Foaierul amintirilor
A existat o vreme când compozitorii, textierii și interpreții alcătuiau o breaslă unită, în care nu existau răutăți, bârfe, adversități, invidii…Îi vedeam pe vremuri la festivalul de la Mamaia, unde la urma urmei erau în joc premii – relaxați, prietenoși, onorând această sărbătoare a cântecului.
În această lume pe care am cunoscut-o bine figura lui Aurel Storin era oarecum singulară, nu-l prea vedeai pe la concursuri, era mai degrabă retras, înconjurat de cărți, în biroul său de la Teatrul de revistă ”Constantin Tănase”, unde a fost mai bine de cinci decenii secretar literar-artistic.
De acolo au pornit către public versurile cu care a înnobilat peste 400 de cântece de muzică ușoară, între șlagărele cele mai cunoscute fiind ”Vino, iubire, nu mă ocoli” (Ion Cristinoiu), ”Mai rămâi și nu pleca, iubirea mea” (Marcel Dragomir), ”Baladă” (ce duet superb Marina Voica-Margareta Pâslaru!), ”Parfumul străzilor” (ambele de Radu Șerban), ”Te-ai schimbat” (Petre Mihăescu), ”Cine iubește”, ”Lumea de dragoste” (Jolt Kerestely), ”Unde ți-e gândul?” (Vasile V. Vasilache), ”Și ieri, și azi, și mâine”, ”Să știi că nu e adevărat”, ”Un actor în plus” (Horia Moculescu).
Aurel Storin și Horia Moculescu au fost buni prieteni, fiind și vecini, iar la evocarea de față foarte talentata Alexandra Penciu a cântat, acompaniindu-se la pian, această din urmă melodie, rezultată din colaborarea celor doi în anul 1985.
Am lăsat intenționat la urmă trei titluri emblematice pentru muzica ușoară compusă pe versurile lui Aurel Storin. Când am scris cartea despre Temistocle Popa, acesta mi-a relatat cum s-a născut piesa ”Lalele”.
În 1961 avusese loc zborul epocal în spațiu al lui Iuri Gagarin și la Radio s-a lansat imediat o comandă tuturor compozitorilor importanți, care să glorifice prin cântece evenimentul sovietic.
Temistocle Popa a participat și el, dar cu un…vals, fiind muștruluit zdravăn de politrucul de la radio: ”Tovarășe, e nevoie de ceva înălțător, antrenant, copleșitor!”.
Așa că partitura a ajuns uitată într-un sertar până în ziua vizitei lui Aurel Storin și a lui Luigi Ionescu, care erau în căutare de noi melodii.
Zis și făcut, să n-o mai lungim, valsul a devenit cha-cha-cha, iar ”Gagarin, Gagarin” – ”Lalele, lalele”, titlu care i-a marcat toată cariera lui Luigi Ionescu.
Vă dați seama ce bogați ar fi fost cei trei dacă lansau piesa în Olanda?
Tot Temistocle Popa mi-a povestit cu acea ocazie istoria unei piese mult mai recente, ”Sunt vagabondul vieții mele”, încredințate inițial actorului Dumitru Rucăreanu, care a lansat-o chiar pe scena de la ”Tănase”, și preluată apoi, cu șarmul lui unic, de marele actor Gheorghe Dinică.
Ei bine, din acel moment se cântă la absolut toate evenimentele, la nunți, botezuri, aniversări, au preluat-o lăutarii, este, practic, cel mai cântat șlagăr românesc.
Dar, nedifuzat la radio, la televiziune și cu siguranță cu autorii nedeclarați (și cu siguranță necunoscuți), Aurel Storin nu primea nici un ban, mi s-a confesat extrem de mâhnit la o întâlnire…
Noroc însă cu ”Lalele” și cu minunata creație a lui Marcel Dragomir ”Să mori de dragoste rănită”, declarată în ancheta publică a TVR, la cumpăna dintre milenii, ”Melodia secolului XX”.
Am început acest articol într-un mod absolut neortodox, tocmai pentru a vă face să vă întrebați: de ce atât de mult despre Aurel Storin, cu ce ocazie? Ei bine, să vă luminez.
Actorii Vasile Muraru, manager, și Valentina Fătu, director artistic, ne-au invitat la un ”Foaier cultural” la teatrul pe care-l păstoresc, cel de revistă ”Constantin Tănase”. De fapt nu ”la”, ci chiar ”în” foaierul teatrului din Calea Victoriei, amenajat sărbătorește pentru evocarea personalității remarcabile a lui Aurel Storin, la 10 ani de la moartea lui.
În afara versurilor pentru cântece e bine de precizat că Aurel Storin a semnat primul musical românesc, împreună cu compozitorul Radu Șerban, ”Cafeaua cu lapte de adio”, că are un doctorat cu tema teatrului de revistă obținut în 2008 (îndrumător Ștefan Cazimir), că a publicat cărți de poezie, dar mai ales că a dedicat lucrări esențiale genului pe care l-a iubit atât de mult.
Este vorba de monografia Teatrului de revistă ”Constantin Tănase” între 1919-2000 (”De la Cărăbuș la Savoy”), ”Farmecul discret al teatrului de revistă”, ”Stela și Arșinel, o pereche fără pereche”.
Adina Storin, văduva scriitorului, a îngrijit cu câțiva ani în urmă o carte apărută la Editura Muzicală, în care a reunit o parte din versurile pentru cântece, carte însoțită de un CD, în care, n-o să vă vină să credeți, moștenitoarea unui compozitor a refuzat să fie inclus șlagărului fostului soț, deși era vorba de o apariție în tiraj redus, nedestinată comercializării.
Lumea de care vorbeam la începutul articolului se schimbă și, după se vede, nu în bine… Adina Storin și fiica ei Diana au asistat, încântate, la parada artiștilor teatrului, pe texte de Aurel Storin, într-un adevărat spectacol coordonat de Oana Georgescu (care a preluat funcția de secretar literar-artistic al teatrului în urmă cu două decenii), în regia lui Cezar Ghioca. Evident gazdele, Vasile Muraru și Valentina Fătu, au deschis întâlnirea cu o necesară punere în temă, urând bun venit tuturor.
Invitată de onoare, Corina Chiriac a povestit cum, în anii 70, i-a propus lui Aurel Storin să însoțească cu versuri ”Serenada”, o lucrare instrumentală din tinerețe a tatălui ei, compozitorul Mircea Chiriac, interpretată aici cu simțire de violonistul Cătălin Mirea (în original a fost Ion Voicu), interpreta neputând oferi și versiunea vocală, fiind foarte răcită.
De altfel întregul spectacolul a beneficiat de acompaniamentul și implicarea valoroșilor instrumentiști Dan Dimitriu (cunoscutul compozitor, dirijor al orchestrei teatrului, n-a uitat că este și un redutabil chitarist-bas), Sorin Dragoș (pian), toboșarul Mihai Mânzar și Cătălin Mirea (vioară).
Au cântat din șlagărele scrise pe versurile lui Aurel Storin, în afara Alexandrei Penciu, de care am amintit: Radu Ghencea (”Cu cine semeni dumneata?”, vechiul hit al lui Temistocle Popa), Daniela Tănase (”Vino, iubire-napoi!”), Alin Gheorghișan (”Cine joacă teatru”), și mai numeroase fiind cupletele de revistă ieșite de sub penița de aur(el) a lui Storin.
Le-au adus la microfon, cu vervă sau, după caz, cu sensibilitate și emoție, actorii Oana Ghioca (de ziua ei de naștere!), Nae Alexandru, Robert Emanuel, Cezar Ghioca (convingător și în această postură), Cristian Simion, Monalisa Basarab, Raluca Guslicov și Diana Radu. Au rostit cuvinte de apreciere Silvian Horn (reprezentant al Federației Comunităților Evreiești din România) și Lucia Verona (din partea Uniunii Scriitorilor din România), iar Ilie Marinescu a dat citire unei poezii dedicate lui Aurel Storin și având la bază titlurile șlagărelor sale.
Cu adevărat emoționant a fost finalul ”Foaierului cultural” dedicat lui Aurel Storin, cu toți participanții cântând în cor melodia care a dat titlul acestei întâlniri memorabile: ”Sunt vagabondul vieții mele/ Ca într-un film cu Raj Kapoor/ Măturător de praf de stele/ Și cusurgiu fără cusur/ Iar când adorm spre dimineață/ Îmi reproșez de la-nceput/ Că n-am luat totul de la viață/ Și nu i-am dat cât aș fi vrut…”.
Octavian URSULESCU