Evaluări îngrijorătoare: Eugen BLAGA

De mai mulţi ani primim informaţii că populaţia ţării scade.
În ultimii douăzeci de ani populaţia României a scăzut într-un ritm mai mare decît previziunile satisticii europene, care estima că în anul 2035 populaţia României va ajunge la 19,8 milioane de locuitori. În fapt, în ultimii douăzeci de ani populaţia ţării noastre a scăzut cu 3,8 milioane, ceea ce înseamnă 17% din populaţia pe care o aveam la recensămîntul anterior, cel din anul 1992.

Cu alte cuvinte, în această perioadă România a pierdut o populaţie egală cu a Republicii Moldova sau a Croaţiei. Numai în ultimii 12 ani populaţia României a scăzut cu peste un milion de persoane, ceea ce reprezintă o pierdere de 5,0 puncte procentuale.

Ritmul de scădere a populaţiei s-a redus, dar tendinţa de scădere a rămas continuă.
Această tendinţă este contrară celei a Uniunii Europene în ansamblu, care, în perioada 2005-2012, a înregistrat o creştere absolută de populaţie de 12,8 milioane persoane. Ponderea populaţiei totale a României în populaţia totală a Uniunii Europene 27 era în anul 2012 de 4,2%, înregistrîndu-se o scădere a acesteia cu 0,2% faţă de anul 2005.
Scăderea populaţiei a fost determinată decisiv de scăderea natalităţii, care nu s-a produs însă după 1989, ci mult mai devreme, chiar din anii 60, cînd şi alte ţări foste comuniste la acea vreme înregistrau scăderi ale natalităţii. Se ştie, însă, că rata natalităţii, cel puţin la noi, a fost menţinută artificial, prin măsuri coercitive, care au produs drame de neimaginat.

Experţii demografi, mai ales ai ultimelor decenii, contrazic aserţiunile după care natalitatea este condiţionată de nivelul de trai, de o alimentaţie abundentă, de o asistenţă de stat generoasă. Sînt date ca exemplu state cu natalitate scăzută, ca Suedia sau Danemarca, al căror nivel de trai este deosebit de ridicat, iar natalitatea este extrem de scăzută.
Într-un excelent studiu, Cauze şi corelaţii în demografie, Dan Ungureanu argumentează solid falsitatea acelei teorii invocate în mod tradiţional, după care nivelul de trai codiţionează natalitatea. ”Nici temperatura (Canada îngheţată şi Italia însorită); nici hrana (Franţa rafinată versus SUA îndopate cu hamburgeri şi Coca-Cola) nici cultura ori incultura (meciuri îndobitocitoare de baseball în SUA, înălţătoare meciuri de fotbal în Spania), nici economia, etatizată sau liberală, nici regimul politic, totalitar sau democratic, nici PIB-ul, pe cap de locuitor, foarte mare ori foarte mic, nici religiozitatea, fie profundă ori superficială, niciunul din aceşti factori nu se corelează şi nu explică scăderea demografică a Europei şi Occidentului (SUA şi Canada). Sărăcia e asociată scăderii demografice în Germania de Est după 1990 şi creşterii demografice în Africa; ceea ce demonstrează că nu există o relaţie cauzală între cele două.”
Acelaşi studiu formulează o posibilă explicaţie: educaţia femeilor şi emanciparea lor prin educaţie şi autonomie financiară au dus la scăderea seculară a natalităţii în Europa şi Occident. Chiar Iranul, începînd din 1980, cu instaurarea teocraţiei şiite, intră într-o scădere demografică abruptă, coborînd de la 47 de nou-născuţi la mie în 1960 la 17 în 2010, comparabil cu Irlanda. Iranul îşi străbate tranziţia demografică, în 40 de ani, de două ori mai rapid ca Europa.

Tot din comunicatele statisticii am mai aflat că mortalitatea a crescut, că natalitatea a scăzut, că, deci, înregistrăm un dramatic spor natural negativ, pentru toată perioada 2000-2012. Uşoara tendinţă de redresare a nivelului sporului natural din perioada 2005-2009, de la -1,9 la , la 1,6 la mie, a fost întreruptă în anul 2010. În anul 2011 sporul natural a fost de -2,6 la mie. În Uniunea Europeană 27, sporul natural a înregistrat permanent o tendinţă pozitivă, iar începînd cu anul 2006 s-a menţinut stabil în jurul a 1 la mie.
Ponderea populaţiei în vîrstă de muncă în totalul populaţiei a înregistrat o tendinţă evidentă de creştere, pe fondul scăderii populaţiei tinere.
Scăderea ponderii populaţiei tinere în totalul populaţiei, este mai accentuată în a doua parte a perioadei analizate.

Cea mai mare scădere este înregistrată pentru grupa de vîrstă 0-19 ani, de 3,5%, de la 23,9% în anul 2005 la 20,4% în anul 2012, ceea ce va avea consecinţe viitoare atît pentru creşterea ocupării, cît şi pentru politicile de asigurări şi asistenţă socială – sînt concluziile MMFPSPV, formulate în proiectul Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, 2013-2020.

Mai aflăm că populaţia este din ce în ce mai îmbătrînită, că dezechilibrul dintre sexe se accentuează, că în ţară sînt cu peste 500 de mii de femei mai mult decît bărbaţi, că rata de ocupare a forţei de muncă scade constant, mai ales în rîndul tinerilor.
Statisticile, mai mult sau mai puţin oficiale, ne alarmează prin estimările făcute, referitoare la cetăţenii români care şi-au părăsit familiile, casele, pentru a-şi cîştiga o bucată de pîine pe alte continente, în ţări străine. Peste două milioane. Au învăţat toate limbile pământului tineri care, pînă nu demult, nu izbuteau să obţină note de trecere la limba străină în şcoala generală.
Anticipez, însă, că în curînd va debuta procesul de revenire a acestora în ţară. Europa, în marea ei majoritate, este zguduită, zdruncinată de o criză ce nu se mai sfîrşeşte şi care produce victime. La început victimele au fost cei mici, iată, însă, că nici cei mari nu se simt prea bine. Vezi Franţa, Spania, Italia şi alţi grei ai Europei.
Lumea Europei se întreabă din ce în ce mai des dacă proiectul european a fost necesar, dacă mai este actual, dacă mai poate continua, dacă nu cumva e mai bine ca experimentul să se încheie. Procesele ce au loc în lumea zonei euro aduc argumente în defavoarea proiectului european. Economişti respectabili susţin aserţiunea după care România nu s-a prăbuşit încă datorită neincluderii noastre în zona euro. Şi, dacă vom face un bilanţ al perioadei de după aderarea noastră la Uniunea Europeană, ce am obţine? Am reuşit performanţa să devenim o ţară cu o contribuţie netă la bugetul uniunii, adică să contribuim cu sume mai mari decît cele pe care le obţinem, apoi să menţinem un procent jenant de accesare a fondurilor structurale.

A continuat discriminarea românilor în general, dar mai ales pe piaţa muncii. Privatizările sînt hulite, economia de piaţă este blamată ca o escrocherie, statul este condus de politicieni blamabili, stat care a strîns arierate şi a blocat economia. Statul nu s-a restructurat şi a menţinut priorităţi false. Principala grijă a statutului a fost păstrarea statutului său de angajator, de plătitor de pensii, conservator al propriilor instituţii ineficiente – sînt doar cîteva din concluziile unui important studiu realizat de Money Expres, nr.156 din 20.07.2010.
România, dintr-o cantitate neglijabilă, a devenit o cantitate deranjantă, dispensabilă, s-a produs înfrîngerea României fără luptă. României i s-au rezervat vagoane de clasa a treia într-un tren ce se îndreaptă spre nicăieri. (Corina Creţu, editorialul din 31.12.2011, Amos News)
După mai bine de 23 de ani am rămas în acelaşi registru al strategiilor ineficiente, al strategiilor inutile, formale, fără suport teoretic şi mai ales fără suport în realitatea socială, consumatoare doar de resurse şi care nu oferă niciun reper concret şi credibil pentru instituţiile statului, care au ca obiectiv elaborarea şi implementarea politicilor sociale.

Pentru a implementa Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2013-2020, Ministerul Muncii a propus o serie de acţiuni. Le redăm mai jos, aşa cum au fost ele formulate în documentul ministerial.

1. Creşterea ocupării în rîndul tinerilor şi prelungirea vieţii active a persoanelor în vîrstă:
• promovarea sistemului de stagiu pentru absolvenţii de învăţămînt superior; (Ce înseamnă stagiu? Se va reveni, oare, la vechiul stagiu de trei ani după absolvirea studiilor, stagiu atît de util desăvîrşirii pregătirii profesionale, care se practica pînă în 89? Dacă da, cine asigură locurile de muncă pentru efectuarea stagiului? Dacă nu, atunci pe ce se bazează, vorba lui Marin Preda, acest proiect de acţiune? Se pare, însă, că este doar una din multele măsuri fără fond, direcţii de acţiune imposibil de realizat, utopice, preluate cu copy-paste din te miri ce strategii europene sau naţionale de la începuturi, n.n.)
• creşterea atractivităţii sistemului de formare vocaţională şi educaţională şi sprijinirea tinerilor pentru a se familiariza cu viitoarele locuri de muncă; (Creşterea atractivităţi sistemului de formare profesională nu se face doar declarativ. Este ştiu că, cu mulţi ani în urmă, în anul 2010, la Consiliul European de la Lisabona s-a stabilit ca obiectiv pentru 2010, la nivelul întregii UE, creşterea competitivităţii, bazată pe cunoaştere. Deci, formarea vocaţională trebuie reconsiderată mult mai serios decît este făcută în strategia în discuţie. Formarea profesională în sistem dual, prin ucenicie, apoi formarea profesională la clasă, apoi cea avansată depind de o serie de factori, care, în ultimă instanţă, condiţionează accesul. Strategia, din păcate, nu ne spune nimic din toate acestea, n.n.).
• scheme de ocupare a persoanelor în vîrstă – peste 55 de ani (inclusiv subvenţii – reducerea contribuţiilor angajatorilor pe o perioadă determinată); (Iată ce a stabilit guvernul pentru realizarea acestui obectiv şi a celui următor: În România va fi o vîrstă unică pentru pensionare, atît pentru femei, cît şi pentru bărbaţi. În anul 2035, toţi angajaţii vor lucra pînă la vîrsta de 65 de ani. Este o schemă negociată cu creditorii internaţionali. În 7 ani, piaţa muncii din România va fi performantă, dinamică şi flexibilă. Şi cel puţin 70 la sută din persoanele cu vîrsta cuprinsă între 20 si 64 ani vor avea acces la un loc de muncă bun. Este angajamentul guvernului în faţa Uniunii Europene şi ţinta-cheie a strategiei publicate pe site-ul Ministerului Muncii. Cum o va atinge? Documentul prevede măsuri în multe domenii: educaţie, piaţa muncii, fiscalitate şi nu numai.n.n.)
• încurajarea, din 2015, a prelungirii vieţii active, inclusiv prin măsuri fiscale.

2. Îmbunătăţirea structurii ocupaţionale şi participării pe piaţa muncii în rîndul femeilor şi persoanelor aparţinînd grupurilor vulnerabile:
• acordarea de facilităţi fiscale întreprinzătorilor care demarează afaceri în sectoarele secundar si terţiar în mediul rural şi celor care creează locuri de muncă adresate grupurilor dezavantajate din mediul rural;
• dezvoltarea de scheme de garanţii pentru persoanele defavorizate din mediul rural şi pentru beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare;
• facilităţi fiscale acordate angajatorilor pentru stimularea incluziunii pe piaţa muncii a persoanelor vulnerabile/cu dizabilităţi/a celor condamnate aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune şi a celor care exercită sau au executat în parte sau în întregime o pedeapsă privativă de libertate;
• extinderea schemelor de creditare pentru IMM-uri, în vederea creării de noi locuri de muncă.

3. Dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare şi competenţe, adaptate la cerinţele pieţei muncii (Această măsură seamănă cu celebra: Învăţaţi, Învăţaţi, Învăţaţi!):
• stimularea investiţiilor în formarea profesională a forţei de muncă;
• dezvoltarea unui sistem pentru anticiparea cererii de forţă de muncă în concordanţă cu tendinţele pe termen lung de pe piaţa muncii.
4. Îmbunătăţirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor cu impact pe piaţa muncii (Oare există vreo strategie guvernamentală care să nu conţină o asemenea formulare?):
• intervenţie rapidă a ANOFM (intervenţie rapidă – cît de rapidă? sau ce înseamnă rapidă?, n.n.) pentru a oferi o oportunitate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, înainte de a deveni şomeri de lungă durată;
• înfiinţarea la nivelul ANOFM a Biroului Naţional de Coordonare EURES (din nou o structură admnistrativă, alături de multe altele, ce nu-şi justifică existenţa).

Cu certitudine, comentariile ce vor fi făcute cu prilejul dezbaterii publice vor obliga autorii proiectului de strategie să reconsidere unele dintre obiectivele pe care noi, sintetic, le-am enumerat, aşa cum au fot ele scrise de experţii ministerului.

Tot la fel de adevărat este că Ministerul Muncii dispune sau poate dispune de înalta expertiză a cercetătorilor de la Institutul Naţioanal de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, care pot furniza concluzii extrem de utile proiectării politicilor sociale şi a strategiilor sectoriale, pe baza cercetărilor în domeniul muncii și protecției sociale privind: piața muncii (resurse, cerere, structură, combatere șomaj, salarii); educație (sisteme, tehnici și metode); managementul resurselor umane (gestionare, evaluare, selecție, promovare, relații de muncă, motivația muncii); politici sociale (asigurări, asistență, protecție); armonizarea legislației muncii cu legile comunitare; strategii și metode de dezvoltare socio-economică; managementul microeconomic; problemele vîrstei a treia.

Indiferent, însă, de mijloacele pe care conducerea ministerului le utilizează pentru proiectarea strategiilor sectoriale, rămîne extrem de importantă valoarea celor care, efectiv, scriu aceste proiecte. Se pare că Ministerul Muncii are nevoie, mai mult decît oricînd, de expertize în zona politicilor sociale, are nevoie de competenţa celor care s-au confruntat direct cu dificultăţile unei tranziţii perpetue, a celor care cunosc problematica socială dintr-o eficientă practică, a celor din cercetare, ca şi a teoreticienilor şi cercetătorilor din mediul academic. Uşurinţa cu care sînt aduşi în ministere tineri direct din facultate sau cu o practică nesemnificativă în instituţiile protecţiei sociale, cei mai mulţi cu sprijin politic şi apoi puşi să proiecteze politici, ca şi cei care, prin profesiile lor, nu se regăsesc în domeniul de competenţă al ministerului respectiv, conduc la aceste erori, la elaborarea de documente strategice formale, degajate de conţinut real, aplicativ, eficient, credibil şi sustenabil.
Credem că aici, în casa lui, Guvernul trebuie să înceapă reforma instituţiilor.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.