Extremismul: amenințarea permanentă la adresa societății
Extremismul este definit de DEX ca fiind atitudinea unor curente, mișcări sau persoane politice care, pe baza unor opinii radicale, exagerează realitatea pentru a-și impune programul prin măsuri violente sau radicale.
Esența sa constă în refuzul compromisului, negarea dialogului și impunerea cu forța a unor dogme sau ideologii, adesea utopice.
De-a lungul istoriei, extremismul s-a manifestat sub diverse forme, fie de dreapta, fie de stânga, în funcție de contextul politic și social al epocii respective.
Extremismul se bazează pe fanatismul unei idei, indiferent dacă aceasta este de natură religioasă, ideologică sau naționalistă.
Un element esențial este tendința sa de a considera ideologia promovată drept un adevăr absolut, care trebuie impus cu orice preț.
Spre exemplu, mișcările fasciste au văzut elitele sociale ca fiind rasial diferite și, implicit, inamice, în timp ce regimurile comuniste le-au perceput ca o clasă socială opresivă. Indiferent de direcția ideologică, obiectivul a fost același: eliminarea acestor elite și controlul total asupra societății.
Extremismul nu tolerează opoziția, disprețuiește democrația și negocierile, încercând să acapareze puterea politică în totalitate. Această mentalitate exclusivistă încurajează acțiuni radicale și agresive în fața oricărei forme de disidență.
Un alt aspect periculos al extremismului este sacralizarea politicii, adică utilizarea religiei pentru a impune obediența necondiționată. De-a lungul istoriei, lideri extremiști au folosit retorica religioasă pentru a-și legitima regimurile represive.
Astăzi, extremismul se manifestă sub diferite forme, de la mișcări politice radicale până la ideologii care caută să impună o anumită viziune asupra societății.
Un exemplu contemporan este radicalizarea discursului politic și utilizarea rețelelor sociale pentru promovarea agendelor ideologice. Când o ideologie ajunge să fie impusă prin marginalizarea celor care au opinii diferite, se poate vorbi despre o tendință extremistă.
Prevenirea și combaterea extremismului sunt esențiale pentru menținerea unei societăți echilibrate. Serviciile de informații din întreaga lume au ca obiectiv depistarea și neutralizarea mișcărilor extremiste, indiferent de natura lor.
Conform Legii 51/1991, Serviciul Român de Informații este responsabil de prevenirea oricăror acțiuni extremiste de tip comunist, fascist, legionar sau de altă natură, care pot pune în pericol unitatea și integritatea României.
Cei mai vulnerabili la influența mișcărilor extremiste sunt oamenii care suferă cel mai mult din cauza inegalităților economice.
Paradoxul este că exact acești oameni ajung să voteze extremiștii, deși aceștia le vor face viața și mai grea. Extremismul nu este o problemă a elitelor financiare; dimpotrivă, bogații înțeleg jocul politic și, de multe ori, profită de instabilitatea creată de aceste mișcări radicale.
Oamenii care nu au resurse financiare considerabile nu își pot permite să se înșele atunci când aleg o direcție politică.
Cei înstăriți au mereu o plasă de siguranță – mai multe proprietăți, economii solide, conturi în străinătate, pensii private, iar dacă situația din țara lor devine instabilă, își pot permite să plece.
În schimb, omul obișnuit trăiește de la salariu la salariu, cu un credit ipotecar pe 30 de ani, chinuindu-se să plătească facturile și să ajungă la sfârșitul lunii fără datorii. Pentru el, o greșeală politică nu este un simplu disconfort, ci o amenințare reală la adresa siguranței lui. Nu își permite să se îmbolnăvească, să își piardă locul de muncă sau chiar să își trateze o problemă medicală minoră. Și totuși, exact această nesiguranță îl împinge spre extreme.
De ce votează extremismul? Pentru că ajunge să creadă că, dacă el nu poate avea o viață mai bună, atunci măcar să fie mai rău pentru toți ceilalți, în special pentru cei care ne-au condus până acum.
O formă periculoasă de răzbunare colectivă, care însă nu lovește în cei bogați, ci tot în cei vulnerabili, în cei care își duc traiul la limită.
Oamenii aleg să voteze pentru extremism dintr-o combinație de factori care reflectă nesiguranța, nemulțumirea și influența propagandei.
Nevoia de siguranță în perioade de criză
În momente dificile – fie pandemii, conflicte internaționale sau crize economice – oamenii tind să caute stabilitate și protecție. Partidele extremiste profită de acest sentiment și promit ordine și control, chiar dacă soluțiile lor sunt în contradicție cu principiile democrației sau de-a dreptul nerealiste.
Dezamăgirea față de partidele tradiționale
Mulți resimt o profundă lipsă de încredere în partidele politice, pe care le percep ca fiind corupte, ineficiente sau indiferente la nevoile reale ale cetățenilor. Inegalitatea socială crescândă, corupția, instabilitatea, insecuritatea, violența și lipsa de reacție la cererile cetățenilor au discreditat iremediabil clasa politică.
Puterea propagandei și a dezinformării
În era digitală, rețelele sociale au devenit teren fertil pentru răspândirea dezinformării. Grupurile extremiste utilizează strategii sofisticate pentru a manipula percepțiile oamenilor, prezentând o realitate distorsionată care le alimentează furia și temerile.
Lipsa de alternative și votul din frustrare
Atunci când cetățenii nu văd opțiuni politice viabile, mulți aleg extremismul ca formă de protest, considerând că orice schimbare, chiar și una radicală, este preferabilă stagnării.
Radicalizarea online și recrutarea subtilă
Este important să înțelegem că ceea ce vedem pe rețelele sociale nu este neapărat o reflecție exactă a realității, ci mai degrabă un conținut personalizat pe baza preferințelor și comportamentului nostru online.
Algoritmii platformelor online creează bule informaționale care ne expun doar la anumite perspective.
Dacă, de exemplu, un utilizator a interacționat frecvent cu postări care susțin o anumită idee sau temă, algoritmul va continua să îi afișeze în special acel tip de conținut. Astfel, el va avea impresia că întreaga platformă este dominată de acel mesaj, când, de fapt, ceea ce vede este doar o versiune personalizată a realității. În acest fel, persoane vulnerabile sunt ușor influențate și devin ținte ideale pentru recrutarea în grupări extremiste.
Problema este că extremismul nu oferă soluții reale – ci doar iluzia unei schimbări rapide, cu consecințe periculoase pentru democrație și societate.
Istoria recentă oferă exemple clare ale consecințelor extremismului.
Donald Trump, de exemplu, a redus taxele pentru miliardari imediat ce a ajuns la putere, transferând povara fiscală asupra claselor de mijloc și de jos.
Brexit, promovat ca o recâștigare a suveranității britanice, a dus la haos economic, iar cei mai afectați au fost muncitorii britanici.
În țările conduse de populiști, precum Rusia sau Ungaria, economia este controlată de câțiva oameni apropiați regimului, în timp ce poporul primește mai puține resurse, pensii mai mici și acces limitat la servicii esențiale.
Extremismul, indiferent de forma sa, reprezintă o amenințare pentru democrație și stabilitatea socială.
Soluția nu este doar combaterea acestor mișcări, ci și educarea populației pentru a recunoaște pericolele extremismului.
Este esențial să promovăm dialogul, negocierea, compromisul și gândirea critică pentru a preveni ascensiunea unor regimuri care nu fac altceva decât să exploateze vulnerabilitățile societății în propriul interes.
Președinte fondator OADO
Prof. univ. dr. Florentin Scalețchi
Sursă foto: designer