Teodora MARIN

De Dragobete… atunci și acum

Dragobete este una dintre cele mai frumoase legende ale folclorului românesc, celebrată în fiecare an pe 24 februarie. El este considerat zeul autohton al iubirii, un echivalent al lui Cupidon sau Eros, dar cu rădăcini adânci în tradiția dacică.

Ziua de Dragobete marchează începutul primăverii și renașterea naturii, fiind momentul în care tinerii se adunau pentru a culege primele flori (ghiocei, brândușe) și pentru a-și declara public afecțiunea prin celebrul străt: „Dragobetele sărută fetele!”.

Mie, personal, acum 20 de ani, Dragobetele nu mi-a adus doar o floare, ci promisiunea unei vieți împreună, transformând o zi de sărbătoare în cel mai frumos ”examen” al iubirii, pe care l-am trecut mână în mână.

Aceasta este o amintire nespus de prețioasă, o dovadă vie a unei iubiri care transcende timpul. Faptul că acest bilet a supraviețuit 20 de ani, îi oferă o încărcătură spirituală profundă.

Lumină peste Timp. Astăzi, am aprins o lumânare pentru noi. Au trecut 20 de ani de când mâna ta a așternut aceste rânduri pe hârtie și 10 ani de când vocea ta s-a mutat în șoapta vântului, dar în inima mea, timpul a stat în loc.

Îți mulțumesc pentru curajul de atunci, pentru ”examenul” pe care l-ai susținut în fața vieții ca să ne construiești un viitor împreună. Îți mulțumesc pentru fiecare zi în care m-ai iubit și pentru acest bilet care a devenit, între timp, harta mea către cele mai frumoase amintiri.

Deși nu mai ești aici să-mi ții mâna, simt cum iubirea ta mă ocrotește încă. Ești lumina care nu se stinge și dovada că adevărata dragoste nu are sfârșit, ci doar o altă formă de a veghea.

Te iubesc, dincolo de timp și de absență. De Dragobete, sărbătoresc nu doar o zi, ci o viață întreagă binecuvântată de acel DA rostit acum 20 de ani, păstrând în suflet iubirea care ne-a unit timp de peste 10 ani aici pe pământ și care ne leagă, neîncetat, prin eternitate. Această zi rămâne mărturia faptului că, deși prezența fizică se pierde, legământul făcut din iubire pură rămâne neschimbat.

Dragobetele de azi este ecoul acelui DA rostit cu toată inima.  O zi în care timpul se oprește în loc pentru a lăsa iubirea să strălucească mai tare decât absența, amintindu-mi că sufletele pereche nu se despart niciodată cu adevărat.

Cu dor în neuitare,

Teodora

Comments

comments

Un comentariu la „De Dragobete… atunci și acum”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.