Falsificarea mozzarellei cu clorură de calciu!
Asociaţia Pro Consumatori (APC) a achiziţionat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/
Analizele realizate de experţii APC au condus la descoperirea următoarelor substanţe în unele sortimente de mozzarella:
- Folosirea amidonului în reţeta unor sortimente de brânză mozzarella de către unii producători induce în eroare consumatorul deoarece Mozzarella se obţine numai din lapte, fără adaosuri de altă natură;
- Folosirea clorurii de calciu (E509) în unele sortimente de mozzarella, ca potenţiator de arome, agent de întărire și acidifiant.Clorura de calciu se obține din calcar, prin reacție cu acidul clorhidric sau ca produs secundar la obținerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii și viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheții și îndepărtarea acesteia de pe șosele; față de sarea obișnuită (clorura de sodiu – NaCl), proprietățile clorurii de calciu o fac mult mai eficientă în lupta cu adversitățile iernii pe șosele (este eficientă până la temperaturi de minus 52 grade Celsius), astfel că peste jumătate din producția mondială de clorură de calciu se folosește în acest scop.
Cum cei mai mulţi din consumatorii acestor produse nu ştiu cum este mozzarella adevărată, se obişnuiesc cu astfel de produse şi le cumpără constant, constituind un segment important al pieţei brânzeturilor, care asigură profituri însemnate celor ce produc şi comercializează astfel de produse şi care nu-şi fac nicio problemă de conştiinţă în legătură cu efectele afacerilor lor asupra sănătăţii consumatorilor. Când nici legea nu este alcătuită corespunzător, iar aplicarea legii se face în spiritul pământului, rămâne puţin loc pentru păstrarea bunei tradiţii.
Produsele lactate falsificate au avut un bun prilej de afirmare şi dezvoltare în contextul în care tot mai mulţi consumatori au trecut la diete de cruţare, în urma indicaţiilor medicilor sau la diete de prevenţie (în cazul consumatoarelor care au format o tabără a vegetarienilor sau veganilor).
Mozzarella este o brânză fără coajă, cu textură apoasă și relativ moale, ușor elastică în stare foarte proaspătă, de culoare albă sau aproape albă (poate avea unele nuanțe imprimate de hrana animalului de la care se recoltează laptele), în bucăți de formă aproape sferică („bocconcini“). Are gust ușor dulce, fin, purtând puternic amprenta laptelui. Pe măsură ce se învechește, devine foarte moale și capătă gust acru. În stare proaspătă, rezistă la frigider câteva zile, păstrată în recipient cu soluție slabă de sare (circa o lingură de sare la un litru de apă). Varianta semi-uscată (Mozzarella rasă) se poate păstra mai mult.
Este o brânză de origine italiană (zona Campania, în sudul ţării, pe ţărmul apusean) unde ar fi ajuns adusă în vechime din Egipt, protejată cu denumire de originecontrolată încă din 1996 cu numele Mozzarella di Bufala Campana. Cum spune şi denumirea, mozzarella tradiţională se prepară din lapte de bivoliţă de apă; în timp s-a răspândit larg şi mozzarella din lapte de vacă, cea din lapte de oaie şi cea din lapte de capră (ultima cerută din ce în ce mai mult de consumatorii care nu pot digera laptele de vacă, căutând produse din lapte de capră, mai uşor digerabil).
Se prepară fără multe complicaţii: laptele încălzit până la o temperatură de circa 36-38 grade Celsius este tratat cu cheag şi/sau acid alimentar (citric, de exemplu) şi se ţine la cald până se coagulează, apoi coagulul se „taie“ şi se scurge de zer (mozzare = a opri, ital.), se mărunţeşte, se opăreşte în apă încălzită (60-80 grade Celsius) şi se frământă formând „bocconcini“ mai mari sau mai mici. şi reţetele casnice trec prin aceleaşi etape. Fiind obţinută prin opărire, se înţelege că mozzarella se topeşte cu uşurinţă, fiind un produs foarte mult folosit la prepararea pizzei, a pastelor, a diferitelor mâncăruri (inclusiv cele cu carne); este, de asemenea, consumată în stare proaspătă (salata Caprese, de exemplu). Pentru diversele utilizări, sunt recomandate una sau alta din variantele de mozzarella: mozzarella di bufala (de bivoliţă), mozzarella fior di latte (din lapte de vacă), mozzarella afumată, mozzarella cu conţinut redus de apă (mult folosită în producţia fast-food, pentru pizza şi alte preparate). Mozzarella nu este doar de origine italiană, ci este o brânză consumată foarte mult în Italia: se apreciază că cel puţin 60% dintre italieni o consumă curent.
Mozzarella tradiţională are circa 40% grăsime (deşi piaţa abundă de sortimente mai puţin grase, cerute mult de consumatori), circa 20% proteine, circa 2% carbohidraţi şi o valoare energetică de circa 1200 kJ/300 kcal per 100 g (pentru diferitele categorii de mozzarella, valoarea energetică per 100 g produs variază larg – de la 165 la 339 kcal). Este bogată în minerale de strictă necesitate pentru corpul uman: sodiu, calciu, fosfor, potasiu. Trebuie menţionat faptul că mozzarella este un aliment acidifiant (indice PRAL: 14,74), impunând precauţii din partea consumatorilor care au probleme cu pierderea de minerale din corp, întrucât alimentele acidifiante accentuează pierderea de minerale.
Laptele de bivoliţă este foarte gras (circa 7%), nu are colesterol şi dă o brânză dulce şi grasă, scumpă („Mozzarella premium“); din lapte de vacă (3,3-4,5%grăsime) se obţine o brânză mai puţin grasă, mai potrivită pentru consumatorii cu probleme de sănătate. Sortimente foarte bogate caloric (şi scumpe) se obţin prin procese laborioase, între care îmbogăţirea cu smântână, umplere cu cremă, afumare, aşa cum sunt: scamorza, burrata, stracciatella. Pentru că numărul vegetarienilor şi veganilor este în creştere, sunt disponibile şi sortimente pentru aceşti consumatori: veganii au posibilitatea să mănânce mozzarella preparată din alune caju, pe care o pot realiza chiar acasă.
“Mozzarella din zilele noastre se produce în numeroase ţări, pe toate continentele, unde au fost adaptate bivoliţele de apă. Unde nu sunt bivoliţe, se face din lapte de vacă sau lapte de la alte specii, ori din substitute de lapte. În unele ţări, mozzarella tradiţională se numeşte „brânza de mână“, pentru a face deosebirea de mozzarella realizată prin procedee industriale. Mozzarella lucrată la mână este produs artizanal, cu caracteristici foarte particularizate, realizat în condiţii grele şi este mult mai scumpă decât cea realizată industrial, care se obţine prin adăugarea de culturi selecţionate, cu echipamente adecvate şi care va avea caracteristici organoleptice standard. Consumatorii corect informaţi au tot interesul să-şi prepare propria mozzarella (există numeroase reţete şi experienţe făcute publice pe Internet), pentru că această brânză se consumă chiar proaspătă (cea mai fericită situaţie – consum în ziua preparării!), iar materialele necesare chiar sunt disponibile peste tot. A cumpăra această brânză din comerţ, cu gândul că este proaspătă, este chiar o auto-amăgire.” Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE Bucureşti.
„Personal, aş achiziţiona întotdeauna o mozzarella care să fie produsă în Italia şi să poarte una din următoarele mărci de calitate: STG (Specialitate Tradiţională Garantată), DOP (Denumire Origine Protejată) sau IGP (Indicaţie Geografică Protejată). Până în anul 1996, mozzarella se fabrica exclusiv din lapte de bivoliţă (Bufala DOP). Din anul 1999, a fost agreată fabricarea acestui produs şi din lapte de vacă (Fior di Latte DOP). De exemplu, mozzarella Bufala Campana DOP fabricată din lapte de bivoliţă prezintă următoarele caracteristici: culoarea (alb perlă, precum porţelanul întrucât laptele de bivoliţă este lipsit de betacaroten şi astfel culoarea acestui produs nu va avea avea niciodată tendinţe spre alb gălbui cum se întâmplă cu mozzarella Fior di Latte), gustul (gust de smântână cu o uşoară senzaţie de aciditate), mirosul (o combinaţie de mirosuri mosc, ciupercă şi lapte proaspăt) şi consistenţa (iniţial este elastică, ulterior pe măsura trecerii timpului capătă o consistenţă moale). De menţionat că mozzarella tradiţională se păstrează în zer. Totodată trebuie să ştiţi că preţul mozzarelei de bivoliţă este mai mare decât cel al mozzarellei din lapte de vacă”. Prof. MA Gabriella Pascaru Bisi, Blogger culinar & educator alimentar
„Mozzarella este un tip de brânză care în ultima perioada de timp a prins la consumatorii de sex feminin din România, care o folosesc fie la micul dejun, fie ca gustare între mesele principale sau la realizarea în casă a unor preparate culinare, cum ar fi de exemplu pizza. Lipsa legislaţiei care să protejeze acest produs lactat natural, absenţa cunoştinţelor temeinice despre acest produs la unii consumatori, coroborat cu o creştere a consumului de mozzarella a dus la apariţia unor brânzeturi tip mozzarella, care nu au nimic în comun cu reţeta tradiţională. În ultimii ani asistăm la un proces de „denaturare legală” a brânzeturilor din cauza vidului legislativ din acest domeniu, fapt care a dus atât la prejudicierea economică a producătorilor oneşti, proces care a culminat, în unele situaţii, chiar cu dispariţia acestora, cât şi la o afectare a intereselor economice ale consumatorilor, punându-le chiar sănătatea în pericol. În aceste condiţii, până când prin intermediul unor legi se va interzice producţia şi comercializarea unor astfel de produse, singura măsură menită să-i protejeze pe consumatori rămâne informarea lor prin realizarea de studii, care să demaşte aceste practici, astfel încât consumatorii să nu mai achiziţioneze produse de o calitate scăzută şi cu încărcătură chimică ridicată. Acest fapt va duce în cel mai scurt timp la dispariţia unor astfel de produse datorită cererii reduse pentru acestea, nemaiexistând interesul economic din partea unor producători pentru fabricarea produselor de acest tip. Le recomand consumatorilor să verifice cu atenţie eticheta acestui tip de brânzeturi şi să evite mozzarella cu aditivi alimentari.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.