că ei determină prin prezenţa lor în conducerea întreprinderilor aspectele concrete ale mersului reformei, nu au acceptat sub nici o formă să fie scoşi de acolo.
Cu toate că, dacă s-ar lua de bună explicaţia lor, ar trebui să fie făcuţi răspunzători pentru dezastrul general al economiei, iar în cazurile particulare de faliment fraudulos să fie băgaţi în puşcărie alături de managerii infractori.
Cauza reală este alta. Aceea că, prin calitatea lor de membri în AGA, domnii parlamentari, ca şi alţi demnitari au găsit, între timp, mijlocul să pună mâna cu totul pe întreprinderile în cauză, să treacă, pur şi simplu, pe numele lor hălci întregi din cele mai mari şi mai profitabile societăţi comerciale.
Şi toată această hoţie pe faţă se face în numele nobil al privatizării! Bineînţeles, prin răstălmăcirea ei, prin eludarea şi încălcarea legii în detrimentul lucrătorilor din fiecare asemenea întreprindere, ca şi al populaţiei ce mai stă cu certificatul lui Severin în sertar, alături de care aşteaptă să pună şi cuponul lui Văcăroiu.
S-a ajuns aici printr-o practică judiciară şi cutumiară extinsă abuziv în situaţii în care, chipurile, legea tace, prin conexarea unor prevederi din acte normative care, luate în parte, sunt corecte, dar amestecate dau un hibrid legislativ aberant, o struţo-cămilă juridică prin care s-a ajuns la legiferarea escrocheriei pe faţă.
Astfel s-a ajuns să se cumpere combinate întregi, staţiuni turistice, mari uzine, active (cum se numesc) de sute de miliarde de lei cu câteva mii de certificate de proprietate, achiziţionate cu câteva zeci de mii de lei fiecare, prin bursa neagră a ţiganilor din pieţe.
Cumpărătorii reali, din spatele nostru, erau, de fapt, marii acţionari de acum, mulţi dintre ei parlamentari, membri în AGA. Sub pretext că s-au adunat prea mulţi asemenea angrosişti de certificate, guvernul a venit cu o lege suplimentară, cea recent adoptată sub numele de „Legea accelerării privatizării”, prin care fiecare deţinător de certificat primeşte un cupon în sumă de 875 de mii de lei (aşa-zisul cupon de 1 milion al lui Văcăroiu).
Prin această măsură s-a spus că au fost protejaţi cei care şi-au vândut certificatul din prostie şi s-a dat o lovitură hârciogilor care au acumulat aceste certificate.
În realitate, „prostia”, dacă o fi, a fost speculată în chip electoral, iar „hârciogii” au primit întreprinderile pe tavă. Exemplul alăturat – cazul cumpărării pe nimic de către mahării judeţeni, inclusiv parlamentari, a combinatului de la Fieni arată pe înţeles cum s-a făcut.
În fapt, este vorba de extinderea abuzivă a metodei MEBO, care se aplică numai la întreprinderile mici. În plus, se ia tot de acolo prevederea că pot participa la cumpărare şi membrii AGA şi C.A.
Cum muncitorii nu au decât 1-2 certificate, vin cu miile de bucăţi domnii din AGA, care au ştiut ce urmează şi şi-au cumpărat mii de asemenea certificate.
Legea cu cuponul de 1 milion tot pe ei i-a ajutat, fiindcă această lege a impus şi adoptarea prealabilă a Hotărârii de Guvern cu nr. 500, prin care s-a reevaluat patrimoniul întreprinderilor de opt ori.
Înainte ca ea să intre în vigoare, s-a mai făcut un artificiu, de către FPP-uri, cu prilejul vânzărilor pentru oferta publică, prilej cu care s-a stabilit valoarea certificatului la nivelul cuponului lui Văcăroiu, adică tot la cea de 875.000 lei.
Astfel că hârtiile în cauză au devenit monedă forte în mâinile privilegiaţilor deţinători.
(24 iunie 1995)
