Evaziunea fiscală – pericol nevăzut pentru siguranța națională
În România, când vorbim despre siguranță națională, ne gândim imediat la armată, la terorism, la migrație, poate chiar la influențele externe asupra politicii. Dar rareori vorbim despre un pericol tăcut, constant și profund: evaziunea fiscală.
De ce este evaziunea fiscală un risc pentru siguranța națională?
Pentru că generează pierderi semnificative la bugetul de stat și subminează capacitatea statului de a funcționa. Fără taxe colectate corect, nu avem spitale bine dotate, școli moderne, drumuri sigure sau un sistem de apărare eficient.
Fiecare leu care nu ajunge la buget este un pas înapoi pentru toți. Statul devine mai slab, iar vulnerabilitățile economice cauzate de subminarea capacității statului de a colecta venituri legale afectează stabilitatea internă, capacitatea de reacție instituțională și încrederea cetățenilor în ordinea constituțională.
Evaziunea fiscală nu este doar o problemă economică sau administrativă, ci o amenințare strategică. Iar lupta împotriva ei nu trebuie dusă doar în birourile ANAF sau în instanțe, ci și în conștiința fiecăruia dintre noi.
Combaterea acestui flagel presupune o abordare integrată, care implică sistemul judiciar, serviciile de informații, structurile de securitate și societatea civilă. O economie fiscal transparentă și echitabilă este pilon al stabilității interne și în același timp un garant al suveranității naționale.
Fondurile obținute prin mecanisme de evaziune fiscală sunt frecvent direcționate către economia neagră sau ”spălarea de bani”. Astfel, evaziunea nu doar că prejudiciază bugetul, dar contribuie și la finanțarea rețelelor infracționale, inclusiv trafic de persoane, contrabandă, corupție și alte activități ilegale care subminează ordinea publică și statul de drept.
Rețelele internaționale de evaziune fiscală pot avea legături cu actori externi interesați în destabilizarea economică a unui stat.
Spălarea de bani prin țări sau jurisdicții care oferă condiții financiare foarte favorabile pentru persoanele fizice sau companii din alte state, (așa numitele paradisuri fiscale) în special prin:
- Taxe foarte mici sau inexistente pe venit, profit sau capital.
- Confidențialitate ridicată (ascunderea identității beneficiarilor).
sau mecanisme offshore
- Înființarea de companii „fantomă” (fără angajați sau sediu real) folosite doar pentru tranzacții financiare.
- Trusturi și fundații offshore unde activele sunt „deținute” de un trust (administrat de un terț) în loc să aparțină direct beneficiarului. Folosite frecvent de elitele politice sau magnați.
- Transfer Pricing (Prețuri de transfer manipulate) prin transfer artificial de profituri către filiale din paradisuri fiscale. O firmă vinde unui „furnizor” din Bahamas un produs la preț subevaluat, reducând profitul declarat în țară.
- Conturi bancare secrete – bani ascunși de autoritățile fiscale în conturi din Elveția, Singapore, Insulele Virgine Britanice ș.a. – cu confidențialitate ridicată.
- Shell Companies (Companii „cochilie”) prin deținerea activelor (imobile, acțiuni) fără a dezvălui proprietarul real, unde acesta controlează firma printr-un nominee (persoană care apare oficial în acte, dar nu deține nimic).
- Rezidență fiscală fictivă, prin schimbarea rezidenței fiscale într-o țară cu taxe mici – Monaco (0% impozit pe venit) sau Dubai.
Acestea afectează independența economică, distorsionează piața internă și poate deveni instrument de influență geopolitică, în special în statele aflate la granița unor sfere de interes concurente.
Evaziunea fiscală implică deseori complicitatea unor funcționari publici corupți, slăbind integritatea instituțională. Această complicitate poate duce la crearea unor rețele de influență care distorsionează deciziile politice și economice, favorizând grupuri de interese în detrimentul interesului public. În acest context, evaziunea devine un catalizator al corupției sistemice.
Efectele evaziunii se traduc și într-o percepție generalizată de inechitate fiscală. Cetățenii care respectă legea și își plătesc taxele constată că alții profită ilegal de un sistem permisiv sau slab controlat. În timp, această percepție alimentează neîncrederea în autorități, accentuează polarizarea socială și poate genera manifestări radicale sau chiar extremiste, într-un climat de insecuritate colectivă.
Cu toate astea, evaziunea nu este doar o schemă complexă a unor rețele organizate, ci a devenit parte din viața noastră de zi cu zi.
Fiecare bon fiscal necerut, fiecare șpagă dată „să rezolvăm” ceva, fiecare pachet de țigări cumpărat fără timbru înseamnă, de fapt, o contribuție la slăbirea propriei noastre siguranțe. Poate părea exagerat, dar nu este, este un adevăr că de multe ori, chiar și noi – cetățenii obișnuiți – contribuim, voit sau nu, la perpetuarea acestui fenomen.
Cultura „descurcărelii” și tentația de a ocoli sistemul „cu un plic” sau „cu o atenție” transformă evaziunea fiscală într-un fenomen colectiv, greu de combătut doar prin măsuri legislative.
Când acceptăm „mica evaziune”, o încurajăm pe cea mare. Când închidem ochii la nereguli, ele se transformă în obișnuință. Și atunci nu e de mirare că marile rețele de crimă organizată profită de slăbiciunile sistemului pentru a-și face jocurile. În final, plătim cu toții;
- Taxe mai mari pentru a compensa banii pierduți în evaziune.
- Servicii proaste (școli, spitale) – pentru că bugetul e golit de cei care „optimizează fiscal”.
- Inflație & sărăcie crescută – când banii publici se îndreaptă spre conturi offshore în loc de investiții reale.
Trebuie să recunoaștem onest că problema nu e doar în instituții, ci și în reflexele noastre. Nu doar statul trebuie să se reformeze, ci și noi, ca societate.
Lupta împotriva evaziunii fiscale începe cu lucruri aparent mărunte: să cerem bon fiscal, să nu mai acceptăm „plicul”, să ne întrebăm dacă ieftin înseamnă întotdeauna corect.
Pentru că, da, evaziunea fiscală ne lasă fără spitale, fără școli, fără siguranță – dar și fără încredere unii în alții. Iar o națiune fără încredere este, prin definiție, vulnerabilă.
Președinte fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi
Sursă foto: https://www.fmu.gov.pk/tax-