Economia României în război

Bat în lemn, îmi fac cruce și mă rog să mă trezesc din coșmar:

se face că Bucureștiul e bombardat de nu știu ce inamic, sediul redacției e spulberat, iar noi lucrăm de acasă comunicând în timp real pe telefoane și mail: facem calculul pierderilor materiale și al impactului bombardamentului asupra economiei românești.

Rămân în coșmar, dar disperarea se atenuează: dacă dăm la o parte victimele omenești, impactul e nesemnificativ.

România înregistrează pe timp de pace, prin sabotaj și prin politici publice oficial antinaționale, prejudicii mai mari într-o lună decât o noapte de bombardare a Bucureștilor.

Haideți să citim ceea ce se întâmplă și în altă cheie, și să formulăm așa:

Din cauza situației militare incandescente, comunicațiile de transport cu Transilvania sunt întrerupte: autostrada București-Pitești a fost bombardată, iar transporturile se fac agale, pe o șosea cu 2 benzi. (Morții rezultați din acest tip de trafic pot trece la pierderile de război).

Bombardamentele au spulberat autostrada Transilvania – Moldova (cea mai expusă zonă geopolitică a României), astfel că economia Moldovei e aproape total debranșată de fluxul comercial cu Europa de Vest.

Toate resursele României sunt canalizate spre zona de securitate și militară: nu există bani de investiții în canalul de irigații Dunăre – Bărăgan, astfel încât pierdem și oportunitatea de-a fi exportatori neți de cereale într-o climă perfectă pentru cereale.

În timp ce vecinii noștri vestici, fostele țări comuniste (Ungaria, Polonia, Slovacia, Cehia etc), duc politici de adecvare la noile trenduri în economie și la noua așezare economică mondială, România e silită să-și abandoneze spectaculoasa strategie care să alinieze sistemul de Educație la necesitatea viitorului iminent pe piața muncii, și să rămână cu sistemul anchilozat, inadecvat și anti-viitor din anii 90, ”vopsit” nițel cu niște prevederi din tratatul de la Bologna.

Incercarea de a calcula prejudiciile în timp de pace e infinit mai grea decât cea de-a calcula prejudiciile în situație de război.

Sprijin extern? Bineînțeles că există: în afară de SUA care s-au instalat aici potrivit unei ecuații geopolitice foarte complicate, Europa șovăie pentru că nu mai înțelege nimic: hidrocefalii de la guvernare au avut grijă nu doar să taie toate punțile de comunicare cu UE, ci și să compromită orice relație umană (pur umană) pe care ar putea-o avea cu oficialii de la Bruxelles.

Cristian GROSU

Textul integral poate fi lecturat accesând acest LINK

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.