Expoziții recomandate de ziarul Ultima Oră și de platforma de presă Intell News
Expoziția de pictură ,,Urme” la Galeria Romană
Galeria Romană are plăcerea de a vă invita la un nou eveniment: deschiderea expoziției de pictură URME a artistului Dinu Săvescu, care se va desfășura în perioada 3 decembrie 2024 – 18 ianuarie 2025, în Bd. Lascăr Catargiu nr. 1, sector 1, București.
Vernisajul va avea loc marți, 3 decembrie 2024, începând cu ora 19:00.
Cuvântul de deschidere va fi susținut de Pavel Șușară, autor, critic și istoric de artă, monograf, poet, publicist și scriitor.
Expoziția va fi însoțită de un catalog bilingv, română/engleză, cu lucrările artistului.
Pictor și restaurator, Dinu Săvescu s-a născut în 1956 la Arad. Între 1980-1984 a studiat pictura la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, la clasa profesorilor Gheorghe Șaru și Ion Sălișteanu. Din 1990 este membru UAP, secția pictură București.
De asemenea, este și expert conservare/restaurare pictură pe suport lemn, pânză și sticlă.
Timp de mai bine de 38 ani s-a implicat în diferite forme, în conservarea și studiul structurii stratului pictural al picturii post-bizantine din sec. XVII-XVIII, inclusiv al picturilor din bisericile de lemn din Transilvania și Moldova.
Această experiență s-a finalizat cu dobândirea unei competențe mărite în domeniul artelor vizuale.
,,Lucrările din această expoziție prezintă o explorare concentrată asupra limbajului picturii,mai degrabă, decât asupra subiectului picturii. Am eliminat rând pe rând elementele vizuale care nu contribuiau la acest demers, ajungând la expresii inspirate de structurile abstracte ale textilelor tradiționale, din picturile pe lemn și zid, acolo unde subiectul devine concentrat într-o linie, o grafie simplă, într-o formă geometrică. Această reducție îmi oferă libertatea de a explora limbajul în profunzime. Subiecte abstracte ale textilelor tradiționale conțin o bogăție de semnificații care, deși sunt prezente discret, poartă o încărcătură istorică și culturală profundă” – Dinu Săvescu, noiembrie 2024.
,,Un elogiu adus Frumuseții, pictura lui Dinu Săvescu readuce laolaltă cele patru elemente presocratice. Tactilitatea și materia voluptuoasă invocă Pământul, Apa se regăsește în fluiditatea amplă a tușei, anvelopa subtilă care îmbracă formele are întreaga generozitate a Aerului, iar tonurile impulsive și flamboaiante, care adună totul laolaltă, conțin întreaga energie combustivă a Focului. Privindu-și apoi întreaga creație, Pictorului nu-i rămâne decât să constate că a fost bine așa…” – Pavel Șușară, noiembrie 2024.
Expoziția se poate vizita în perioada 3 decembrie 2024 – 18 ianuarie 2025.
Program galerie : luni- vineri : 10:00 – 18:00 | sâmbătă : 10:00 – 15:00.
Parteneri media: Catena pentru Artă, Evenimentul Zilei, Senso Arte, Fildas Art, Capital, Intell News, Modernism, Agenția de carte, Ultima Oră, Curatorial.ro, Empower Artists, TVR 1, TVR Cultural, Nine O’Clock, Ceaşca de cultură, Asti Art Hotel, Propagarta.
Expoziția de fotografie ,,Valahii din Moravia” la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită vineri, 29 noiembrie 2024, începând cu ora 14:00 la vernisajul expoziției de fotografii documentare „Valahii din Moravia” semnate de artiștii fotografi orădeni: Constantin Demeter (coordonator), Ovidiu Gabor și Gheorghe Petrila. Cei trei vor completa poveștile spuse de imaginile prezentate cu propriile relatări despre locurile vizitate, oamenii întâlniți și tradițiile acestora.
Fotografiile prezentate în această expoziție fac parte dintr-o documentare fotografică pe care autorii au realizat-o în Moravia, regiune din sud-estul Cehiei, în vara anului 2023. Expoziția cuprinde fotografii cu peisaje, case tradiționale, biserici și oamenii locului, păstrători ai tradițiilor și meșteșugurilor moștenite de la strămoșii lor.
Expoziția va fi deschisă in Sala H. Stahl si Foaier H. Stahl, în intervalul 30 noiembrie 2024 – 15 februarie 2025.
Expoziția „Epilog ’89” la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
Expoziția „Epilog ’89””, creată de cinci artiști vizuali contemporani din România — Andrei Bălan, Teodor Zaica, Mircea Hristescu, Maria Ionescu și Maier Cătălin — își propune să aducă în prim-plan memoria celor care au suferit în timpul regimului comunist din România.
Vernisajul va avea loc pe data de 14 decembrie 2024.
Titlul cuprinde atât o notă de iluminare fizică, dar și o dimensiune spirituală și simbolică. Într-o interpretare mai amplă, „ecleraj” nu se limitează la simpla punere în lumină a unor aspecte, ci invită la un proces de dezvăluire și conștientizare profundă, un fel de „iluminare” spirituală. Această abordare de „atelier”, cum o numesc artiștii, explorează teme dureroase, dar necesare, cum ar fi suferința mântuitoare. Prin acest proces de „iluminare” artistică, expoziția dorește să restituie adevărul despre acea perioadă întunecată a istoriei, încărcată de represiune și tăcere.
Acest demers artistic are loc la 35 de ani de la căderea Cortinei de Fier, un eveniment crucial care a marcat începutul eliberării de regimurile totalitare din Europa de Est. Totuși, memoria victimelor comunismului a rămas, într-o mare măsură, nepăstrată în spațiul public, din cauza lipsei de recunoaștere și prezentare oficială de către autorități.
Expoziția este, astfel, o invitație la introspecție și la recunoașterea suferinței îndurate de generațiile trecute. Artiștii își doresc ca acest „ecleraj” să fie un punct de pornire pentru o dezbatere mai amplă și o reconciliere cu istoria, prin intermediul artei și al memoriei vizuale.
Expoziția de pictură „Rădăcini” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea
Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România organizează, în cadrul proiectului curatorial „Vernisajul de la fără un sfert”, realizat în parteneriat cu Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, în data de joi, 28 noiembrie 2024, la ora 18,45, în foaierul teatrului, vernisajul expoziției personale de pictură a lui Daniel Toader, intitulată „Rădăcini”.
Absolvent al Liceului N. Tonitza și al Institului de Artă N. Grigorescu, scenograf și membru al Filialei Scenografie București a UAP din România, Daniel Toader a colaborat de-a lungul unei cariere de trei decenii cu nume sonore, precum Dan Pița, Alexa Visarion și Sinisa Draghin. A fost nominalizat de mai multe ori la premii nationale și europene, premiul Gopo pt scenografia filmului „Daca Bobul nu moare” (regia Sinisa Draghin), fiind unul de referință.
La ora 19,00 vernisajul va fi urmat de premiera piesei „Pietre în buzunar” de Marie Jones, într-o montare cu totul originală, semnată de regizorul Vlad Trifaş.
Vă așteptăm la un dublu eveniment cultural ce se adresează în egală măsură iubitorilor de artă și iubitorilor de teatru.
Expoziția anuală a filialei Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România
la Galeria Artex
Filiala Râmnicu Vâlcea a Uniunii Artiștilor Plastici din România, în parteneriat cu Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, cu Uniunea Artiștilor Plastici din România și cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, organizează în data de 29 noiembrie 2024, la Galeria Artex, vernisajul expoziției anuale a membrilor săi, intitulate „SEMNE IDENTITARE”.
În deschidere, un recital muzical va fi susținut de Corul Euphonia al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, sub bagheta dirijorului Cristi Stroe.
Momentul muzical va fi urmat de lansarea volumului de povești rimate pentru copii „Anotimpul copilăriei”, al autoarei Elena Dican.
Anuala Filialei Vrancea a Uniunii Artiștilor Plastici din România
Filiala Vrancea a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Ateneul Popular Mr. Gh. Pastia și Teatrul Municipal Mr. Gh. Pastia sub egida Primăriei Municipiului Focșani, organizează la Galeria Trepte de istorie, din Focșani, Anuala Filialei Vrancea a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Expoziția este dedicată Zilei Naționale a României.
Pe simezele Galeria Trepte de istorie își vor prezenta creațiile: Iuliana Andreescu Cucu, Gabriela Arghirescu Popa, Cristina Dimuș, Emilia Filip, Gheorghiță Galan, Rodica Gherghinoiu Croitoru, Cristi Însurățelu, Viorica Oana Kalany, Titi Leica, Liviu Nedelcu, Laurenţiu Nistor, Laurențiu Păun, Elena Stoiciu, Marian Surăianu, Gabriela Tudor, Monica Turcu, Monica Voicu.
Expoziția va putea fi vizitată în perioada 29 noiembrie – 30 decembrie 2024.
Vernisajul expoziției va avea loc luni, 29 noiembrie 2024, de la ora 17:00.
Vă așteptăm la Trepte de istorie pentru a ne bucura împreună de acest minunat proiect expozițional.
Expoziția de pictură „Crash” la Galeria ARTOTECA BMB din București
Luni, 2 decembrie 2024, la ora 17:30, la Galeria ARTOTECA BMB, situată în Șoseaua Mihai Bravu nr. 4, Sector 2, București, va avea loc vernisajul expoziției Crash, a artistului Gabriel Giodea.
Născut la Craiova în 1966, Gabriel Giodea este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și vicepreședinte al Filialei Craiova. Este doctor în Arte Vizuale al Universităţii Naționale de Arte din București.
Din 2006 a avut unsprezece expozitii personale şi a participat la expoziții de grup, anuale și biennale în România, Bulgaria, Spania, Belgia și Elveția.
Despre arta sa, Cătălin Davidescu afirmă: În esenţă, opera de artă este, în viziunea estetică a lui Gabriel Giodea, un obiect fără conotaţii emoţionale sau depozitară a unor valori ascunse, subînţelese, cu alte cuvinte, într-un spirit specific modern, artistul oferă esenţa acestor creaţii pentru a intra într-un contact mult mai direct cu receptorul.
Expozitia ,,13 Sud Est” la Biblioteca Județeană Călărași ,,Alexandru Odobescu”
13 Sud/Est este un proiect expozițional având în atenție 13 artiști contemporani, cu viziuni distincte în zona picturii și ceramicii, 13 plasticieni de mare forță de expresie în ceea ce privește viziunea artistică, dublată de stăpânirea tehnicilor specifice demersului fiecăruia.
Expozitia 13 Sud Est se va desfasura la Biblioteca Județeană Călărași, vernisajul va avea loc pe data de 2 decembrie 2024, la ora 15:00.
,,Ispita” lui Marius Barb Barbone se integrează principiilor sale compoziționale, dar și conceptuale, privind implicarea sentimentului uman la nivel de simbol și idee, integrându-se astfel seriei de configurații, care fixează ciclicitatea structurii metale a omului. Zbaterea prezentă în axele, pe care artistul le contextualizează unei anumite poliaxialități a imaginii, continuă preocuparea pentru îngerii căzuți, artistul explicând mecanismul prin care tensiunea creată, puterea pe care o generează seducția în această incapacitate a insului de a pune limite conflictelor sale interioare, readuce contradicția și impulsul imprevizibil al omului în raport cu anumite tentații, implicându-l speculativ în contexte pe care nu le poate gestiona.
Un peisaj al cărui discurs abstract lasă o amprentă recognoscibilă în siluetele arborilor, încărcându-l pe om cu energii benefice și supunându-l contemplării și așteptării, expune Ionuț Theodor Barbu.
Lucrarea sa ,,Waiting spaces-resting place” ne apropie de vibrația vegetalului, de transcendența de care acesta este capabil în a restructura benefic ființa. Această compoziție de atmosferă, în care simbioza dintre formele vegetale se alătură unei dimensiuni senzoriale, păstrează și configurații distincte, când este vorba de trunchiurile arborilor și tulpinile plantelor, tratate într-un demers grafic printre entitățile coloristice, surdinizate și rafinat dispuse. Formele surprinse secvențial păstrează un echilibru în reprezentarea lor verticală și armonioasă, valorificând plastic tonalitățile distincte.
Folosind culori puține și aplicate pe spații elaborate, dar de mare forță expresivă, Olimpia Hinamatsuri Barbu utilizează petele sintetice de culoare, pe care le înzestrează cu picturalitate și cu înțelesuri metafizice. Această lumină despre care ne vobește în ,,Unexpected light”, este una a energiilor pozitive, cu ajutorul ei reașezând în context calitățile brunului, care neutralizează albul gălbui și pe cel virat spre un gri discret, acestea așezându-se exemplar lângă suprafețele ample de roșu, imaginea remarcându-se prin procesul de osmozare al materiei cromatice din care se naște căldura diurnă și străluicrea interioară a sufletului. O artistă implicată în mai multe forme de expresie, Olimpia Hinamatsuri Barbu reevalează tonalitățile în substanța proprietăților și versatilității lor, fiind în primul rând o coloristă.
În cazul lui Dragoș Botezat, ,,Paradisiac” este un teritoriu încărcat de neliniști, iar acest lucru este marcat de forma spiralei, care se constituie în teritoriul cunoașterii noastre. Consolidarea mesajului se află în directă comunicare cu materia cosmică, iar geometria semicercului reprezenatat implică neregularități pe suprafața sa, prin sugestia unui relief obținut din deschisuri și umbre, din pensulații repetate, care dau impresia asimilării energiei într-un spațiu ideal, unde liniștea și lumina statornicesc raiul biblic, înțeles ca simbol. Dragoș Botezat ordonează lumea și descrie conflictul paradisiac prin antiteza dintre pata sintetică de culoare și zona vibrată dinamic de tușe repetitive. Culorile aflate în expansiune intensifică succesiunea planurilor structurale, componenta vizuală cea mai puternică fiind inserția galbenului, care îi conferă imaginii și un caracter poetic.
Un expresionism abstract de substrat geometric regăsim în ,,Compoziția” lui Gheorghe Dican, unde masa cromatică levitează, formele grele ale negrului fiiind consolidate pe suprafață, iar însemnele matematic fixate într-o aparentă plutire. Însă acestea sunt echilibrate de vibrația ritmică, de configurația planurilor tonale, ordonate orizontal și în adâncimea imaginii, de expansiunea lor echilibrată pe suportul de pictat. Artistul face o inversiune a potențialul plastic al lucrării, așezând negrul central și creând o structură secretă a materiei. Substratul mental al unui răsărit văzut de la țărm pare a-l determina pe artist să stabilească în registrul superior al imaginii frământarea bruscă a galbenului. Această abordare etajată a construcției se remarcă prin soliditatea corpurilor și a culorilror, pe care ochiul le percepe imediat, ca rezultat al unui spațiu modulat și multiplicat.
Intransigența lumii contemporane îl indeamnă pe Marius Frățilă la o conectare permanentă la dinamica ei. Proiecția mentală a artistului asupra temporalității eului îl determină pe acesta să decripteze stări și sensuri ale existenței sale. Evocate prin intermediul unor forme circulare și reiterând chipul uman neidentificabil ca particularitate și psihologie, în ideea de anulare a identității și de androginizare a figurii, reprezentările sunt echidistant plasate față de un punct imaginar, definit de artist ca fiind propria conștiință. În ultimă instanță, lucrarea poate fi un autoportret, făcând parte dintr-o cercetare mai amplă a artistului, care vorbește în creația sa despre regăsirea de sine, despre nevoia de comunicare, afirmate sub diferite modalități de transpunere vizuală, de la bidimensional la tridimensional, de la pictură, colaj și decupaj la instalație.
Atunci când mișcarea materiei se desfășoară în registrul interior al imaginii, tot aici se coagulează și greutatea ei vizuală, așa cum se întâmplă în monolitul cromatic pe care Florin Mocanu îl eviscerează în metamorfozele lui puternic amprentate de nuanțele folosite. Având tensiunea unui proces osmotic, declanșând punctul incipient al nașterii unei structuri care va avea să se ivească, aceasta este echilibrată compozițional, integrându-se seriei care stă la baza unei noi proiecții mentale a artistului asupra demersului său abstract. Potențată de accente puternic pigmentate în planul neutru, vibrat de închisuri catifelate cu valențele unui mineral prețios, datorită oranjului intens, al verdelui și albastrului, al suprapunerilor măiestrit implicate pe suprafața de pictat, aceste ,,Tărâmuri ascunse” își fundamentează demersul în natura Câmpiei Bărăganului. Corelată în subconștientul artistului cu diverse structuri osmotice, amintirea luminii solare favorizează variate luminiscențe în compozițiile nonfigurative.
Reducția imaginii la un triunghi înscris într-un dreptunghi, la rândul său diseminat în două suprafețe inegale ca întindere, pe un fond închis, ne duce cu gândul la un spațiu mental secret al unui pictor inițiat în taine esoterice. Nu știm dacă ceea ce ne induce imaginea este și adevărat, dar intuim faptul că Gheorghe Pogan caută un fel de absolut, care să evoce rațiunea gândirii sale. Prin conotațiile ,,Piramidei pierdute”, artistul contribuie la idealitatea propriei lumii interioare, statornicind perfecțiunea unui orizont de cunoaștere, așa cum el îl percepe. Simbol al perenității, aceast însemn, care reiterează o formă geometrică de bază, este menținut în penumbrele cromatice ale violetului și într-o notă de mister total, impunând incertitudini și interogații asupra unor amprente spirituale pierdute de umanitate și pe care Gheorghe Pogan le caută în structurile sale subconștiente.
Volumul ceramic al lui Florentin Sârbu, ,,Urmele timpului”, nu are poliaxialități, ci esențializează forma aderentă cu teluricul din care s-a născut. Acest monolit conlucrează la ideea artistului că amprentele trecutului nu se arată întotdeauna, ci stau în ascundere în movilele sub care, situri arheologice neexplorate încă, păstrează tainele lumii noastre. Acest concept este susținut de amestecul argilelor dobrogene, folosite de artist după rețete proprii, Florentin Sârbu evidențiind suprafața volumului vibrat de mici sedimente suprapuse pe orizontală, care dau ritmicitate formei, străfulgerate de o linie devenită accent expresiv. Compoziția are forță prin puterea vizuală a negrului intens, absolut, întretăiat de acel ax roșu, dislocând aspectul minimalist al lucrării și proiectând-o în zona esteticului.
,,Pieta” lui Eusebio Spânu este un concept cu trimitere spre entitatea spirituală a omului contemporan. În ceea ce privește structurarea compoziției ceramice, întrepătrunderea verticalei cu orizontala într-o sintaxă vizuală cu limbaj abstract se află în firescul evoluției stilistice a operei de până acum a artistului. Un remarcabil cunoscător al tehnicilor ceramice, Eusebio Spânu are un alb specific, imuabil și transcendent. Agitația elementelor plastice de la baza lucrării, unde forma este dilatată și tensională, sunt o amintire a dramei hristice, inducând ideea coroanei cu spini, care aici este realizară din linii curbe, line, mesajul fiind acela că omul nu trebuie să își piardă speranța de a crede în destinul său. Lucrarea realizată în gresie se arhitecturează echilibrat în spațiu și se află sub auspiciile unor sensuri forte prezente și marcante în memoria creștinătății.
Negrul are forța lui plastică imbatabilă și poate crea în sugestiile Silviei Stoica o întreagă lume a cărei ascendență să urmeze datele unei reinventări a semnificațiilor acestuia în funcție de contextele în care este particularizat. În lucrarea ,,Zid vertical în negru”, închisul are puterea luminii datorită crăpăturilor albe pe care liantul geometriilor îl afirmă. Diferitele lui intensități se relaxează în paleta de griuri, iar unitatea primordială a formelor cubice este un reflex al unei bariere de netrecut, pe care artista nu o concretizează. Silvia Stoica lasă la indemâna privitorului ancorarea teoretică a mesajului. Asociat mai degrabă unei forțe interioare a omului, care prin puterea minții poate trece orice obstacol, indiferent de amplitudinea lui, acest zid tinde la infinit prin repetarea echilibrată a moduluilui configurat, implicat terapeutic în câmpul imaginii.
De la rafinate griuri colorate și o atmosferă cromatică configurând spații de esență abstractă, creația Laviniei Ioana Streinu cuprinde și compoziții argumentate plastic prin utilizarea albului și negrului, dar și a substratului grafic și tensional al expresiei, așa cum se întâmplă în lucrarea ,,Topocentru”, a cărei suprafață este supusă aceleiași permanente griji pentru afirmarea expresivă a mijloacelor morfologice. Originea lumii este reflectată de artistă în termenii vizuali ai unei geneze, reprezentată sub forma unei păsări, care se întrevede printre liniile cu finețe trasate, pentru a ne reaminti fragilitatea existenței, călătoria grea a omului prin viață și puterea nelimitată a gândurilor sale. Imaginea reiterează un punct viu și dinamic al începuturilor lumii, sugestia păsării fixate central obligând privirea să detecteze iluzia imprevizibilă a formei sugerate. Albul, care joacă rolul de a evidenția ritmica tușelor, unele devenind ducturi grafice și denotând o agitație a câmpului plastic, contrapunctează cadențele care solicită percepția noastră vizuală.
,,Vămile văzduhului” aparținând lui Valeriu Șușnea sunt o sugestivă stilizare a îngerilor plasați central și mărginiți de două șiruri de însemne similare, dar repetate într-o altă configurație expresivă, contururile decurgând unele din celelalte. Complemetaritatea dintre portocaliu și albastru impactează și mai mult privirea, nuanțele puține și luminoase, propunând o semnatică de sorginte creștină și o configurație stilistică originală. Arhetipul heruvimilor se repetă, jucând rol de modul figurativ, care statornicește amplasarea simetrică, prin dispunerea lor în frize pe verticală, într-o formalizare potrivită subiectului, dar trecută prin experiența de a înțelege forma, cu filtrele spirituale interioare ale artistului – Ana Amelia Madalina Dinca, critic de artă, decembrie 2024.
Expoziție de artă textilă si sculptură la Muzeul Banatului Montan din Reșița
Joi, 5 decembrie 2024, la ora 18:00, va avea loc la Muzeul Banatului Montan din Reșița vernisajul expoziției de artă textilă si sculptură a artiștilor Elena Hăbășescu și Ioan Prodan.
- Expoziții recomandate de ziarul Ultima Oră și de platforma de presă Intell News, parteneri media. Despre expozițiile din cele cinci orașe pe larg la fiecare afiș.
- Un grupaj de Claudiu Victor Gheorghiu, artist vizual, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România-filiala AFAPRR: Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare a UAP din România, jurnalist cultural: Senior Editor Intell News Romania, publicist comentator al ziarului Ultima Oră.