Drama copiilor rămași fără hrană: criza alimentară și impactul războaielor și schimbărilor climatice
Foametea reprezintă una dintre cele mai severe și devastatoare consecințe ale conflictelor armate și ale schimbărilor climatice, afectând milioane de oameni la nivel global, inclusiv copii, care sunt cei mai vulnerabili.
Conform Organizației Națiunilor Unite, aproximativ 135 de milioane de persoane sunt afectate de insecuritatea alimentară severă din cauza războaielor, iar această situație este agravată de fenomenele meteo extreme, care lovesc în special regiunile deja vulnerabile.
Drama copiilor rămași fără hrană nu este doar o criză umanitară, ci și o problemă de drepturi ale omului, care cere o acțiune urgentă și coordonată la nivel global.
Războaiele au un impact devastator asupra accesului la hrană, distrugând infrastructura agricolă, perturbând piețele și limitând ajutorul umanitar.
În prezent, 135 de milioane de oameni sunt grav afectați de criza alimentară cauzată de conflicte.
În zonele de război, precum Burkina Faso, Somalia și Fâșia Gaza, situația este deosebit de critică. În aceste regiuni, peste 700.000 de persoane se află în pragul catastrofei umanitare, însemnând că supraviețuirea lor este direct amenințată din cauza lipsei acute de hrană.
Fâșia Gaza este un exemplu tragic al modului în care războaiele duc la foamete. Între decembrie 2023 și martie 2024, aproximativ 600.000 de persoane au fost afectate de o criză alimentară gravă, iar în septembrie 2024, se estimează că 96% din populația Gaza, adică 450.000 de oameni, se vor confrunta cu lipsuri alimentare severe. Blocada impusă de Israel și violențele constante au dus la prăbușirea economiei locale, făcând imposibilă producerea sau importul suficient de alimente pentru a satisface nevoile populației.
Pe lângă războaie, vremea extremă joacă un rol decisiv în amplificarea crizei alimentare la nivel global. Condițiile meteo imprevizibile și extreme, cauzate de schimbările climatice, au redus dramatic producția agricolă în multe regiuni ale lumii, lăsând 72 de milioane de persoane din 18 state fără acces la hrană suficientă.
Inundațiile, secetele, furtunile, tornadele, valurile de căldură, incendiile de vegetație și alte fenomene extreme distrug culturile, și decimează mijloacele de trai ale fermierilor, crescând prețurile alimentelor și făcându-le inaccesibile celor fără posibilități materiale.
În mai multe țări din Africa Sub-Sahariană și Asia de Sud, fermierii depind integral de ciclurile sezoniere pentru a cultiva cereale și alte alimente de bază. Însă, schimbările climatice au perturbat aceste cicluri, ducând la recolte slabe, ba chiar la pierderea totală a acestora. Secetele prelungite urmate de ploi torențiale și inundații au redus drastic disponibilitatea alimentelor, lăsând milioane de oameni fără surse de hrană.
Copiii sunt cei mai afectați de criza alimentară globală, consecințele fiind devastatoare atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Malnutriția severă la copii duce la probleme grave de sănătate, precum încetinirea creșterii, slăbirea sistemului imunitar și vulnerabilitate crescută la boli. În multe cazuri, copiii subnutriți nu reușesc să atingă dezvoltarea fizică și cognitivă optimă, ceea ce le afectează șansele de a duce o viață productivă și sănătoasă.
În Fâșia Gaza, copiii reprezintă o proporție semnificativă a celor afectați de criza alimentară. Blocada și conflictele continue au distrus infrastructura esențială, inclusiv spitale și școli, limitând accesul copiilor la îngrijire medicală și educație, în timp ce foametea a devenit o problemă endemică. Această situație creează un cerc vicios: copii malnutriți, fără acces la educație, sunt mai predispuși să rămână prinși în sărăcie și să fie expuși la violență.
Foametea globală este o problemă complexă, alimentată de multiple cauze interconectate. Războaiele și conflictele armate rămân principalele cauze ale insecurității alimentare, dar nu sunt singurele.
Schimbările climatice, degradarea mediului, inegalitățile economice și politice, și lipsa infrastructurii adecvate joacă, de asemenea, un rol crucial. În multe țări afectate de foamete, guvernele sunt fie incapabile, fie nevoite să facă față acestor provocări, lăsând populațiile lor vulnerabile să depindă de ajutorul internațional.
De asemenea, pandemia de COVID-19 a exacerbat insecuritatea alimentară globală, perturbând lanțurile de aprovizionare și crescând șomajul și sărăcia în multe regiuni. Criza economică globală declanșată de pandemie a agravat dificultățile celor mai săraci, adâncind foametea și subnutriția în comunități deja afectate.
În fața acestei crize umanitare globale, comunitatea internațională trebuie să ia o decizie rapidă. Protejarea copiilor de impactul distrugător al foametei trebuie să fie o prioritate. Organizațiile internaționale, guvernele și societatea civilă trebuie să colaboreze pentru a oferi ajutor imediat celor afectați și pentru a adresa cauzele profunde ale foametei.
Ajutorul umanitar trebuie să fie însoțit și de eforturi susținute pentru rezolvarea conflictelor și promovarea păcii, precum și de strategii pe termen lung pentru adaptarea la schimbările climatice. Investițiile în agricultură durabilă, infrastructură rezistentă și politici de reducere a sărăciei sunt esențiale pentru a preveni crizele alimentare viitoare și pentru a asigura că nicio generație nu va mai fi privată de dreptul fundamental la hrană.
Drama copiilor rămași fără hrană este o tragedie de proporții epice, care cere o reacție pe măsură din partea întregii lumi. Este o problemă de drepturi ale omului care necesită solidaritate, empatie și angajament pentru a proteja viitorul celor mai vulnerabili dintre noi.
Numai prin acțiune colectivă și responsabilitate globală putem spera să punem capăt acestei crize și să oferim copiilor șansa la o viață demnă și sănătoasă.
Președinte fondator OADO – ECOSOC – ONU
Lord Sir Florentin Scalețchi
Sursă foto: Designer