”Gală centenar” la Pitești
Iată că mai există instituții ce dovedesc respect și considerație față de marile valori ale culturii naționale. Centrul ”Doina Argeșului” din Pitești, manager Argentina Elena Culcuș, a organizat un impresionant concert la un secol de la nașterea unuia dintre cei mai importanți creatori din muzica ușoară românească, Vasile Veselovski.
Compozitorul s-a născut la 18 decembrie 1925 în comuna argeșeană Găvana și a trecut în neființă pe 4 ianuarie 1998, la București. Foarte interesant este faptul că înainte de a urma cursurile Conservatorului bucureștean, unde a avut dascăli eminenți (Ion Dumitrescu, Paul Constantinescu, George Breazul, Tudor Ciortea, Zeno Vancea, Theodor Rogalski, Dumitru D. Botez, Nicolae Buicliu, Victor Iușceanu, între alții) a terminat facultatea de…chimie-fizică!
A compus sute de melodii de muzică ușoară, dintre care zeci au devenit mari șlagăre fredonate de iubitorii genului. A fost recompensat cu premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, cu numeroase distincții la festivalul de la Mamaia, dintre care, paradoxal, doar cu un Trofeu (ah, juriile!). Între șlagărele compuse de el și necântate în Gala de față (nici nu era posibil să fie toate, evident) ar mai fi de amintit ”Tu”, ”Hăulita”, ”Inimă nebună”, ”Tu m-ai fermecat”, ”Scrisoare de la mama” (Ionică), ”Drumul spre tine”, ”De ce nu ești ca-n prima zi?”. În egală măsură creațiile sale au fost lansate în zeci de spectacole de revistă, domeniu în care a alcătuit alături de scriitorul Mihai Maximilian un cuplu imbatabil, de autentici maeștri ai genului, cu reprezentații de gală la Teatrul ”Constantin Tănase” din București (spectacolele de la grădina ”Boema”, din păcate demolată, rămân antologice), dar și la instituțiile de profil din Cluj-Napoca, Galați, Baia-Mare, Deva. De altfel, mai toate cântecele din repertoriul serii au fost compuse de Vasile Veselovski pe versurile lui Mihai Maximilian.
Alintat de prieteni ”Puiu” (acesta este de fapt prenumele cu care a rămas în istoria genului tatăl său, mare textier la rândul lui, cu versuri pentru piese scrise de Gherase Dendrino, Nicolae Kirculescu și alții), a fost soțul celebrei Stela Popescu, care a făcut celebre cupletele celor doi, nu o dată ”șopârle”, cum li se spunea, cu aluzii politice mascate inteligent.
Această ”Gală centenar Vasile Veselovski” a fost un recurs la memorie, cinstind tradițiile muzicii ușoare românești de valoare și, practic, se speră că ea va relua firul întrerupt în 2016 al festivalului-concurs de muzică ușoară ”Vasile Veselovski” de la Pitești.
Fiul compozitorului, Valentin Veselovski, cu o implicare consistentă la acest eveniment (a organizat între altele o expoziție evocatoare în foaierul teatrului, cu diplome, acte, afișe, fotografii), are în acest sens un aliat de nădejde în managerul Centrului ”Doina Argeșului”, ceea ce ne face să sperăm în reluarea în acest an a concursului.
În sala mare, arhiplină, a Teatrului ”Alexandru Davila” din Pitești am asistat la o seară magică a șlagărului românesc de muzică ușoară, redescoperind adevărate bijuterii vechi, dar niciodată uitate.
De fapt, la teatrul piteștean există o cultivare consecventă a respectului pentru cântecele nemuritoare: aici au fost angajați, de-a lungul timpului, compozitorul și dirijorul Dan Dimitriu, Dorin Anastasiu, Paul Surugiu-Fuego.
De altfel acesta din urmă a conceput la un moment pentru teatrul ”Al. Davila” spectacolul ”Gramofon”, în care el evoca, alături de Stela Enache, Marina Florea, Marius Bălan, orchestra, soliștii și baletul gazdelor, melodii nemuritoare ale compozitorilor noștri, între care evident și Vasile Veselovski.
Una din legile nescrise ale unui concert de succes este să-l începi în forță, cu un invitat de marcă, acum regula fiind respectată prin apariția în scenă a lui Aurelian Temișan, vedetă de mare popularitate, aflată pe culmile succesului.
Prezentatorul festivalului de la Mamaia a și glumit în acest sens, amintindu-și de începuturile sale (a câștigat Premiul tinereții la Mamaia în 1989), când deschidea concertele, înaintea vedetelor consacrate ale timpului.
A profitat de ocazie pentru a reaminti că peste puține zile urma să aibă loc concertul organizat de el în Sala Mare a Teatrului Național din București și dedicat lui Horia Moculescu (acesta figura pe afiș, dar era deja internat în spital), ”Anii mei – toamnă moculesciană”. Asemenea concerte omagiale (când oare se va înțelege că ”tribut” plăteam otomanilor?) prilejuiesc și cinstirea memoriei unor cântăreți de vază.
Unul dintre aceștia, probabil cea mai frumoasă voce a muzicii noastre ușoare, a fost Aurelian Andreescu, căruia Vasile Veselovski i-a compus în jur de 10 piese.
Dintre acestea, Aurelian Temișan ne-a reamintit ”Merit eu”, din 1970, și un șlagăr și mai vechi, din 1963, ”Fluierând pe stradă”, ambele pe versuri de Mihai Maximilian (de altfel nu vom mai preciza numele lui decât atunci când textier va fi altcineva).
Vera Negoșanu (fostă Pădurean, de 2 ori finalistă la Mamaia) este fiica unei cunoscute soliste de muzică populară și sora cântărețului de muzică ușoară Marian Ardelean. Are un master în Pedagogie muzicală la Pitești, cursuri de specializare în jazz la Târgoviște și este profesoară la Școala de arte din Pitești. Ea a oferit o piesă lansată în 1975 de Doina Limbășanu (stabilită de multă vreme în Germania), ”Taci!”.
Solist important al teatrului piteștean, Marius Bălan a absolvit UNMB la clasa Ionel Voineag și a cucerit numeroase premii de interpretare, cum ar fi cel de la festivalul ”Aurelian Andreescu” de la București sau cele de la festivalul național al romanței ”Crizantema de aur” de la Târgoviște, unde a condus către Trofeu o compoziție a lui Nicolae Caragia, iar la ediția 2015 a câștigat premiul I la Interpretare. De asemenea el îl întrupează pe Zavaidoc în spectacolul ”Zaraza”, realizat de Răzvan Mazilu la teatrul ”Toma Caragiu” din Ploiești Pentru început, el s-a oprit la melodia lansată de Gabriel Dorobanțu (doar o mențiune atunci pentru el, ce vă spuneam referitor la jurii?) în 1983 la festivalul de la Mamaia, ”Ochii tăi”.
Adina Sima este solistă a Teatrului național de operetă și musical ”Ion Dacian” din București, fiind aplaudată în musical-urile ”Rebecca” sau ”Romeo și Julieta”, dar și profesoară de canto la Pitești și colaboratoare a Filarmonicii locale. Ea a cântat în duet cu Marius Bălan un șlagăr foarte vechi, din 1959, al lui Veselovski, pe versuri de Constantin Cârjan, ”O chitară cânta”, interpretată la vremea respectivă de Aida Moga, Florin Dorian sau Nicolae Nițescu. După care, indirect, a adus un omagiu și Doinei Badea, cu piesa ”Cânta un matelot”, pe versurile lui Ion Minulescu.
Pe vremuri, Vasile Veselovski, Temistocle Popa, Radu Șerban și George Grigoriu alcătuiau așa-numitul grup al celor ”4 mușchetari”. Sigur că mai tinerii confrați își așteptau cu nerăbdare intrarea meritată în rândul ”mușchetarilor”…Măriei sale Muzica.
În programul conceput inițial, Horia Moculescu urma să cânte alături de fiica sa Nidia piesa din 1965 ”Și dacă…”. Foarte apropiat prieten al compozitorului omagiat, i-a cântat acestuia doar 7 piese, în schimb a oferit concertului de față o mare surpriză video, realizată tehnic de nepotul Tudor Veselovski.
Despre ce este vorba? În 1971 Veselovski i-a adus lui Moculescu spre orchestrare o melodie de care amândoi, prinși cu altele, au uitat. Descoperită de Horia Moculescu între partituri, a fost scoasă la lumină, el cântând și filmând în 2022 alături de Nico videoclipul piesei ”Mon amour”.
”Gala centenar” o rescris povestea șlagărului românesc, o epocă în care Vasile Veselovski a avut alături de el colegi extraordinari. Fără a ști că peste puține zile aveam să ne luăm rămas bun de la el, Nico i-a cântat lui Horia Moculescu marele șlagăr ”De-ai fi tu salcie…” (respins și încă de 2 ori la Mamaia…gata, nu mai scriem nimic de jurii!), după care s-a oprit la o altă pagină nemuritoare a genului, cu ”Suflet candriu de papugiu” de Ion Vasilescu.
Dar salcia a fost prezentă, e drept ca nume de… textier, Constantin Salcia, în elegantul, distinsul și tulburătorul recital al doamnei romanței românești, Alina Mavrodin Vasiliu, aplaudată minute în șir.
Este vorba de o creație a lui Vasile Veselovski din 1970, ”Știu c-ai să pleci”, pe care Valentin Veselovski a descoperit-o între vechile partituri ale părintelui său, încredințând-o Alinei Mavrodin Vasiliu, care lansat-o la ediția 2025 a ”Crizantemei de aur”, cântând-o aici în acompaniamentul pianistului Florin Pană. După care ne-a purtat pe aripile valsului cu minunata piesă ”Dragă toamnă”, laureată în 1995 la ”Crizantema de aur”.
Dar Vasile Veselovski n-a scris doar muzică ușoară, cuplete pentru revistă, romanțe, ci și muzică de petrecere. În cartea apărută, practic postum, la Editura Muzicală a UCMR, ”Aș mai avea ceva de spus”, Horia Moculescu își amintește că a orchestrat pentru Gică Petrescu un album cântece de voie bună compuse de Vasile Veselovski și de Temistocle Popa.
Două dintre acestea, aparținând compozitorului omagiat, ”De ce e viața sucită?” și ”Trece timpul”, au fost aduse la microfon de George Mărgineanu, profesor de canto la centrul ”Doina Argeșului” și solist al orchestrei omonime, acompaniat de Virgil Iordache (vioară), Florin Pană (pian), Florin Iordache (contrabas) și Ionuț Cârstea (nai).
Solistă a Teatrului de revistă ”Constantin Tănase” din București și absolventă a UNMB, Alexandra Penciu este deținătoarea Trofeului la ultima ediție, a IV-a, a concursului ”Vasile Veselovski”. Acompaniindu-se la pian, ea a dat viață melodiei lui Veselovski ”Dacă nu ești lângă mine”, cântată în 1964 la Mamaia de Doina Badea și Constantin Drăghici, precum și piesei ”Un actor în plus” de Horia Moculescu, pe versuri de Aurel Storin, poetului comemorându-i-se în acele zile 10 ani de la moarte.
Două nume grele ale muzicii noastre ușoare au fost distribuite în final de concert. Cu vocea sa impresionantă, plus umorul ”la purtător”, Adrian Daminescu a optat pentru ”Amor nebun” (1992) și pentru simpaticul șlagăr laureat la Mamaia 1989, ”…Și m-am îndrăgostit de tine!”.
Dacă a existat o solistă preferată a lui Vasile Veselovski, aceasta a fost cu siguranță Corina Chiriac, căreia i-a încredințat nu mai puțin de 25 de melodii!
Ca și Daminescu, a ales două piese pe versuri de Mihai Maximilian, ambele lansate în 1983, și care reprezintă și azi repere unice ale repertoriului ei, ”Îți mulțumesc!” și ”Strada Speranței”, reluate în cor, impresionant, de întreaga sală.
A fost o gală excepțională, la finalul căreia invitaților li s-au oferit, de către Argentina Elena Culcuș, din partea Consiliului județean Argeș, diplome și frumoase medalii cu efigia lui Vasile Veselovski.
Am putea spune, acum, că acest concert memorabil l-a omagiat nu doar pe el, ci și pe Mihai Maximilian, Horia Moculescu, dar și muzica ușoară românească în ansamblul ei.
Octavian URSULESCU