DEMERSURI: O scrisoare…deschisă
Comunitățile locale sunt în permanentă dezvoltare. Sunt organisme vii, se redimensionează mereu, se adaptează. Oamenii vin sau pleacă din cartiere, se adaptează condițiilor de trai, vecinilor, traficului, civilizației, sau se revoltă. Foarte rar însă se implică.
Bucureștiul, din punctul meu de vedere, este cel mai trist exemplu de implicare civică. Deși este capitala țării, deși este orașul cu cea mai mare suprafață și cea mai mare densitate de locuitori pe metru pătrat, deși aduce cele mai mari venituri la bugetul centralizat, Bucureștiul are cea mai slabă voce dintre toate orașele mari.
Locuitorii capitalei acceptă cu ușurință toate deciziile administrației publice locale – fie că este vorba de trafic, de infrastructură, de cheltuirea banului public, de lipsa transparenței etc. Bucureștenii sunt activi pe rețelele de socializare, au mereu pretenții ca alții să facă iar ei doar să primească, sunt primii la nemulțumiri și bârfe de cartier, dar ultimii la inițiativă. Personal, am fost mereu de părere că lucrurile nu se întâmplă de la sine ci trebuie să le facem să se-ntâmple.
Exact ca și comunitățile locale, administrațiile publice locale sunt și ele organisme vii. Conducătorii vin și pleacă. Consilierii locali se schimbă. Șefii structurilor se mută pe poziții, vin, pleacă. La nivelul instituțiilor, sunt multe probleme de rezolvat și nu mereu toate, deodată, reprezintă priorități. Tocmai de aceea este important să existe dialog între cetățeni și reprezentanții administrației, pentru a se putea identifica soluții pentru dezvoltarea și îmbunătățirea vieții în comunități, pentru încheierea de parteneriate public-privat, pentru crearea unui climat civilizat, apropiat standardelor europene.
În comunitatea din care fac parte, în ultimii 4 ani, odată cu începutul lucrărilor de refacere la șoselele Pantelimon și Iancului, apoi construcția Mega Mall București au existat doar probleme – praf, mizerie, munți de moloz, trafic de coșmar, lipsa locurilor de parcare, montarea de stâlpișori despărțitori stradali inutili, blocarea benzilor de trafic de pe șoseaua Pantelimon de către șoferii de TAXI tolerați de Mega Mall acolo deși există locuri prevăzute în planurile de construcție pe Bd. Pierre de Coubertin. Ocuparea în permanență a locurilor de reședință de către șoferii auto care vin la mall dar care nu vor să plătească parcarea în interiorul centrului comercial, blocarea accesului TIR-urilor către Kaufland Pantelimon de către mașinile parcate ilegal pe marginea străzilor lăturalnice, etc.
Astfel, în spiritul celor de mai sus, astăzi am transmis o scrisoare deschisă în care îmi exprim dorința de a purta discuții și a găsi soluții la problemele din zonă. Scrisoarea a plecat către Primăria Sectorului 2 (primar, viceprimar, consilieri locali), Administrația Domeniului Public Sector 2, Administrația Străzilor, Poliția Rutieră, Carrefour România, World Class Mega Mall și Kaufland Pantelimon.
Am solicitat reprezentanților administrației sectorului 2, și în scrisoare și o fac și aici, organizarea unei întâlniri între cetățeni, instituțiile și companiile menționate pentru rezolvarea, sau măcar medierea unor conflicte și probleme existente la nivelul comunității din zonă.
Nu vă ascund că am mari speranțe vizavi de reușita acestui demers și îmi doresc să fie urmat și de altele asemenea, atât de necesare într-o democrație firească și funcțională și în dorința de crea parteneriate reale între cetățeni, administrație și agenții economici activi în diferite sectoare ale capitalei.
Vă las mai jos scrisoarea transmisă și vă țin la curent cu evoluția și demersurile ulterioare.
ALEXANDRA MĂRGĂRIT-ENESCU,