Deficitul record pe T II 2017: ce înseamnă și care sunt implicaţiile lui
România a ieşit din nou în evidenţă la nivelul UE prin datele operative referitoare la deficitul bugetului general consolidat al statului pentru trimestrul II 2017.
Cu o valoare ajustată sezonier de -4,1% din PIB, ne-am plasat în afara reperului de -3%, mult peste media UE de -1,3% şi departe de ţări precum Polonia (-1,2%), Bulgaria (-0,7%) sau Ungaria (+0,1%).
Problema deficitului public este una reală dar datele arată că tonul alarmist adoptat nu este tocmai susţinut de datele analizate pe o durată de opt trimestre în urmă faţă de cel publicat curent de Eurostat în baza unei combinaţii de estimări făcute la nivel naţional şi european. Să vedem datele şi ce concluzii putem trage:
Prima observaţie este că rezultatele de deficit la nivel trimestrial ar trebui să se îmbunătăţească în partea a doua a a anului, ceea ce se vede şi pentru 2015 şi pentru 2016. Altminteri, nu am fi reuşit în 2016 să ne păstrăm în limita de 3% confirmată de Eurostat după debutul ratat al anului din acest punct de vedere.
A doua observaţie este că, din moment ce valorile pentru primele două trimestre din 2017 sunt ceva mai mari decât cele pentru primele două trimestre din 2016, am avea nevoie de performanţe ceva mai bune de deficit pentru trimestrele trei şi patru în 2017 decât în 2016. Mai simplu, e musai să păstrăm minusul finanţelor publice clar sub reperul de 2% din PIB în T3 şi T4.
Experienţa din 2015, când s-a trecut chiar pe plus, arată că „se poate trage frâna de mână” până spre finalul anului, pentru a limita rezultatul final şi a-l încadra în cerinţele impuse de legea bugetului. În 2016 am scăpat, la limită, de depăşirea pragului de 3% din PIB mai degrabă prin performanţa economică de la numitor decât prin gestiunea chibzuită a fondurilor publice de la numărătorul fracţiei ce dă procentajul în discuţie.
Realitatea dură este că anvelopele (cea salarială şi cea de la pensii) „de vară” trebuie schimbate rapid cu cele ”de iarnă” dacă vrem să nu intrăm pe trecerea de pietoni în faţa poliţistului european, care deja se uită consternat la viteza noastră de deplasare. Mai ales că anvelopele menţionate au fost umflate prea tare faţă de prescripţiile autoturismului de ţară şi asta dăunează grav la aderenţa pe carosabilul umed al condiţiilor internaţionale.
Articol integral pe cursdeguvernare.ro
CITEȘTE ȘI: