Distincția simplității și armonia dicției clasicizante

Galina Martea scrie o poezie elaborată, clasicizantă, de formulă intelectuală, cu amprenta auctorială de homo viator cu polivalență profesională și o deschidere culturală la nivel european.

Scriitoare (poetă, eseistă, publicistă, critic și istoric literar), are competențe avansate în domeniul învățământului universitar și în studiile inter-disciplinare precum economie, istorie, științe sociale sau managementul educațional, toate acestea fiind individualizate cu un perfect profesionalism.

În opoziție oarecum cu vastul univers cultural și diversitatea preocupărilor, poezia sa este de mare simplitate și accesibilitate, dar cu un sistem metaforic și imagistic inovator și deosebit de interesant. Dar diversitatea și spiritul rătăcitor rămân o marcă expresivă a personalității autoarei: născută în Basarabia, de origine și naționalitate română, trăiește în prezent în Olanda, țară de adopție.

Autoare a unui număr impresionant de cărți din domeniile amintite mai sus, d.na Martea a scris – dacă am numărat bine – nouă volume de poezii: „În lumea mea” (1993), Îngerii sufletului (1995), Acasă (1996), Orbul dintre ani (2001), Durere tricoloră, Prin unda timpului/ Through the wave of time (ediție bilingvă), Timpul cu aripi moderne, Resemnare prin metaforă și volumul de față.

Titlul acestei cărți are conotații oximoronice, dacă ne gândim că rareori sintagma „pe muchie de…” mai apare și în alt context decât în „pe muchie de cuțit”.

Simplitatea și imaginația, memoria și nostalgia, melancolia, ca și o forță discretă a discursului conlucrează într-o viziune armonioasă în poezia d.nei Galina Martea.

Aceste trăsături de identificare specifică sunt subliniate și de acad. Nicolae Dabija în Prefața volumului „Durere tricoloră”, ed. Pontos, Chișinău, 2014: Mesajul ei e unul ce impresionează prin sinceritatea rostirii, ea îi convinge pe alții prin convingerea proprie, dar și prin vigoarea limbajului… Poezia ei este lirica păcii și a neliniștii, a speranțelor și a durerilor, a zorilor de zi și a amurgurilor, a înrădăcinării și a exilului, a strigătului și a șoaptei… Ca să înțelegi acest fel de poezie trebuie să o citești cu ochiul inimii. Atunci ți se arată motivul din care a scris-o autoarea – din nevoia de spovedanie. Din frica de singurătate. Din dorul de bunătate. Din necesitatea iluziei. Din încrederea în cuvinte.

Tema principală, aproape exclusivă, a poeziei rămâne meditația cu implicații filosofice asupra specificului național, așa cum ni se dezvăluie în Cântul neamului român: Macină vremea un neam printre frunze,/ Timpul dărâmă țărâna prin vânt,/Inima bate, mai curge prin buze/ Vorba latină – al patriei cânt.//(…)/ Lacrima curge, durerea se-nșală,/Cântecul maicii răsună-n fuior,/ Clipele deapănă țara natală,/ Codrul își scutură haina ușor (…)

Poezia Galinei Martea – dar cu certitudine, mai cu seamă celelalte scrieri ale sale – par mai cunoscute în Olanda decât în România, deși despre opera d.nei Galina Martea s-au pronunțat critici și scriitori români de valoare.

În orice caz, cultura din România are de descoperit și de răspândit o operă importantă a unei personalități marcante a zilelor noastre, care vine să susțină în diaspora, în Europa, chiar locurile natale ale lui Mircea Eliade, Aron Cotruș, George Uscătescu, Emil Cioran, Eugene Ionesco și a altor mari nume ale culturii mondiale.

Într-o lume contradictorie și negativistă a acestui început de mileniu, personalitatea culturală a doamnei Galina Martea mi-a produs o adevărată revelație. Bibliografia sa este impunătoare, de amplitudine și profunzime culturală, fiind una dintre cele mai reprezentative personalități românești din diaspora.

Volumul de față cuprinde un mare număr de poezii „de dor de țară” – Cântul neamului român, Țara mea cu nume, Basarabia – haină de durere tricoloră, În așteptarea Unirii ș.a. – iar micul poem care dă titlul cărții este o „meditație” despre esența românească a poetei care se sprijină pe puterea divină: Pe muchie de lumină/ Meditez în limba română,/ Pe muchie de lumină/ Sunt mândră de a mea țărână.// Pe muchie de lumină / Exist cu viața mea creștină,/ Pe muchie de lumină/ regăsesc puterea divină. Tema iubirii este tratată la modul filosofic, universal, precum în Materii îndrăgostite: Nesfârșit e spațiul cosmic,/ aștrii farmecă norocul,/ orizontul stând pe spate/ caută să-l prindă focul,/ legănat de înălțime/ gura cerului răsună/și-n deșertul prins de lună/ tainic stelele se-adună (…)

Galina Martea, prin poezia sa, încearcă să inoveze în tema eternă a condiției umane, cu ecouri bacoviene, dar nuanțată cu imagini inedite și o filosofie înaltă, precum în textul Amurgul din inimă: Cu ochii plini de noroi/ frământ întunericul trist și gol/ și-n fruntea plină de ploi/ mișc aerul cu grijă-domol,/ cu brațul întins spre pământ/ legăn viața de plânge, de vrea,/ să-mi spăl întregul ținut/ cu-amurgul din inima mea (…)

 

În ceea ce privește tema patriotică, trebuie să subliniez că autoarea cultivă un gen de patriotism deosebit de sentimentul comun, un fel de asumare prin destin a victoriilor și înfrângerilor, a lucrurilor rele care ni s-au întâmplat în istorie, în sensul că urmașii își asumă momentele grele, durerile și lacrimile, împărtășind aceeași predestinare identitară.

Basarabeancă, stabilită – poate vremelnic – în Olanda, aureolată de o înaltă cultură, autoarea trăiește sub cupola unei gândiri autentic românești.

(Recenzie publicată în Revista „Rotonda Valahă”, apare sub egida USR, anul V, nr.4(19), octombrie-decembrie 2020, pag.276-277)

Aureliu GOCI

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.