Frica de singurătate (Fear of Loneliness) by Remus CERNAT (76)
EXCLUSIVITATE
Un om de cultură vechi, trecut de ultima tinerețe, voia să scrie un articol despre Iubire – între sacrificiu și milostenie! Și începuse să meargă mai des pe la Biserici, să studieze mai bine oamenii milostivi și beneficiarii lor cerșetorii; încerca fără prea mare succes să facă un profil al al milostivului și unul al cerșetorului!
Fără prea mare succes pentru că erau credincioși foarte bine îmbrăcați care făceau donații mici și oameni simpli îmbrăcați modest care făceau donații mari și foarte mari! Așa cum erau cerșetori îmbrăcați foarte prost total nespălați care pe la 2.00-3.00 noaptea erau luați în taxiuri sau mașini de lux de unde rezulta că erau profesioniști! Sau cerșetori îmbrăcați un pic mai bine care adormeau pe scările Bisericii legându-și sacoșele de mână.
Zărise și un caz mai special, o bătrânică plină de riduri și alunițe la sfârșitul slujbei împărțea celorlalți confrați tot ce a strâns bani și mâncare după care pleca acasă! Într-o seară a urmărit-o, era foarte curios dacă stă în vreo casă pricopsită sau vreo cocioabă!
Stătea într-o zonă bună pe un teren gol în care era o rulotă ramolită! Și-a luat inima în dinți și într-o dimineață s-a dus plin de daruri la ea acasă ca să-i ia un interviu, trebuia că are o poveste foarte interesantă! A aflat că a fost și ea odată o fată tânără și frumoasă!
Frumoasă cu multe însușiri
Sătulă la înfățișare
Lacomă în minte și-n priviri
Te jefuia dintr-o îmbrătișare
Genul ăla de frumoasă! Frumoasă, dar lacomă; ageră la minte, harnică dar lacomă! Nu se știe exact de la cine căpătase însușirea asta meschină căci se trăgea dintr-o familie foarte sănătoasă, mama învățătoare, tata militar de carieră, care era mai mult plecat în misiuni prin lume; nimeni nu l-a plâns când s-a prăpădit, pentru că nimeni nu a apucat să-l cunoască cu adevărat; fata era încă mică, iar soția era mult prea ocupată cu treaba prin casă!
Oricum nimeni nu era de acord cu meseria asta în care omori oameni prin străinătate chipurile ca să-ți aperi țara… care nu era atacată de nimeni… omora așa preventiv fără să știe că cine ridică sabia de sabie moare!… C-așa pățesc ăștia care nu merg la Biserică!
Așadar, harnica noastră Cenușăreasă învățată cu munca de mică, deretica prin casă, spăla, făcea mâncare, spărgea lemne și nu știu cum, pe nesimțite a devenit lacomă Nu se știe dacă era doar o ambiție de-a ei nesăbuită de îmbogățire sau îl moștenea pe un străbunic de-al ei care era găinar!
Mai mult la propriu decât la figurat! Adică fura găini de la bătrânelele singure și neajutorate! Așa, fără scrupule, fără remușcări! Așa și frumușica noastră creștea într-un an cât alte fete de vârsta ei în 3; creștea în înalțime, îi creștea părul, îi creșteau protuberanțele până când și-a dat seama ce efect are prezența ei în preajma bărbaților și cât de ușor se pot manipula aceștia cu câteva zâmbete, câteva decolteuri, câteva minijupuri și câteva aplecări nevinovate Fără scrupule și fără remușcări profita la maxim încă de la 12 ani; și nu oricum, ci foarte elaborat!
Se împrietenea doar cu tocilarii ăia cu față de porc din familii avute! De la simplele meditații pe care le făcea la casele tocilarilor cu coloane și șofer personal până când era remarcată de vreun părinte libidinos și inconștient era doar un pas mic pe care micuța noatră ușuratică îl făcea fără să clipească!
De aceea sărmana mamă, copleșită de rușine era nevoită să schimbe școala și orașul cam o dată la fiecare unu maxim doi ani! Degeaba încerca ea să-i explice fiicei sale despre dragostea adevărată și dezinteresată pe care a lăsat-o Dumnezeu, fiica știa una și bună: pentru nimic în lume nu avea de gând să îmbătrânească săracă!
Așa că la 18 ani avea deja bani pentru cele mai bune universități din lume, trebuia doar să aleagă! Iar la 22 de ani când a terminat facultatea și a rămas însărcinată îi plăteau pensie alimentară vreo 5 bărbați, evident toți căsătoriți cu familie și copii ca să poată fi speriați ușor!
Au trecut anii, și iubirea adevărată a tot ocolit-o pe curtezana noastră! Întotdeauna își alegea bărbați urâți frustați și ușor de manipulat! Până când într-o zi, din apartamentul ei de lux de la etajul 1 a început să curgă apa, necontrolat, la vecinul de la parter. O dată, de două ori, de trei ori, gluma se îngroșa pe zi ce trece. Prima dată s-au spart țevile din perete că erau vechi, a doua oară s-a spart acvariul, a treia oară a uitat copilul apa deschisă când a plecat la școală și tot așa de încă vreo 3 ori…
Niciodată vecinul nu a făcut vreo reclamație, niciodată nu a dat-o în judecată, niciodată nu a cerut vreo despăgubire! De fiecare dată o asigura pe frumoasa mamă că pagubele sunt minore, și totul s-a rezolvat fără prea mare bătaie de cap! „Nu vă faceți griji, scumpă doamnă, totul e sub control, doar că ar fi minunat dacă l-ați învăța pe micuț să închidă apa la plecare!”.
Curtezana era ușor bulversată, de bunătatea vecinului și mai ales că nu voia să profite de ea sub nici o formă, deși ea își arăta disponibilitatea de câte ori avea ocazia! Dar el, un pictor tânăr, serios, cam de aceeași vârsta, nu dădea nici un semn de neliniște în preajma ei! Asta o ambiționa și mai mult! Bărbații de toate genurile cădeau ca spicele de grâu în fața zâmbetului ei; pictorul făcea icoane și peisaje vesele ca niște colțuri de Rai!
Nu știa de unde să-l apuce, cum să-i intre în voie! Într-o zi pictorul îi bate la ușă și o întreabă, zâmbind: „Scumpă doamnă o faceți intenționat?” „Nu vă înțeleg!” „Ia uitați-vă în baia copilului!”; cada era plină cu apă care se revarsa în camera de zi și de acolo jos în sufrageria pictorului! „Sunt așa încurcată, că nici nu știu ce să vă mai zic, mă gândeam să-l trimit la un cămin”. „Nu e nevoie, avem o rezolvare mai umană, vă mutați necondiționat la mine cu tot cu copil și 6 luni vom conviețui ca o familie după regulile mele; altfel, vă dau în judecată și pierdeți apartamentul! Nu glumesc, sunt de formație avocat la bază! N-aveți nici o șansă, toți vă urăsc în blocul ăsta, sunt singurul sensibil la frumos!” „Mă duc să împachetez până deseară sunt la dumneavoastră!”
Încurcate sunt căile Domnului, iată cum de la o nenorocire (de fapt vreo 7 ) s-a ajuns la o însoțire cu totul neașteptată de la care avea de câștigat absolut toată lumea: copilul răsfățat învață să închidă apa, să-și spele farfuriile, să-și facă singur curat în cameră, să devină politicos, mama ușuratică învață Tatăl Nostru, Crezul și Psalmul 50, pentru prima dată în viața ei spală chiloți și ciorapi bărbătești, scapă de niște procese lungi și foarte costisitoare, rămâne cu casa neatinsă și mai ales experimentează niște sentimente cu totul ciudate pentru ea adorațiunea platonică, iubirea dezinteresată… iar pictorul se bucură de o prezență cu totul și cu totul feminină, super fierbinte, super disponibilă pe care însă nu o grăbește în nici un fel!
Savurează cu mare clasă frumusețea începutului și își propune să scoată maxim din această relație, ori o face să-l iubească sincer ori va rămâne la nivel platonic! Deși o îmbrățișează ca pe soția lui de câte ori vine de la servici, uneori o așteaptă cu masa caldă, o pupă însă numai pe obraz! Primul sărut pe gură i l-a dăruit abia dupa 6 luni când ea a rezistat o slujbă întreagă într-o duminică la Biserică, iar noaptea a făcut 30 de mătănii! În viața ei nu a fost mai ascultătoare!
A meritat așteptarea, era mult peste tot ce avusese ea până în acel moment! 3 ani au locuit împreună! O poveste incredibilă de iubire pe care a curmat-o, de proastă ce era, ea!
Când o femeie pleacă de la foarte bine și frumos la foarte urât si meschin? Când e extrem de proastă și superficială, e conștientă de micimea ei, e conștientă că n-o să se ridice niciodată la înălțimea lui, nici sufletească, nici spirituală, farmecele ei femeiești încep să pălească și atunci mimează sălbăticia, adică pleacă ea prima până să fie părăsită!
Când un bărbat pleacă de la o femeie frumoasă harnică și cuminte? Când își dă seama că nu are ce să-i ofere, că într-un final n-o poate face fericită, pentru că e lipsit de imaginașie, e lipsit de Dumnezeu, și alege să preacurvească sub pretextul că s-a plictisit; până nu se prinde fata care-i treaba cu el și ajunge să-l suporte din milă …! Adică vai cât sunt de acri strugurii ăștia negri țâța caprei …
Dă bir cu fugiții ăla mai slab, ăla mai lipsit de valoare! Cei puternici și valoroși stau și luptă și găsesc întotdeauna o rezolvare! Căci au Dumnezeu și în Dumnezeu găsești întotdeauna discernământ! Cei care au Dumnezeu, nu disperă, nu se plâng ci își duc Crucea cu bucurie! Cum bine spus-a marele Coșbuc: „O luptă-i viața, deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor/Pe seama cui? Ești un nemernic când n-ai un țel hotărâtor/ Îi ai pe-ai tăi, de n-ai pe nimeni/Te lupți pe seama tuturor/ E tragedie nălțătoare când biruiți oștenii mor/ Dar sunt eroi de epopee când brațul li-i biruitor!”
Mă opresc aici, căci finalul lui George Coșbuc e prea trist și pesimist, nu slujește poveștii mele cu morală ortodoxă și final fericit! Așadar, bătrânul nostru om de cultură a rămas absolut șocat când a aflat că bătrânica era marea lui iubire de acum 45 de ani.
Ea l-a recunoscut din prima, el abia la sfârșitul poveștii! Aflase că vila din dreapta rulotei și micul palat din stânga rulotei erau de fapt ale ei, le închiria la două bănci!
Copilul a luat calea drogurilor și își făcea veacul mai mult prin pușcării, iar ea deși avea destui bani cât să nu aibă grija zilei de mâine era foarte singură și nefericită; suferința ei sufletească își pusese amprenta adânc pe chipul ei brăzdat de riduri și alunițe și nu putea suporta gândul că dintr-o femeie atât de frumoasă a devenit o ființă atât de neplăcută la vedere! În tot timpul ăsta bătrânul spunea Rugăciunea Minții:„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul și dă-mi gândul bun!”.
Apoi a glăsuit: ”Scumpa mea, contractul nostru de colaborare cu viața se poate sfârși în orice clipă, așa că trebuie neapărat să ne îngrijim de mântuire! Veșnicia este mult mai importantă decât ce ne-a mai rămas de trăit! Vinzi cele două case mari, banii îi dai caselor de copii abandonați, Bisericii și săracilor. Păstrezi doar terenul cu rulotă pentru fiul tău pentru când s-o elibera, iar tu te vei muta la mine pentru totdeauna, sunt văduv de 10 ani așa că abia aștept să învățăm să conviețuim împreună ca acum aproape juma de veac! Să nu ieși din cuvântul meu și mai ales să nu mai fugi, iar eu cu dragostea mea te voi face mai frumoasă ca la 20 de ani. Prima dată te voi scăpa de toate alunițele de pe față, le voi cauteriza cu niște tincturi naturiste (și răposata avea) apoi pentru restul bubelor văzute și nevăzute Îl lăsăm pe Dumnezeu! Noi trebuie să ne facem doar canonul zilnic și viața noastră va căpăta din nou sens”!
PS: În imagine Pop Art-ul de astăzi înfățișează doi bătrâni care încearcă să se salveze, unul sărac dar cu un suflet mare, altul bogat, dar fără suflet, căci și-a pierdut sufletul când a făcut pactul cu necuratul și acum e speriat de moarte și de singurătate!
Chiar și în al 12-lea ceas puteți fura Raiul! Trebuie doar să fiți foarte atenți pe cine trimite Dumnezeu în viața voastră!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
