Europa, „înconjurată” de interesele maritime ale Chinei
În ultimul deceniu, companiile chineze au achiziționat participații în 13 porturi din Europa, inclusiv în Grecia, Spania și, cel mai recent, Belgia, potrivit unui studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Aceste porturi gestionează aproximativ 10% din capacitatea containerelor de transport maritim din Europa.
Marsaxxlock, din Malta, Pireu, din Grecia, Genoa, din Italia, Marseille, Nantes, Le Havre și Dunkirk, din Franța, Valencia și Bilbao, din Spania, Bruges și Rotterdam, din Olanda, Antwerp și Zeebrugge, din Belgia… Această linie imaginară care încercuiește, practic, toată Europa, reprezintă extinderea participațiilor gigantului chinez COSCO în porturile europene.
Pireul a fost timp de secole un port-metaforă pentru Grecia. Până în 2010, când a devenit principala poartă a Chinei către Europa. Acesta a fost anul în care compania de stat China Ocean Shipping Co., cunoscută sub numele de COSCO, a început să investească în portul Pireu – șase ani mai târziu, compania controla portul.
„Am predat controlul celui mai important port al nostru către o companie care nici măcar nu se află în Uniunea Europeană. UE ne-a împins să o facem… Ei vor vedea prejudicierea intereselor noastre comune în câțiva ani”, spune un docher care a lucrat patru decenii în portul Pireu. Când COSCO s-a implicat pentru prima dată în Grecia, viziunea europeană era că această mișcare era una bună, deoarece Grecia se confrunta cu o mulțime de dificultăți financiare și măcar cineva dorea să investească acolo.
„Pireul nu era un port de top. Cei de la Bruxelles nu au crezut că va avea multă semnificație”, afirmă Frans-Paul van der Putten, expert în China la Institutul olandez de relații internaționale. Dar de la preluarea de către COSCO, acesta a devenit portul cu cea mai rapidă creștere din lume, potrivit organului de presă Seatrade Maritime. Șeful executiv al COSCO în Pireu, căpitanul Fu Cheng Qiu, spune că vrea că intenționează să facă din Pireu „cel mai mare port din Marea Mediterană”.
Pe de altă parte, potrivit docherului Markos Bekris, citat de postul de radio NPR, din SUA, situația a devenit gravă pentru lucrători încă din anul 2012, când el a început să lucreze la port. COSCO preluase două terminale de containere și își angajase propria forță de muncă.
„Ori de câte ori muncitorii vorbeau despre sindicalizare, era mare pericol pentru COSCO. Cei care au încercat să se organizeze în sindicat au fost concediați. Muncitorii erau prea speriați ca să vorbească. Au ținut capul în jos, uneori lucrând în ture fără pauze. Colegii mei au fost nevoiți să urineze în sticle de plastic”, a povestit docherul, citat de presa internațională.
De partea sa, statul grec vede imaginea de ansamblu de foarte sus.
„Toate aceste investiții vor crea locuri de muncă. Este doar păcat că statul grec nu a elaborat un plan general propriu pentru Portul Pireu mai devreme„, spunea în 2018 secretarul general de la acel moment al porturilor din ministerul de resort, Christos Lampridis.
În celălalt colț al Europei, David Liu, executiv al COSCO în terminalul din Portul Zeebrugge, unde chinezii nu au cumpărat nimic, doar au închiriat, spune că strategia companiei pentru Europa face parte din „ambițiile sale globale”:
„Avem planuri mari pentru Zeebrugge. Cu acest port și cu alte porturi, precum Pireu, vrem să construim un pod către Europa”.
China este cea mai mare sursă de importuri a Uniunii Europene și a doua cea mai mare piață de export, derulând un comerț care depășește 1 miliard de dolari pe zi.
„Ceea ce COSCO și companiile chinezești par să facă în acest moment este să nu se concentreze pe cele mai mari porturi maritime europene, ci pe cele mai mici, și să le dezvolte, pentru a deveni foarte mari”, spune van der Putten. Iar în porturile mari, chinezii au participații între 25% și 85%.
Roxana Istudor