Etica rezistentei si invocarea gaunoasa a legalitatii
Tot stau sa ma gandesc cum as putea sa ma pozitionez, din perspectiva legala si etica, fata de gestul protestatarilor din Piata Victoriei de a demonta scena pregatita pentru organizarea unui Targ de Craciun in chiar locul in care nu demult sute de mii de oameni au protestat fata de incercarea PSD-ALDE de a aresta Justitia acestei tari. Locul in care inca se mai protesteaza impotriva acestei desantate campanii de anihilare a Statului de Drept de catre acelasi binom comunistoid-mafiot.
In ceea ce ma priveste, „incidentul” din fata Guvernului comporta urmatoarea analiza:
1. Legal vorbind, cei care au demontat scena au savarsit o ilegalitate. Bunul in speta nu era al lor, deci nu aveau voie sa se atinga de el si, in plus, alegerea locatiei pentru organizarea unui atare targ de Craciun tine de dreptul legal al Primariei Capitalei de a decide organizarea unor asemenea evenimente.
Legal, asadar, cei care au demontat scena au o problema.
2. Etic, insa, o atare actiune reprezinta rezultatul direct al modului fraudulos si ilegitim in care PSD si ALDE incearca din chiar prima luna in care au avut acces la guvernare sa supuna Ministerul Public, DNA si Justitia factorului politic. Ceea ce s-a intamplat, asadar, in Piata Victoriei mai deunazi vine ca reactie la mizeria moral-politica pe care cele doua partide care au castigat alegerile vor sa o deverseze in realitatea romaneasca.
3. Pericolul urias al acestei stari de deficit democratic, in care strada si DNA par ca au luat locul Opozitiei politice, este legat de un paradox al democratiei. In inclestarea cu orice tip de forma de autoritarism si/sau logica infractionala organizata sau nu – cu atat mai mult, atunci cand vine vorba despre o logica infractionala, sustinuta politic – democratia pare ca sufera de lipsa unui sistem de aparare propriu, altul decat …. democratia insasi. Statul profund, subteran, mafiot, politicianist, corupt se foloseste de Statul de Drept, de intregul sistem legal, pentru a-si justifica autoritarismul, exercitiul coruptiei, logica anomiei. La adapostul legii, infractorul politic – cel care sfideaza si incalca legea de la inaltimea autoritatii publice si a falsei (!) legitimitati electorale! – invoca isteric incalcarea legii de catre cei care, culmea, vor sa scoata in fara legii logica infractionala de partid si de stat. Adica, ne confruntam cu sindromul hotului, care striga „Hotii!”.
Si, unii ingurgiteaza pe nemestecate o atare stare de fapt.
4. PSD si ALDE se folosesc, spuneam, de o falsa autoritate politica, obtinuta electoral. La prima vedere, afirmatia mea ar putea fi considerata incorecta, daca este sa ne luam dupa cifrele rezultate in urma ultimului scrutin. In realitate, majoriatea obtinuta in alegeri este rezultatul unui program electoral propus cetatenilor. Si, din aceasta perspectiva, PSD-ALDE nu respecta mai nimic din acel program, daca este sa il analizam din perspectiva promisiunilor legate de cresterea salariilor, de imbunatatirea sistemului sanitar, a invatamantului, etc. Cat despre perspectiva schimbarii sistemului juridic autohton pe care cele doua grupari politice incearca sa o implementeze in beneficiu de grup si personal, aceasta NU a existat in programul electoral si politic la care ma refer. Cu alte cuvinte, actuala putere politica implementeaza desfiintarea logicii statului de drept fara sa fi fost mandata de cineva sa faca acest lucru – ma intreb ce om normal ar fi putut mandata pe cineva, partid sau persoana, sa purceada la anihilarea legalitatii !? Etic vorbind, o atare fapta ar merita mai mult decat niste simple manifestatii de strada…
5. Voi incheia cu un text emblematic pe tema coruptiei al scriitoarei si filozoafei Ayn Rand*, atat de amar-actual pentru societatea romaneasca:
„Cand vei constata ca, in scopul de a produce, trebuie sa obtii
aprobarea de la cei care nu produc nimic; cand vei observa cum banii se scurg spre cei care nu produc bunuri, ci cauta favoruri; cand vei intelege ca o multime de oameni se imbogatesc prin luare de mita si influenta lor e mai eficace decat munca lor, ca legile nu te protejeaza contra lor, ci dimpotriva, ei sunt cei care sunt protejati impotriva ta; cand vei descoperi ca este rasplatita coruptia iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fara teama de a gresi, ca soarta societatii in care traiesti este condamnata” („Revolta lui Atlas” – 1957).
Dan Uncu
————————————————————————————–
* Ayn Rand (1905-1982): s-a opus etatismului, concept in care includea teocratia, monarhia absolutista, nazismul, fascismul, comunismul, socialismul democratic si dictatura. A sustinut ca fascismul si comunismul sunt „doua bande rivale” in interiorul aceluiasi concept etatist si a respins ideea opozitiei intre ele. A afirmat ca, in speta, este vorba despre o dictatura a bogatilor (fascismul) si una a saracilor (comunismul), care favorizeaza o „clica conducatoare” care elimina varianta capitalismului si a libertatii. Ayn Rand considera fascismul ca fiind un produs al stangii politice, prin aceea ca se opunea capitalismului.