DECLARAȚIE SOLEMNĂ – Corneliu LEU
Ținând seama de faptul că… m-am / am fost … retras din competiția pentru alegerea președintelui Uniunii Scriitorilor, se cuvine să declar deschis cui las voturile și votanții mei.
Fapt care mă pune într-o situație dificilă deoarece, dacă îi voi ruga pe cei care îmi sunt aproape să voteze cu Dan Mircea Cipariu, s-ar putea considera că o fac din pornirea contra celeilalte echipe, care, după ce mi-a făcut publică candidatura și m-a lăsat să dezvolt campania vreme de 18 zile, mi-a tras preșul de sub picioare cu o invenție pseudostatutară, impusă unilateral și abuziv.
Precizez că nu port pică și, în materie electorală, admir orice escrocherie. Decizia mea se întemeiază pe o cu totul altă rațiune și, cavalerește, îi rog pe cei care m-ar fi susținut în acest deturnat turnir să voteze, da, cu Dan Mircea Cipariu, dar dintr-un cu totul alt motiv, pe care-l expun aici :
Chiar dacă nu cunosc starea civilă a celui care mi-a fost până de curând contracandidat, sunt convins că el nu are soție sau socru care să aspire (la) premii, confiscând piața literară în familie și adăugându-se anonim la o operă omni…potentă.
Cât despre amante, propun să lăsăm liberă această cale care, odată cu vărsta, se vindecă mai frumos decât abjecția cu care pretind premii literare oamenii de casă.
Declar toate acestea pe proprie convingere, cu tristețea că alegerile de la filiala de critică și istorie literară, chiar dacă n-a confirmat, ca-n calculele lui Bulă că : scriitorii de la București „au fost decimați din cinci în cinci”, faptul că, din 1116 membri au votat 247, conduce spre două concluzii.
Prima : Că genocidul scriitorilor din București exercitat de vechea conducere are 869 de victime.
A doua : Că, atunci când vrea un prag electoral mai mare de 30 la sută, Președintele de la Cotroceni e un mare naiv față de președintele de la pierduta Casă a Scriitorilor care, dacă ar putea, ar statua valabile chiar și voturile obținute numai în familie.
În încheiere, tot din experiența alegerilor de la eșalonul de elită al criticii literare, din care face parte și unul dintre candidații rămași fără contracandidatura mea, rezultă teorema că : „Cifra 13 nu e păguboasă în sine ; ci doar atunci când nu găsești un al paisprezecilea vot ca să-ți impui oamenii”.
Una peste alta, pornind cu asemenea rezultate spre adunările filialelor din țară, nu ne mai rămâne decât, ca la „Cântarea României”, să strigăm : „Înainte, spre faza raională !”…