Serviciu  informatii in sistem RSS
RECOMANDĂRI ”ULTIMA ORĂ”
Ultima Oră

Fragmente de jurnal marinăresc (II) – Adrian ONICESCU

Publicat: sâmbătă, 27 iulie 2013

Chiar de Anul Nou ieşeam pentru prima oară din Mediterana în Ocean. Pe punte un adevărat carnagiu. Toţi începătorii îşi primeau „botezul” oceanului. Maşinile de incendiu aruncau trombe de apă rece din mare Jeturi ucigaşe baptizante sunt îndreptate către bieţii neofiţi. Un Iordan cu intenţii sfinte şi mijloace ucigaşe. Botezătorii, Ioani nautici neînduplecaţi îi vânează ca pe proaspeţii convertiţi la religiile barbare. Botezul mării se face de obicei la Ecuator. Prin extensie, el a fost făcut noilor marinari de toate rangurile şi la intrarea în Marea Marmara şi în Mediterană dar mai ales la primul contact cu apele Atlanticului. Motivul ascuns e împărtăşania generală. Proaspeţii botezaţi trebuie să-şi onoreze naşii cu de-ale gurii, lichide în speţă. Alungă şi monotonia. În plus e un exerciţiu care de partea activă revigorează ego-urile frustrate. Un fel de viol, partea pasivă se roagă să dureze cât mai puţin sau se bucură că a trecut. Eu sunt la primul voiaj. Fac parte din tabăra oropsiţilor, ştiu asta şi mă păzesc cum pot. Am scăpat de toate celelalte botezuri stând încuiat în staţia radio. Acolo nu pot arunca în mine nici cu găleţile, ar uda aparatura şi am rămâne izolat. În plus am prins în Marea Neagră o furtună teribilă. Ofiţerul Radiotelegrafist căruia i-am fost desemnat ca stagiar a fugit în cabină, se simţea rău. Eu am rămas să recepţionez avizele meteo. Cu căştile pe urechi şi găleata între picioare. Comandantul era ieşit într-un bord. Am ieşit după el să-i dau mesajul meteo. În acel moment am simţit din nou că nu mai pot. Cu o mână îi întindeam telegrama în vreme ce capul meu întors vomita sănătos din rărunchi, cu degete de fiară răpusa iar vântul împrăştia totul pe ferestre şi pe pereţi. Noroc că bătea în direcţia opusă locului în care se afla comandantul. O săptămână am făcut naveta pe ascuns între careul ofiţeri, staţia radio şi sala de mese. Ciuleam simţurile la orice mişcare, la orice gest, la orice privire complice. E dealtfel starea firească de veghe la vapor pentru începători. Laşi garda jos, eşti halit. Pe unul l-au trimis să ia de la pupă o găleată de siaj. L-au plimbat o oră de la unii la alţii până când a înţeles că siajul e volbura apei învârtită de elice la pupa. A mai fost unul care nu a ieşit din cabină. Nu ştiu care i-a spus că botezul are şi o dimensiune sexuală şi că poate să-şi aleagă pe cel care-l va boteza că să nu se nimerească vreunul mai bătrân sau cu respiraţia rău mirositoare. La Constantă, înainte de plecare, proaspeţi absolvenţi ai şcolii de ofiţeri radiotelegrafişti ne aduseseră uniformele cu noi, cu toate că nu trebuia să mai plecăm nici la Căpitănia Portului nici la Sediu. Uniforma de un albastru ultramarin cu galoane galbene pe fond bleu era moartea fetelor puse pe căpătuială. Şi care dintre ele nu era? Se spunea chiar că exista o legătură cauzală între dispariţia concomitentă a unei generaţii de tineri care absolveau Institutul de Marina cu una dintre fetele care-şi făceau veacul prin restaurantele urbei în companii deloc monotone. Îmi lăsasem barbă şi plete special ca să dea un aer insolit uniformei. Toate celelalte uniforme de armată sau miliţie presupun părul scurt, ceafa golaşă, pentru mustaţă se dau lupte crâncene. Dacă se arătă intrigat cineva justificam cu precaritatea condiţiilor pe mare, briza sărată iritantă. Căpitanul secund Urse George mă simpatizează. Odată m-a întrebat dacă nu cumva am la mine uniforma că el şi-a uitat-o acasă şi sigur va mai avea nevoie de ea în voiaj. Întrebare retorică, plecam în uniforma de la vapor la vânătoare, toţi îşi dădeau coate, simpatizau cu manevră. Secundul mă văzuse cu siguranţă. Îl impresiona zelul meu, nici în ţară nu plecăm acasă, stăteam numai la vapor. Secretul era că mă încântă la culme cabina intimă cu hublouri lucitoare, mirosul acela de maşină nouă, draperiile de la pat, Canapeaua cochetă, fotoliile. Staţia radio e o bijuterie, canapea şi fotolii roşii, totul pare nou, aparatură, telefax, Magnetofon, staţii radio alămuri, draperii. Nu-mi venea să mai plec. În plus, mâncarea era extraordinară, gătită de bucătari profesionişti, fără economie, tot ce în viaţa civilă se găseşte doar în restaurantele destinate unor persoane privilegiate. Nu am făcut eforturi să-i conving pe colegi de adevărata cauză a dependenţei mele de vapor, îmi convenea să mă creadă zelos, dădea bine. Azi vom intra spre seară în zona Trafalgarului, locul bătăliei amiralului Nelson.
– Adi, poţi să ieşi cu mine când se dă onorul Trafalgarului, m-a întrebat secundul?
– Dar trebuie să fii şi tu în uniformă.
Doamne, ce onoare, nu pot accepta, nu se cuvine, un stagiar să reprezinte nava la un aşa înalt nivel. I-am spus că-i dau uniforma mea. Pe de altă parte mă întrebam dacă ar exista şi o zonă obscură pe seninul acestui cer. În sfârşit, atenţie la orice mişcare. Nu ies pe punte nici mort. Dacă apare ceva suspect fug în staţia radio. Nu-mi vine să cred, peste doar câteva ore Voi ajunge într-un loc rămas celebru în istorie. Onicescu Adrian din Târgovişte alături de Napoleon şi Nelson. Profesorului meu de istorie îi tremura cinciul în vârful pixului. Profesoară care abia m-a trecut la geografie e pe punctul de a face infarct.
Pe la opt masa de Anul Nou era pusă. Am făcut „exportul” la Stambul, agentul ne-a aprovizionat cu whisky şi ţigări. Am în cabină patru sticle şi cinci cartoane de Kent. Totul numai pentru mine. Am cheltuit cu pregătirile voiajului ultimii bani pe care-i păstrasem pentru situaţii neprevăzute. Acum nu mai e nevoie, de-acum voi avea bani. Am cheltuit tot. Până la un sfanţ. 50 de dolari strânşi cu grijă din cadourile rudelor care se înmulţiseră totuşi simţitor de când urma să am o profesie aşa bănoasă. Până la 19 ani mi-a fost foame în fiecare zi. Pot deschide o sticlă de JW, cartonul de ţigări l-am deschis deja, ţigările elegante, albe, lungi, parfumate. Stau ca în filme în cabina mea cochetă, picior peste picior, Kentul pe masă şi un pahar de Whisky în faţă. În scoală plecam la agăţat cu un pachet de Kent la buzunarul exterior al cămăşii dar fumam BT din borsetă şi mă socoteam norocos că aveam o sursă de BT convenabilă la Constanţa. La apropierea vreunei frumuseţi locale scoteam alene un Kent cu mişcări leneşe, de un firesc lucrat, exersat. Dacă reuşeam să intru în vorbă aprindeam ţigara, dacă nu, o păstram pentru viitoarea confruntare. Acum aveam cinci cartoane numai ale mele. Gata, băieţii mă cheamă în careu, a început petrecerea de Anul Nou. La televizor se văd binişor programele televiziunii britanice, muzica răsună, masă plină de bunătăţi care miros criminal. Sub mine nava trepidează conştiincioasă, continuu.
Timonierul de cart vine şi-mi spune agitat că mă aşteaptă comandantul sus pe comandă. Cum de nu sunt în uniformă, doar a vorbit George cu mine. Am ajuns în strâmtoarea Gibraltar şi intrăm în Trafalgar. Vedetele militare engleze se îndreaptă spre noi. Ce dracului o fi? Vreo capcană? Ar fi culmea, la unşpe noaptea şi de revelion. Sirena vaporului a sunat prelung în strâmtoare. Mi-au apărut în minte avertismentele profesorilor în scoală referitor la primejdia folosirii de semnale false sau înşelătoare şi la penalizarea aspră a acestor acte. Nu se poate, nu poate fi o simulare, nava nu ar fi semnalizat sonor într-un loc primejdios cum e strâmtoarea. Cu atât mai puţin în vecinătatea vedetelor militare. Ia să verificăm. Urc la George şi-l găsesc amărât, grav, sorbind dintr-un pahar de whisky îmbrăcat în uniformă.
– Băi Adi, aveam încredere în tine şi tu-mi faci chestii de-astea? Nu eşti în uniformă? Nu ţi-am spus că trebuie să fim pe punte când intrăm în Trafalgar? Englezii ăştia sunt tâmpiţi, doar ştii, Vrei să ne amendeze?
Cu un zâmbet circumspect i-am amintit că azi toată ziua pe vapor s-a botezat fără pauză. M-a pus totuşi pe gânduri faptul că era în uniformă şi el. Bine mai Adi, nu mai veni, mă duc singur şi ce-o fi, o fi.
Deci se duce şi el. Înseamnă că nu pot pune manica pe mine, în caz de ceva, că-l udă şi pe el. Pe de altă parte dacă e adevărat ce spune şi iese scandal la companie? Whisky-ul din cabină, ţigările Kent viitorul, toate primeau o ameninţare nebănuita. Bun, mă îmbrac în uniformă şi nu mă despart de el. În plus trebuie să văd furtunele, dacă sunt pornite nu ies pe puntea de comandă exterioară. Când am ajuns sus comandantul era ieşit în noapte într-un bord privind concentrat în direcţia unei nave din vecinătate. George era în uşă. Nici urmă de furtune în raza privirii. Hai mai Adi că suntem în întârziere. Mă ţin lipit de el, nu se poate întâmpla nimic, suntem doar în uniformă. E şi comandantul acolo.
Afară beznă. În ce bord o fi ţărmul? George căuta şi el din priviri adânc în noapte vedeta militară engleză. S-a apropiat de copastie, nu l-am slăbit, aproape că m-am lipit de el ca o metresă. El era salvarea, pe el nu-l pot uda. În jur, întuneric beznă.
Deodată am văzut un fulger de gheaţă lovind de sus. Comandantul a sărit imediat în lături, George a încercat să se desprindă dar am fost lângă el. Niagara s-a prăbuşit peste noi de sus de deasupra comenzii. Un şuvoi de apă îngheţată şi sărată nu înceta să mai cadă de sus. George, lângă mine, era ud leoarcă, uniforma mea nouă, glorioasă, martoră a atâtor încercări şi victorii era murată ca un castravete. De sus apa s-a oprit. Dădeam să răsuflu uşurat, când o cascadă de râsete de sus s-a prăvălit peste uniforma mea fleşcăită făcându-mă să regret amarnic încetarea şuvoiului. Blestemaţii urziseră totul cu multă vreme în urmă. Au urcat deasupra comenzii cu găleţi şi bidoane. În mod normal de sus nu putea veni nici un pericol, sus era doar catargul. Ne-am întors la petrecere, George încerca să mă convingă că ţine la mine şi tocmai de aceea s-a lăsat udat fleaşcă, ditamai căpitanul secund şi bucureştean pe deasupra. Evident că n-aş fi ieşit fără el nici sub ameninţarea plutonului de execuţie. Petrecerea s-a încins. N-aş fi crezut niciodată că un Revelion poate fi trist când ai whisky şi ţigări străine ale tale, la discreţie, când eşti cel mai tânăr ofiţer din flotă la 21 de ani şi când te îndrepţi către un viitor aflat sub semnul fericit al Uniformei tot mai irezistibile.

20 februarie 1984

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=10464

Publicat de la data iul. 27 2013. Categorii Editorial.

Zona comentariilor

Meteo în țară

21 mai 2019, 22:52
 

V
Senin
19°C
4 km/h
Perceput de temperatură: 18°C
Presiunea: 1010 mb
Umiditate: 55%
Vânt: 4 km/h V
Rafale de vânt: 4 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 5:43
Apus: 20:43
Prognoza 22 mai 2019
Zi
 

VSV
Parţial însorit
24°C
Vânt: 14 km/h VSV
Rafale de vânt: 22 km/h
max. UV-Index: 9
Noapte
 

VSV
Senin
13°C
Vânt: 7 km/h VSV
Rafale de vânt: 14 km/h
max. UV-Index: 9
More forecast...
 

RSS De la ANM:

  • Atentionare meteorologica
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 20-05-2019 Ora : 11 : 00 Nr. mesajului : 2 Intervalul : conform textelor; Zonele afectate : conform textelor și hărții; Fenomene : conform textelor; Mesaj : INFORMARE METEOROLOGICĂ Interval de valabilitate: 20 mai, ora 11 – 21 mai, ora 22Fenomene vizate: manifestări de instabilitate atmosferică       În intervalul menționat, […]
  • Informare meteorologica
    Ziua/luna/anul : 20-05-2019 Ora : 11 : 00 Nr. mesajului : 3 Intervalul : conform textului; Zonele afectate : conform textului; Fenomene : conform textului; Mesaj : INFORMARE METEOROLOGICĂ Interval de valabilitate: 20 mai, ora 11 – 21 mai, ora 22Fenomene vizate: manifestări de instabilitate atmosferică       În intervalul menționat, în cea mai mare parte […]
  • Atentionare meteorologica
    COD : GALBEN Ziua/luna/anul : 20-05-2019 Ora : 6 : 00 Nr. mesajului : 1 Intervalul : conform textelor Zonele afectate : conform textelor și hărții Fenomene : conform textelor Mesaj : ACTUALIZARE  INFORMARE METEOROLOGICĂ Interval de valabilitate: 19 mai, ora 11 – 21 mai, ora 22 Fenomene vizate: manifestări de instabilitate atmosferică     […]

Loto

Horoscop

  • 210.563 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team