Dr. ing. Mihail Lupu – Izbânzi şi experienţe

 

          Timpul de azi impune la Buhuşi (județul Bacău) o existenţă cu mari diferenţe între cei ce o rabdă şi cei ce o petrec. Unii au legate de picioare pietre de moară, cu lanţuri greu de rupt! Sunt ca nişte cocostârci trişti, sunt suflete pustii, ca nişte cumpene bătute de vânt la marginile câmpiilor!

          Tot mai apăsaţi şi mai părăsiţi de sus, n-ar mai vrea decât să aibă cu ce-şi creşte copiii şi cu ce să-şi cumpere bătrânii medicamentele râvnite ca pietrele rare! S-a ajuns să se trăiască de azi pe mâine, tot mai amar, viaţa fiind ca o pedeapsă. Ce mai poate întoarce la loc şansa buhuşenilor, răsturnată fără frica de Dumnezeu de către cei care nu se gândesc decât la ei? Numai munca şi răsplata muncii pot. Dar unde să muncească oamenii?! Unde se muncea cândva, în ţara aceasta, azi nu mai e zare de fabrică, de uzină, de şantier, iar ogoarele nu pot rodi fără investiţii pe care ţăranul cu buzunarele întoarse pe dos nu le poate suporta.

          Aşa-i şi la Buhuşi, în judeţul Bacău. Fosta fabrică de postav colcăie de jivine şi e acoperită de bălării. S-a început a fi împărţită pe hălci şi nimeni nu prevede ce se va alege dintr-un rai ce a îmbrăcat şi hrănit un oraş şi împrejurimile! Bisericile cu bolţi peste bolţi nu fac pâine în locul holdelor, iar de aceea, oamenii caută izbăvitori care au o legătură de bază cu realitatea şi o benefică aspiraţie a realismului. Cine sunt ei? Sunt creatorii locurilor de muncă! Dar cine, şi unde se mai creează azi locuri de muncă, cine şi ce mai avântă pe cineva să muncească, dacă nu are unde?

          Pe această rază de reflecţii, cu atât mai mult este pentru ce creiona portretul unui om ce investeşte timp, muncă, bani, în a crea forma de a dezvolta unităţi de producţie şi, în consecinţă, locuri de muncă. El este dr. ing. Mihail Lupu, un tânăr de 38 de ani, care a pornit o investiţie cu paisprezece angajaţi, pentru ca în prezent să asigure pâinea din ce în ce mai greu de câştigat în pustiitul oraş Buhuşi, pentru mai mult de cincizeci de oameni.

          Absolvent al Universităţii de ştiinţe agricole şi medicină veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, din Iaşi, domeniul Ştiinţe agricole şi silvice-zootehnice, doctor în zootehnie, cu pregătire de cadru didactic, Mihail Lupu a repornit o fabrică într-un loc situat între o pânză de linii ferate ruginite şi niște mirişti cu pelin, la Buhuşi, oraşul cu o populaţie tot mai rară şi necăjită. A găsit aici, în anul 2000 o fabrică de nutreţuri combinate cu o situaţie economică ajunsă în lichidare judiciară pe care a închiriat-o şi şi-a făcut firmă proprie. Aici şi acum începe să prindă viaţă un colţ de Buhuşi!

          La ora actuală, fabrica are desfacere în toată ţara, producând peste 6 000 de tone pe lună, comparativ cu 100 de tone, cât producea înainte de a fi pusă pe picioare şi gospodărită de către actualul  administrator, dr. ing.  Mihail Lupu. Apariţia acestei fabrici într-un itinerariu lipsit de unităţi cu potenţial economic a însemnat ce înseamnă o ploaie de vară pe un pământ crăpat de secetă. Fabrica avea nu numai să asigure locuri de muncă şi venituri pentru angajaţi, ci să fie benefică şi pentru împrejurimi, prin aceea că face colectări de cereale şi oleaginoase din zonă, fiind parteneră cu o firmă ce-a plecat acum trei ani cu 40 de hectare, pentru ca în prezent să lucreze 500 de hectare – respectivul lot situându-se în comuna vecină Blăgeşti. Extinderea culturilor asigură produsele de materie primă continuu, ceea ce măreşte volumul de lucru, producţia, resursele umane, în directă proporţionalitate cu prosperitatea buhuşenilor angajaţi, şi nu numai…

          În 2009 ing. Mihail Lupu a achiziţionat fostul CAP de la Blăgeşti, ce era o groapă de gunoi. L-a salubrizat, şi este acum destinat pentru spaţii de depozitare. Aşa răsar pe alocuri mici bolţi cu soare de sub nori, ce renasc speranţa oamenilor. Una dintre ele-i la Buhuşi şi i se datorează unui om harnic şi chibzuit.

Din ruine şi fier ruginit a dat viaţă unei fabrici, a pus în mişcare o linie de extrudat soia, a făcut un lot întins de ogor să rodească hrană pentru animale, a construit din grajdurile înăduşite de salcâmi ale CAP-ului comunei Blăgeşti spaţii de depozitare a produselor de pe câmp.

Proiectează azi construirea unei ferme de găini de ouă pentru consum, modernă, care să respecte toate normele de bună stare, are în vedere ca de pe suprafaţa de teren pe care o cultivă să producă cereale şi oleaginoase bio, pe care să le proceseze şi să le utilizeze în hala găinilor, pentru obţinerea ouălor bio (urmând ca dejecţiile de la păsări să fie folosite, într-un circuit închis, ca îngrăşământ organic, pe propriul teren).

          La Buhuşi, dr. ing. Mihail Lupu concepe pentru prosperitatea sa, a locuitorilor aşezării şi împrejurimilor ceea ce lipseşte tot mai mult în România: unităţi rentabile de producţie şi locuri de muncă. Sub această incidenţă de idei, perspective, planuri, s-a ordonat intrarea sa în cursa electorală pentru locale la Buhuşi, în 2012.

          După un timp de reflecţii şi reaşezare, dr. ing. Mihail Lupu, răspunde unor întrebări – poate că altele rămân fără răspuns… Este însă cu valoare de reper ceea ce e consemnat mai jos, atât de contrar celor care se aruncă fără să cârtească în lupta electorală pentru înalte demnități, fără să aibă experiență și principii, iar uneoori câștigă. Așa se face că avem la nivelul cel mai înalt de a face cu incompetența și imoralitatea…!

          Ce aspiraţie v-a tractat în trenul acesta electoral ce-a pornit la drum cu mai multe vagoane, ca să rămână numai cu unul în gara de sosire?

          Dacă aş parafraza spusele lui Noica v-aş răspunde aşa: la început e nimicul, la sfârşit neantul! Nimicul e autohton, pe când neantul presupune ceva pozitiv pe care îl neantifică de data aceasta.

          Ce v-a rămas de pe urma voiajării cu acest tren?

          Participarea mea în lupta electorală pe care o cred făcută onest, cel puţin din perspectiva comportamentului meu o văd ca pe o experienţă cu beneficii, în niciun caz cu deservicii. E o experienţă pe care e bine să o avem, e o experienţă nerecomandată de mine celor slabi de inimă şi înger, deoarece cântăreşte şi cred că dă coordonatele unui tablou mai complex dar nu complexat ale prieteniei, ale valorilor umane, ale societăţii, dacă distribui o analiză extinsă (în măsura în care umanul în politică există).

          Pomeniţi de fair play-ul politic… Cu cine vorbesc? Am confundat omul, am greşit ţara?

          Nu. Nici omul, nici ţara! Cu bunul simţ şi fair play-ul promovat de mine în campanie mi-am păstrat locul avut între oameni, nu am închis uşile de întoarcere, nu am pierdut direcţia.

          Aţi descoperit unele măşti şi feţe trucate, caractere perfide la cei pe care nu i-aţi cunoscut îndeajuns înainte?

          Experienţa socială dintr-o campanie nu înnobilează, dar determină înţelegerea vieţii cu mai multă maturitate. Începând cu prietenii şi continuând cu partenerii de afaceri ori colegii de partid, interacţiunea cu ei se poate distorsiona. Este foarte adevărat. Am intuit alte forme de caractere, am descoperit ţinte ascunse la unii, am căpătat încredere în alţii.

          „Într-o zi ne vom întoarce!”. Vă place sloganul?

          Da, într-o privinţă, nu în altă privinţă. Viitoarele mele intenţii, cu siguranţă nu rezonează în sloganul acesta istoric. Şi în niciun caz, în ce mă priveşte, nu poate avea conotaţie de ameninţare! Nu! Pe de altă parte vă pot spune că nu mă voi întoarce să candidez imediat. Aş vrea să nu cred în alt aforism: „niciodată să nu spui niciodată!”. Dar cred în „niciodată nu se ştie”.

          Vă întoarceţi din campanie mai învins?

          Exprimarea „învins” în alegeri nu mi-e comună mie, nu e pe „matricea” mea. Eu nu lupt să înving o persoană, o personalitate sau personaj. Nici nu mă consider învins de o persoană, o personalitate sau un personaj. Eu creez o alternativă, nu lupt ca un gladiator în arenă. Eu vin cu o opţiune. Dacă e primită şi sunt perceput ca făcând parte din această categorie socială, dacă reuşesc să imprim şi celorlalte categorii sociale ideea de a aduce aproape minţi mai luminate, bine… dacă nu, înseamnă că nu mă pot face auzit sau înţeles, ori că opţiunea mea nu rezonează la proiectele electoratului.

          Depinde exclusiv de individ victoria electorală, sau sunt şi aporturi anexate?

          Perspectiva unei părţi a electoratului trece prin sacoşă, prin stomac, găleată, bancnotă… Totul depinde de situaţia materială şi de educaţie. Manipularea cu pomană electorală deconspiră în primul rând o mare carenţă morală.

          A celui care primeşte, ori a celui care dă?

          Din partea amândorura! Nu îi prisoseşte demnitatea celui care primeşte, nu îi dă pe dinafară inteligenţa celui care dă!

          Dumneavoastră ce fel de prestaţie aţi avut?

          În niciun caz a mitei electorale, în niciun caz a abdicării de la morală şi demnitate. Nu mă pot vedea împărţind sacoşe, pentru că mi s-ar părea că eu sunt milogul, nu cel care apucă. Nu îmi place să obţin ceva cu preţul servilismului.

          Contracandidaţii dumneavoastră au făcut-o?

          Dacă aş aplica acum exerciţii de comparaţie ce aş sugera? Oamenii şi-au dat singuri seama fără să fac eu această analiză. Eu pot să am depline drepturi de a vorbi despre mine. Am creat cel puţin sentimentul că există şi o altfel de lume. Eu nu m-am luptat cu fostul primar, nici cu pretendenţii colaterali mie, din campanie. Eu m-am luptat cu propriile limite. Le-am depăşit pe unele şi am descoperit singur propriile slăbiciuni.

          Cum interpretaţi greutatea schimbării la noi în administraţiile locale. Avem primari de treizeci de ani în funcţie. Şi la Buhuşi primarul prinde patină de colecţie. Există primari de colecţie, ca un muzeu de relicve?

          Or fi! Eu cred că legea electorală ar trebui modificată. La preşedinţie există baremul maxim de două mandate. Cred că prima regulă din manualul de management ar trebui respectată. Nu e normal ca dreptul la candidatură pentru locale să fie perpetuu, nu e normal ca un primar să-şi construiască o fortăreaţă în timp, din care nu mai poate fi scos. Ar trebui un barem de maxim două mandate. E suficient. După această perioadă poţi urca dar poţi şi cădea şi mai poţi intra în sevraj. Beţia puterii dezechilibrează. Pe parcursul a două mandate se pot duce la capăt proiectele pe care le prezinţi în campanie. Dacă nu, atunci ai venit cu proiecte iluzorii şi nu are acoperire să proclami că mai ai nevoie de alţi ani pentru alte realizări ipotetice. Trebuie respectat şi dreptul altora de a veni cu altceva. Cu atât mai mult atunci când după opt ani spui că mai ai ceva de făcut. Nu-i nimeni deţinătorul absolut al înţelepciunii, nimeni nu are dreptul de a se irija în unicul ce ştie şi poate tot. Opt ani de zile sunt suficienţi pentru o persoană ca să dovedească ceea ce are de dovedit. După ei vine uzura şi clica. Uzura, ca şi timpul, nu poate fi oprită iar clica vine inevitabil. Orice funcţie adună lângă ea o clică.

          Campaniile electorale sunt amprentate de prezenţa sau lipsa experienţei?

          Din nou nu pot avea o exprimare decât în raport cu persoana mea. Eu am vut să particip în această campanie din interiorul unei lumi normale şi alături de o echipă normală. Mi-a lipsit această şansă! Campania în care am intrat a avut pentru prima dată o altă tentă, s-au profilat prima dată mai multe opţiuni..

          Ce va avea preponderenţă în viitorul dumneavoastră: politica, sau business-ul?

          Nu cred că mai vreau să îmi aloc la această vârstă timp pentru politică. Încă mai am ceva de spus în profesia mea şi business-ul pe care îl am. După ce va trece un timp voi face atunci proiecte, pe baza unor alte aşezări, reaşezări, evaluări. Acum am o vârstă la care pot crea alături de colegii mei, în profesie. Profesionalul face întotdeauna un pas înapoi, în faţa ocupaţiilor politice. Nu se poate distribui eficient timpul pentru ambele. Suprapunerea conduce la jumătăţi de măsură, ambele părţi câştigă şi pierd într-o cedare reciprocă.

          Aveţi modele în politica românească?

          Uităm de oamenii politici de valoare ai României şi vorbim despre politruci, despre politici bizare. Modelele mele sunt miniştrii de la 1900-1912.

          Afacerile dumneavoastră au micşorat pasul în campanie, datorită centrării energiei pe domeniul politic? Au suferit „leziuni” în urma pierderilor alegerilor?

          Am alocat mult timp campaniei şi am avut de suportat pentru aceasta consecinţe nefaste, ca om de afaceri. Spre sfârşitul anului am avut minusuri mari pe care le-am plătit. Mă voi îndrepta în continuare, cu exclusivitate, spre afaceri şi voi reprezenta grupul ce mi-a acordat încrederea, în Consiliul Local al oraşului Buhuşi, cu bun simţ şi cu fair play. Nu-mi propun să schimb lumea dar îmi propun să schimb mentalităţi. Am găsit în Consiliul Local oameni pentru dialog.

          Asupra familiei a avut un anume impact participarea dumneavoastră în campanie?

          Am rămas însurat!

Aurel V. ZGHERAN

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.