De la asistentialismul de stat, la asistentialismul corporatist (I)
In Romania exista doua tipuri de vocatii asistentialiste.
Primul este de sorginte marxist-comunista si este tributar dorintei unei importante parti a societatii de a primi asistenta de la stat, in virtutea obisnuintelor impamantenite societal in 45 de ani de comunism: salarii si prime, vacante platite, servicii medicale gratuite, transport urban ieftin sau gratis daca se poate, pensii de stat, diverse pomeni derizorii sau nu oferite de partid si de stat, toate devenite conditii sine qua non ale afinitatilor electorale postdecembriste.
Al doilea este de extractie neomarxista si, paradoxal am putea spune, este tributar paradigmei in care o alta, deloc neglijabila (!), parte a societatii se exprima in relatia cu marile corporatii transnationale. De la corporatii se asteapta si se incaseaza salarii generoase, care sa poata finanta si vacante exotice, se cer si se primesc masina de firma, accesorii IT de ultima generatie – telefon, laptop, tableta, smartwatch -, asigurari medicale private parafate contractual, etc. Statul atotputernic si asistentialist a fost inlocuit cu omnipotenta corporatie asistentialista. Altfel spus, de la asisentialismul de stat, se trece la asistentialismul corporatist.
Curajul asumarii individuale a bunastarii proprii este sugrumat in proportie covarsitoare de mirajul legarii cetateanului de glie, indiferent daca aceasta se numeste STAT sau CORPORATIE.
Tocmai din aceste cauze, antreprenoriatul, libera initiativa, capitalismul romanesc si, vai, mondial sunt aschilambice, insignifiante si vadit sufocate.
Si, pentru ca intreg tabloul Romaniei asistate sa fie cat se poate de dezolant, din 1990 incoace acest asa-zis capitalism a inflorit la superlativ, orientat cutumiar si prin tertipuri legal-fiscale si politice, doar pe relatia cu… statul! Urmeaza sa ni se serveasca noul tip de capitalism incarcerat, inregimentat in logica marilor corporatii.
De aceea, aparitia unei formatiuni politice de dreapta, bazata inclusiv pe filozofia libertatii economice a individului, cu program economic de dreapta, cu politici publice de dreapta, cu discurs si actiune guvernamentala de dreapta devine o intreprindere pe cat de necesara si de urgenta, pe atat de temerara.
De remarcat aici, ca ceea ce reuseste sa faca antipaticul si deloc rafinatul Donald Trump este sa atace si sa blocheze prin politicile sale atat logica interventionista a statului in viata individului cat si asaltul agresiv al corporatiilor asupra libertatii economice a cetateanului. De aceea este si atat de hulit, printre altele, atat de Stanga politica si civica dar si de unele dintre marile corporatii.
Voi reveni.
Dan Uncu