Galina Martea: Poeme de dragoste
Lumina zăpezii
Drumul nins lumină face
Ca sărutul tău de ieri,
Vino iar, să fim în pace,
Cu amurgul peste seri.
Vino iar în a mea lume,
Vânturile când se-ntrec
Şi alină-a mele glume
Prin ninsorile ce trec.
Vino iar prin nopţi cu patimi
Şi-a zăpezilor cetăţi,
Să-ncălzim a noastre inimi
Cu lumina a două vieţi.
S-adunăm din nou trecutul
Prin zăpada ce-a căzut,
Drumul nins precum sărutul
Să cuprindă-al meu ţinut.
Ochi albaștri
Prin a geamului cărare
Ochii tăi lucesc în zare,
Printre frunzele din crâng
Ochii tăi mă vreau când plâng.
Floarea pomilor renaşte
Ochii tăi le recunoaşte,
Pe ai mei copaci din gând
Ochii tăi adorm arzând.
Primăvara mea e-n floare
Ochii tăi îmi fac răcoare,
Cu-ale mele plete lungi
Focul inimii îl stingi.
Al tău freamăt val de mare
În privirea mea dispare,
Al meu gând trudit de aştri
Doarme dus în ochi albaştri.
Joc de iubire
Prin joc de imagini, în joc e cuvântul,
Prin joc de priviri, dorințe-sclipiri,
Soarele, luna, cerul, pământul
Îţi dăruie clipa, plăceri, amintiri.
Prin unda luminii, rostire duioasă,
Cântare de suflet, cu râvnă de-alin,
Acorduri măreţe în gânduri te-apasă,
În pas cu fiorul ce bate din plin.
Prin farmecul nopţii inima zburdă,
Vibrează, cerşeşte mişcarea din loc,
Ochiul se zbate să simtă, s-audă,
Puterea luminii prin valuri de foc.
Cugetul cheamă, chemarea s-avântă,
Focul iubirii se vrea neînvins,
Viaţa-i o dramă, viața s-alintă
Prin nostalgia din jocul aprins.
Surâs
Mi-ai spus să vin şi am venit,
Atunci când soarta m-a gonit,
Mi-ai spus să plec şi am plecat,
În ultim rând din al meu sat.
Mi-ai spus să vin să te aştept,
În dimineţi să mă deştept,
Să stăm alături zi de zi,
Când soarele ne va zâmbi.
Să ne privim, să ne iubim,
În miezul nopţii să ne ştim,
Cu ochii să ne adorăm,
Trecutul trist să-l consolăm.
Mi-ai spus să vin şi am venit,
Dar tu în poartă n-ai ieşit,
Mi-ai dat scrisoarea peste gard
Făr’ să te uiţi la al meu fard.
Mi-ai dat balsamul cu venin
Peste-al meu nume feminin,
Mi-ai spus să plec şi am plecat,
Cu-al meu surâs naiv, curat.
Pictez în taină un sărut
Culeg în taină, mişc în umbră,
Surâd în triluri, plâng tăcut,
Imaginar prin lumea sumbră
Pictez dorinţe şi-un sărut.
Culeg în taină, prea cuminte,
Căruntul păr crescut uşor
Şi nu încerc să-adun în minte
Trecutul trist, obositor.
Încerc să caut o frecvenţă
Să mi te-apropii, să te-ating,
Să-ţi simt suflarea rezistentă
Ca-n ea dorinţele să-mi sting.
Încerc să caut un păianjen
Crescut pe-o frunză de arţar
Şi pe-al tău braţ pictat în galben
Să stăm ascunşi imaginar.
Culeg în taină o scrisoare
Cu scris mărunt şi ne-nţeles,
Cerşesc o aşchie de soare
S-ajung la chipul tău ales.
Dăruire
M-ai probozit să-ţi dăruiesc
Ale mele mărgărite,
Dar vreau o iarnă să mai cresc,
Gonind un vis, cuminte.
O primăvară să-ntâlnesc,
Cu florile dorite
Şi singură să-mi despletesc,
Dorinţele-adormite.
Iar când fiorul va vorbi,
Adânc în al meu cuget,
Te voi găsi, te voi orbi,
Cu foc din al meu suflet.
Voi dărui al meu cuprins,
Luminilor din tine
Şi-acel mărgăritar de vis,
A noastre vieţi s-aline.
În culise
Am vrut să-ţi scriu şi azi un rând
În plină zi de vară,
Am vrut să-ţi scriu că-s foc şi gând,
Şi te aştept în scară.
Am vrut să-ţi scriu să vii şi azi
În ale mele vise,
Dar astăzi este zi de marţi
Şi stau după culise.
Tu și eu de vină
Poama coaptă s-a uscat,
Florile-n gradină,
Ploile s-au adunat,
Tu ai fost de vină.
Frunzele au doborât
Drumul dus în toamnă,
Păsările s-au unit,
Tu fiind în goană.
Vânturile s-au pornit,
Pragul iernii geme,
Tu din nou m-ai părăsit,
Eu cu ploaia-n gene.
Poama coaptă s-a uscat,
Florile-n grădină,
Pomii mei s-au scuturat
Tu şi eu de vină.
O foaie de album
Viaţa mea în poezie
Nu aş vrea lumea s-o ştie,
Scrisă-n fugă, la furie,
Cu peniţa pe hârtie.
Te-am ştiut doar eu şi tu
Şi am plâns în doi la drum,
Dar de astăzi te-am vândut
Pe o foaie de album.
(Versuri din volumul „Orbul dintre ani”, autor Galina Martea,
Editura Pontos, Chisinău, 2001)
Galina Martea