Demiteți asasinul stat român și băgați-l la pușcărie – Lucian AVRAMESCU
Am scris, acum câteva zile, un text care spunea ceva de genul îndemnului de mai sus. Scriam despre tragedia din Apuseni. Adică să nu-și dea demisia ministrul de interne, doar, și ministrul de război, doar, și ministrul de zboruri, doar, și generalul de avioane, doar. Să-și dea demisia statul român. În totalitatea lui nesimțită. Să-și dea demisia Traian Băsescu, președinte ilegitim și Victor Ponta, premier ilegitim fiindcă ăi de l-au pus l-au pus pentru altceva, nu pentru coabitarea cu mizeria, și nesimțita cloacă de la Cotroceni și guvernul în integralitatea lui. Cinci ore fiica tragică a munților, copila aceea, Aura Ion, care putea fi mireasă mâine, cum scrie cineva, și doctor întreg, poimâine, o fată splendidă care visa să ajungă performant salvator de vieți, chirurg de transplanturi, s-a chinuit. Cinci ore, cinci ore, cinci ore, strigându-și colegii pe nume și cerând dreptul la viață, s-a chinuit. Au auzit-o munții și brazii și zăpezile înghețate și n-a auzit-o statul român, cu toate antenele lui care-ți intră în viață și în moarte și pe gaura cheii și în closet și oriunde ai fi. N-a murit când a căzut avionul. A murit când a căzut statul român cu totul, nesimțit și imbecil, condus de generali nesimțiți și imbecili și de președinți de intrigi și de mari mâncători de bani, corbi hulpavi ai morții unor copii. Aura Ion, doctorița care nu ajunsese doctoriță cu totul, zburând să prindă din zbor secretele salvării vieților, a murit strigându-și pe nume colegii mai mari din avion, morți pe jumătate și ei dar vii, dovadă că au apucat să mărturisească amănuntul că Aura a rămas vie și a tot strigat, CINCI ORE, statul român. Aura era vie cât s-o aducă din cosmos un utilaj de descarcerare stelară. Mort de lene era generalul Opriș, doldora de nesimțire și de bani. Mort era Băsescu, plecat undeva dar lăsând acasă sistemul lui eficient doar pentru a-l salva pe el, în orice împrejurare, inclusiv în împrejurarea votului, și ineficient, total ineficient când trebuie salvată o copilă căzută în munți și înconjurată de toate telefoanele la care suntem ascultați nonstop noi și niciodată ascultată o respirație care se stinge. Opriș e bun să-l salveze pe Băsescu, chiar zdrobit de votul popular, și incapabil prin indiferență și lene să salveze viața unui copil.
Mărturia zdrobitoare a unui supraviețuitor din Apuseni închide capacul sicriului în care stă fata cu nume de halou al îngerilor și deschide obligația noastră de a da de pământ cu cei care au făcut o rușine criminală din statul român. Aura Ion n-a căzut moartă din cer, cu avionul care a depus în pădure, prin miracolul Iovan sau miracolul lui Dumnezeu, șapte vieți. A murit strivită de statul oprișilor lui Băsescu și generalilor preluați de Ponta și reeducați pentru o nouă supușenie și pentru noi crime și pentru o nouă nesimțire și pentru o nouă indiferență față de viețile oamenilor de rând. Iar o țară e compusă din rânduri, rânduri de oameni de rând.
Trei sferturi dintre cei care aveau, direct sau indirect, atingere cu tragedia din Apuseni, erau la mese, la ospățuri, la ciocnit pahare, în orele în care mureau, uitați, batjocoriți prin nesimțire, copila-doctor și aviatorul. Mureau și ceilalți dar au intervenit sătenii moți, punându-se curmeziș în calea pieirii. Amândoi au fost asasinați de statul român. Demiteți statul român și condamnați-l la pușcărie. Puneți altul, curat, în locul lui până nu ne omoară pe toți. Și e foarte aproape să ne omoare pe toți.