Esența globalismului practic în România: ieși tu, ca să intru eu!

Recuzarea ideologică este o boală a lumii pozitiviste, a sistemelor de gîndire exclusiviste şi dornice de hegemonie nemeritată. Culturile popoarelor fac împreună zestrea de aur a umanităţii. Iar umanitatea nu se compune doar din „coca – cola” şi „mc – donalds”.

Umanitatea şi diversitatea sa de existenţă este esenţa Logicii Sacre a Creatorului. Ar trebui să reînvățăm să preţuim zestrea întregii umanităţi evitând eclipsele temporare, politice sau ideologice. Să nu mai negăm, de pildă, prin omisiune, marele depozit de înţelepciune al culturii ruse, al spiritualităţii vechiului Bizanţ, al creaţiilor lumii arabe sau al milenarei culturi chineze.

Însă este dificil să accepţi o realitate contrară, mai ales când ea se exersează fără perdea, în chiar prispa casei tale. Îmi amintesc una din conversaţiile mele cu eminetul dramaturg, cu enciclopedicul Paul Everac (n.r. important dramaturg român, fost director-general al TVR între 1993-1994). Prin anul 2003, dezbătând criteriile de fondare a Mişcării Naţionale Române, avea să riposteze intenţiei mele de a trata diferenţiat mecanismele globalizării.

Şi, spre respectul memoriei sale, am să redau cuvintele regretatului om de spirit despre varianta care a fost cu adevărat practicată la români:

„La noi, dragă generale, a fost mult mai simplu. Dumneata ai darul de a te complica pe lucruri simple. Globalizarea sună cam aşa: «ieşi tu din uzina cu utilaje competitive, ca să intru eu; dă-te tu la o parte de pe piaţa internaţională (eventual te şi falimentez, chiar dacă eşti performant) ca să încapă mărfurile mele; nu-ţi cinsti eroii tăi şi istoria ta decât dacă te autorizez eu; nu relaxa impozitarea pe beneficiul re-investit dacă nu vreau eu; şi, în general, nu face niciun pas decisiv fără avizul consilierului meu, instalat în locul celui sovietic abia plecat. Altfel îţi închid uşa în nas.»

Un asemenea stil nu se cheamă globalizare, dragă, şi în consecinţă nu-l putem accepta. Dar împărtăşim aspiraţia către o lume mai integrată, mai solidară, mai dreaptă. Nu ne este indiferent, însă, prin ce modalitate şi cu ce preţ urmează să împlinim aceste aspiraţii sincere. Nu mai trebuie să ne facem preş de dragul vrabiei din gard!”

Aşa a fost atunci. Oare astăzi mai este la fel? Dumneavoastră ce ziceţi!?

G-ral (r) Dr. MIRCEA CHELARU

Text preluat din bilunarul Certitudinea

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.