GANDURI DESPRE DISTRUGEREA MORALEI PUBLICE. SI, O PROPUNERE
Uriasa problema a starii de degradare moral-politica a Romaniei este legata de mult invocata legitmitate a actualei puteri politice. Caci, daca aceasta a fost validata prin vot, legimitatea ei a fost apoi anulata prin abuz de putere si a fost golita de sens prin atacul la logica statului de drept. Nefiind jurist, nu am sa intru intr-o discutie juridica pe tema “legilor injustitiei” – asa cum am indraznit sa le numesc – ci am sa ma cantonez doar in a discuta aspectele moralei publice in contextul actual. Sa plecam asadar de la constatarea ca daca legea nu reprezinta intrupari ale binelui public, atunci ea nu reprezinta altceva decat un cavou unde sunt depozitate cadavrele spiritului si literei ei. Ea devine astfel doar un pretext, o butaforie, o fantosa la mana papusarilor politici. Drama prin care trece Romania in acest moment este aceea ca prin incercarea de arestare a statului de drept, facuta printr-un pachet de legi care nu reprezinta interesul public, (ci doar pe cel de grup politico-economic) – cel putin nu pe cel avut in vedere din perspectiva statului de drept euro-atlantic – se impune un nou tip de morala. O “morala” a permisivitatii cu putere de norma, nicidecum a intransigentei fata de infractiune, fata de coruptie, o “morala” a servitutilor de tip clan mafiot, cu insertii medievale. Acest nou tip de “morala” care se incearca a fi impus societatii romanesti, devasteaza tesatura sociala si produce o infioratoare stare de anomie.
In acelasi timp, acest atac relativizeaza pana la insignifianta dialogul societatii cu Legea si al Legii cu societatea. Pe cale de consecinta, se intrerupe dialogul cu puterea politica, cea care elaboreaza si aproba, prin intermediul Parlamentului, legile. Cel care inregistreaza cele mai mari pagube in acest context nefericit este Parlamentul Romaniei, institutie care ar fi trebuit sa fie una dintre cele mai respectate si mai respectabile din intreg ansamblul institutiilor democratice. In caz contrar, tara poate lesne aluneca – déjà, se intampla acest lucru – spre disolutie democratica, spre autocratie, spre autoritarism, pe fondul dezavuarii ideii de parlamentarism.
Principiul increderii reciproce a cetateanului in stat si a statului in cetatean a incetat demult sa functioneze in Romania. De fapt, in Romania se desfasoara o competitie sangeroasa intre stat si cetatean, o competitie care il are ca invingator in majoritatea covarsitoare a cazurilor, pe Stat! Pe de o parte, statul sfideaza, de zeci de ani si in toate modurile posibile – de la lipsa de respect care se vede in modul in care orice roman este tratat la ghiseele autoritatilor de stat si pana la devalizarea bugetului de stat prin coruptie – iar pe de alta parte, cetateanul cauta in permanenta forme prin care sa sfideze statul – de la neplata taxelor si impozitelor si pana la parcarea nonsalanta prin locuri interzise atat de lege cat si de bunul simt. In acelasi timp, acelasi cetatean tanjeste, insa, dupa discursul autoritar, dupa lege si ordine, dar este gata sa le ignore cu prima ocazie.Pe o asemenea dezvoltare competitionala dezastruoasa, statul roman se indreapta extrem de rapid spre disolutie democratic-institutionala.
Solutia? Solutia pe care eu o vad ar fi una singura: orientarea societatii catre valorile moralei crestine, atat in viata personala cat si in in exercitiul puterii politice. O solutie conservatoare, asadar, de extractie crestin-democrata in care morala crestina sa nu fie heteronoma nici politicii, nici artei, nici economiei, nici stiintei. De ce morala crestina? Pentru ca ea este imuabila, individuala si sociala. In morala crestina nu exista doua sau mai multe tipuri de morala. Nu exista o morala crestina personala, individuala, una de grup si/sau una societala. Te poti raporta oricand la ea fie ca individ, fie ca multime.
Cum functioneaza morala crestina? Simplu: bazandu-se pe ratiune. Ratiune reprezentata, intrupata in Iisus Hristos. Logosul ESTE Iisus. Altfel spus, tot ceea ce este irational este imoral. Morala este rationala, asadar. Dar ea nu este doar rationala, ci este si intr-o permanenta dialectica intre indatoriri si drepturi. Si, aici ma reintorc la refacerea relatiei de incredere intre cetatean si stat si cred ca doar o proiectie crestin-democrata, bazata pe moralitatea biunivoca a actului politic poate scoate Romania din acest ingrozitor marasm. Adica, cetateanul are dreptul de a fi guvernat bine, potrivit traditiilor si mijloacelor pe care o anumita tara le are, dar tot el are datoria de a trimite in posturile publice, prin vot, personae moralmente integre, pregatite politic si profesional. Cu alte cuvinte, viata publica este imperios necesar sa fie guvernata de o constiinta morala, formata, potentata si sustinuta de asumarea raspunderii personale asupra propriei vieti (personale, profesionale, academic, politicice, etc.) si de asumarea personala a riscurilor.
Ca sa inchei, mai trebuie spus ca politica este cu atat mai morala, cu cat avantajul cautat si obtinut este de interes general, se adreseaza mai multor oameni si cu atat mai imorala cu cat acest avantaj se restrange la un numar mai mic de oameni. Si din acest punct de vedere, politica romaneasca a ultimilor 27 de ani a esuat lamentabil in a produce rezultate dedicate interesului general.
Dan UNCU