Dezastrul depopulării României

Din 1990 și până în prezent, în România s-a înjumătățit populația cu vârsta cuprinsă între 0 și 4 ani, conform unui raport special publicat de Curtea de Conturi. Despre tragedia demografică a țării noastre se vorbește foarte puțin sau deloc, dar efectele pe termen lung ne vor condamna la un eșec al statului român în lipsa unor măsuri eficiente care să fie implementate cât mai urgent. Dincolo de datele demografice, școala românească se confruntă și ea cu o problemă uriașă: are tot mai mari dificultăți în a-i ține pe elevi la școală. În 2016, arată același raport, peste 260.000 de copii între 3 și 18 ani nu erau cuprinși în nicio structură de școlarizare.

Privind cifrele, putem constata că asistăm la un dezastru anunțat și, având în vedere prioritățile actualilor guvernanți, premeditat. La Ministerul Educației avem un ministru aflat la al n-lea mandat, care a dovedit până acum doar capacitatea de a răscoli inutil sistemul și a implementa reforme care sunt uitate de a doua zi după ce mai pleacă o dată din funcție.

Sub privirile noastre, România se mută în afara granițelor, iar cetățenii aleg să facă și să își crească copiii în Occident. În țară, sărăcia lucie din prea multe zone rurale și periurbane, combinată cu un sistem prea restrâns de grădinițe, școli și licee în mediul rural și cu subfinanțarea cronică a educației, generează o altă tragedie: copiii abandonează școala sau îngroașă rândurile noii maladii contemporane, analfabetismul funcțional.

Criza forței de muncă, educația precară care condamnă întotdeauna doar la sărăcie, lipsa de resurse alocate pentru viitorul unei națiuni conduc împreună la imaginea unui dezastru național. Într-o țară care trăiește la intensitate doar gloria din prime time de la televiziunile de casă ale propagandei, nimic din ceea ce scapă clipei nu pare să fie important.

La televizor politicienii puterii se plâng că România a ajuns colonie, dar numărul românilor plecați în străinătate pentru a-și găsi un viitor și natalitatea în creștere în Diaspora conturează tabloul unui refugiu forțat al unei națiuni în afara granițelor sale. Și nu i-au alungat nici băncile, nici multinaționalele, și nici companiile din telecom. Au fost alungați de lipsa de speranță și de perspectivă în propria țară.

Prof. univ. dr. Dumitru OPREA

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.