De ce să feliciți un jurnalist – Gelu Cristian SABĂU
La mai bine de două săptămâni de la începutul protestelor în stradă împotriva exploatării de la Roșia Montană, care au reușit să producă disensiuni la vârful alianței USL, premierul Victor Ponta a fost invitat la Ediția Specială a Jurnalului TVR1. După cum era de așteptat, au fost abordate subiectele fierbinți ale guvernării, printre care, pe primul loc în top, cazul Roșia Montană.
Probabil că Victor Ponta a pășit plin de încredere în studiourile TVR, știut fiind faptul că televiziunea publică este în general prietenoasă cu puterea. Numai că una dintre gazdele emisiunii a fost Moise Guran. Cunoscut deja pentru profesionalismul cu care își face meseria, Moise Guran nu a dezamăgit nici de data asta. Excelent informat asupra subiectului, cu prezență de spirit, prompt și ferm în întrebări și, mai ales, făcându-și meseria conform propriei conștiințe, a oferit telespectatorilor un demers jurnalistic demn de orice televiziune de știri care se respectă din lumea asta.
Spre surprinderea mea, pentru prima oară l-am văzut pe V. Ponta că ezită într-o dezbatere. Rodat în polemica politică și politicianistă, obișnuit cu atacul la persoană, cunoscut pentru abilitatea cu care răspunde atacurilor, pentru tonul sigur și obraznic cu care dă replicile, demn de noul supra-nume de „parșivel”, V. Ponta a avut aseară câteva momente în care, luat prin surprindere, i-au trebuit câteva secunde pentru a-și reveni. În acele câteva secunde, mimica feței s-a schimbat fără voie, siguranța de sine l-a părăsit, a privit dezorientat preț de câteva fracțiuni de secundă, după care și-a repus masca rolului și a continuat dialogul cu siguranța obișnuită.
Acestea au fost momentele în care, vorbind despre lacurile cu cianuri deja existente la Roșia Montana, V. Ponta a aflat din partea realizatorului TV că acele acumulări de reziduri nu conțin cianuri, pentru că la Roșia Montană NU S-AU FOLOSIT NICIODATĂ CIANURI! Într-adevăr, o informație publică de primă importanță, atunci când se vorbește despre dezastrul ecologic existent acolo, dar pe care nu o pronunță aproape nimeni în public! (Eu personal am auzit pentru prima oară această informație de la fostul șef al exploatării de la Roșia Montana, geologul Aurel Sântimbreanu) Așadar domnul prim-ministru a avut ocazia să afle date noi despre zona în care se pregătește exploatarea. Acest fapt ne demonstrează că a merge la fața locului (folosit de fiecare dată ca argument al autorității) nu ne asigură deloc că primim și informațiile corecte!
Al doilea moment când premierul a fost luat prin surprindere s-a petrecut când a fost întrebat dacă a citit rapoartele pe care Gabriel Resources le-a depus la bursa din Canada. Din acele rapoarte nu rezultă că firma a investit sume atât de mari după cum umblă zvonul pe la noi, și astfel, despăgubirile pe care Ponta spune că le-ar putea cere compania în caz de neîncepere a exploatării nu au practic nici o bază. Luat în mod evident din nou prin surprindere de o astfel de informație Ponta iese din încurcătură afirmând că ăsta este până la urmă rolul acestui proiect: să dezbată și să informeze lumea!
Excelent a fost dejucată de M. Guran și dramoleta în care prim-ministrul țării devenise duminică „primul-miner” al țării. Întrebat dacă a discutat cumva cu personalul companiei înainte de a intra la subsol, Ponta a răspuns că nu. Numai că altfel cum putea fi justificat echipamentul de miner pe care Ponta l-a îmbrăcat pentru a intra în galerie? Galeria era una dintre galeriile romane amenajate ca muzeu, și se vizita în mod normal fără echipament de protecție! Costumul pe care „primul-miner” l-a îmbrăcat era deci pentru efectul dramatic, pentru a sugera pericolele cu care s-a confruntat în subsol pentru a-i salva pe cei închiși acolo!
Se pare deci, că de când a început dezbaterea recentă pe subiectul Roșia Montană, premierul a fost luat pentru prima dată în mod serios la întrebări. M. Guran, extrem de bine informat asupra subiectului, nu a evitat întrebările incomode. Totul s-a petrecut la televiziunea publică. Ponta nu a mai avut de-a face de data asta cu ridicătorii de mingi la fileu cu care era obișnuit! Iar rezultatele s-au văzut. Nesiguranța premierului a scos la iveală lipsa lui de informații corecte asupra proiectului și faptul că deciziile politice au fost luate, cel mai probabil, pe alte criterii. Evenimentul este cu atât mai semnificativ, cu cât, protestele în stradă împotriva exploatării au fost supuse în această perioadă unui adevărat embargou mediatic. În acest context, decența cu care un jurnalist își face meseria, devine cu atât mai importantă. Iar dacă presa vrea să fie, după cum se spune, câinele de pază al democrației, ea are nevoie de astfel de oameni. Altfel, după cum în perioada comunistă presa era un instrument de propagandă al ideologiei comuniste, azi se transformă în instrument de propagandă al unor interese private. Din câinele de pază al democrației ea devine cățelușul de companie al marilor companii!