De două ori Dumas (Double Dumas) by Remus CERNAT (40)
EXCLUSIVITATE
…pentru că Alexandre Dumas are un roman “După 20 de ani” iar personajele mele se reîntâlnesc după 40 de ani! Și pentru că în povestea mea, asemeni lui Dumas, e vorba despre rezistența unor legături sufletești în timp. Și pentru că personajele mele sunt tot ca niște mușchetari care luptă pentru dreptate, adevăr, iubire; și pentru că mai toate iubirile lui Dumas sunt complicate, aproape la fel de complicate ca a mea; și pentru că mai toate poveștile lui Dumas se termină în coadă de pește; și pentru că nu-mi place cu adevărat nimic franțuzesc (în afară de Alain Delon și Letiția Casta) iar aici am ocazia să-mi exersez preceptul creștin “Iubește-și aproapele ca pe tine însuți!” …deci și dușmanul! Și pe Letiția Casta doar pe dinafară…
Prin anii 2000 (1999 mai exact) apăruse în România o înjurătură nouă (aparent nouă…) “ Băga-mi-aș _ _ _ _ în Franța “Ei bine, era anul în care Letiția Casta fusese proclamată Simbol al Franței! Firesc, doar suntem un popor de războinici heterosexuali… mă rog, poate un pic și pe dinăuntru…
S-au reîntâlnit după 40 de ani; ea avea 69 de ani, el 79! Întotdeauna i-au plăcut bărbații mai mari! Ca să aibă ce vorbi cu ei, să aibă ce să învețe de la ei. Acum 40 de ani, când ea avea 29, iar el 39 de ani au avut o scurtă dar intensă poveste de dragoste. Platonică!! Dar care i-a marcat pe tot restul vieții!
De cunoscut s-au cunoscut mult înainte, ea în clasa a 8-a, vreo 14 ani neîmpliniți, în echipa de volei a școlii, năltuță, mai bine dezvoltată decât restul fetelor din clasa ei, la sportive sângele circulă mult mai repede, maturizarea e mai rapidă, dorințele și ele sunt mai precoce… și el, golanul cartierului, viguros, bătăuș, bișnițar, trafica orice, de la blugi, adidași, casetofoane la steroizi, iarbă, ciuperci, era băiatul care o scăpa din probleme pe voleibalista noastră de câte ori era nevoie.
Îi bătea pe toți golănașii mărunți din școală, fără nici o pretenție, stăteau pe aceeași stradă și avea o slăbiciune pentru ea! Ea era înnebunită după el, i s-ar fi dăruit oricând, necondiționat, dar el o amâna delicat fără să-i rănească sentimentele. Cică o lasă să crească, în realitate era extrem de prudent, poliția era pe urmele lui pentru mai multe capete de acuzare; numai un proces de corupere minori îi mai lipsea!
A scăpat de toate acuzațiile, fugind din țară, în cam toată Europa, a făcut toate muncile, dar cum avea o ușurință în exprimare, Cineva acolo Sus l-a iubit și l-a canalizat către scris! A devenit un jurnalist și un scriitor de renume! Se întoarce în țară să-și vadă marea și tainica iubire, ea măritată de câțiva ani cu doi copii, fericită! Cel puțin așa poza!
Însă o femeie nu uită niciodată un bărbat care a refuzat-o… mai ales când acesta e Prima ei Iubire! Absolvise Facultatea de litere, era traducătoare la vreo 3 edituri, specializată pe greacă, rusă și franceză, măritată cu un bărbat iubitor, superb ca o statuie, culturist, absolvent de Politehnică, inginer geodez, doi copii minunați. Teoretic, avea toate prerogative unei căsnicii fericite!
Practic, șantierele soțului se întindeau prin toată țara, astfel că fata noastră stătea prea mult timp singură, copiii erau măricei, așa că s-a cufundat în poezie! Și cum ingineria și poezia sunt două concepte diferite, în cazul nostru aproape beligerante, unde să-și găsească odihna spirituală decât la umbra Primei Mari Iubiri, care avea deja vreo 7 cărți publicate, 3 de poezie?!
În toate trei s-a regăsit! Și uite așa, o grămadă de vernisaje, simpozioane, lansări de carte și-au făcut loc în după-amiezile, odinioară terne, ale poetesei noastre care a început să capete culoare în obraji! Jurnalistul nostru își croia ușor, natural, drum către inima fetei; de fapt, nici nu-și croia drum, rupea doar buruienile unui drum deja existent… Însă totul până acolo!!! …
Niciodată nu și-a înșelat soțul! Era femeie cu frică de Dumnezeu, nu putea să-și bată joc de Sfânta Taină a Cununiei; în plus, nu avea nici cel mai mic motiv să-l înșele, nici cea mai mică umbră de meschinărie, soțul ei era ireproșabil!
Asta nu înseamnă că nu-l iubea nebunește pe făcătorul de poezie, care și el era ireproșabil; îi oferea din belșug poezie și umor și niciodată nu depășea linia aceea străvezie, extrem de fină dintre prietenie dezinteresată și flirt periculos! Rămâneau amândoi în preajma unui flirt domestic, aproape fratern, deși ambii își înțelegeau din priviri clocotul! Bad timming! El pleacă iar din țară!
Se reîntâlnesc după 40 de ani când ea era văduvă și el foarte curios să vadă dacă mai există acea scânteie!
El: Acum pot să te am?
Ea: Tu ce crezi?! De douăzeci de ani sunt văduvă, de douăzeci de ani te aștept, te visez, tânjesc după un vers de la tine sau măcar o simplă carte poștală.
El: Păi eu de unde să știu că ești văduvă? Fericirea ta familial părea indestructibilă; după cum arăta inginerul tău geodez, bine împachetat în mușchi, părea să atingă suta cu ușurință!
Ea: Nu s-a putut pune cu voia Domnului, o alunecare de teren l-a îngropat de viu! Dumnezeu să-l odihnească în pace totuși…
El: Totuși?
Ea: La înmormântarea lui a venit un cârd de femei necunoscute, peste 20, toate mai tinere și mai frumoase decât mine
El: Foarte amestecate trebuie să fi fost sentimentele tale…
Ea: Nu-mi pare rău că i-am fost fidelă. Am fost fidelă pentru sufletul meu și pentru Mirele Ceresc! Din timpul înmormântării am început să mă gândesc serios la salvatorul meu, la tine!
El: De ce nu mi-ai trimis un semn?
Ea: O doamnă nu caută un bărbat. Ea este cea căutată.
El: Aaa, ai fost mândră! Cum rămâne cu mândria care e cel mai mare păcat?
Ea: Mi-a fost frică, nu voiam să te tulbur, poate aveai familie, poate erai fericit și eu aveam nevoie să visez la tine, la reîntoarcerea ta în brațele mele.
El: Nu mi-ai răspuns clar: acum te pot avea?
Ea: Oricând vrei tu, …după ce mă iei de nevastă! Am rămas aceeași femeie serioasă!
El: Oricând vreau eu?
Ea: Oricând vrei tu!… mai puțin miercurea și vinerea când e Post și duminica, ziua pe care o dăruim Bisericii! Patru zile de plăceri pe săptămână îți ajung? Dacă totuși, cine știe cum și prin ce împrejurări vreo erecție năprasnică îți provoacă insomnie, așteptăm să trecem de ora 12 noaptea când miercuri, vineri și duminică devin joi, sâmbătă, luni! 7 zile de răsfăț săptămânal îți ajung? Mă mai vrei?
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
