Generalul descult din tara “românilor” inchipuiti – Orania TIMUC
Intr-o zi de vara,lucram camerista intr-un castel-fortareata, pe malul Atlanticului de Sud. Sediu estival exclusiv membrilor armatei portugheze. Erau minutele de dinaintea ultimelor retusuri pe holuri si la ferestre. In lumina scazuta a holului mi s-a apropiat de picioare o umbra lunga,impozanta. Venea catre mine un barbat inalt, bine facut. Parea puternic,calca cu personalitate. Ajuns lânga mine,i-am vazut picioarele desculte contrastând cu hainele de vara,bine alese. Nu m-am abtinut si-am glumit, spunându-i ca daca n-are pantofi,ii facem noi rost de unii…Pricepând clar ca sunt “estrangeira”,a vrut sa stie de unde am venit. Fara ezitare,cum fac mereu,i-am spus ca sunt din România. A intins bratul,semn ca vrea sa ma onoreze cu o stângere de mâna. S-a prezentat. Era general de armata si condusese o misiune de mentinerea pacii in Kosovo. Avusese in subordine portughezi,italieni si români. Mi-a spus asa : “ românii tai mi-au salvat baietii intr-o situatie care putea sa fie tragica. Da-mi voie sa-ti strâng mâna. Am onoarea sa-ti spun ca mi-a facut cinste sa lupt alaturi de ei”.
In contrast absolut, o stire a tinut prima pagina in Portugalia in primavara acestui an. Un portughez, posesor al unui depozit de fier vechi,la sfârsitul unei trudnice zile de lucru s-a prezentat la sucursala unei banci sa incaseze un cec. Imbracat de munca, nebarbierit si nespalat omul nici n-a fost primit in sediu. A fost tinut dincolo de usa. Acolo a fost servit de insusi responsabilul sucursalei. Pe trotuar, in strada. Clar ca portughezul s-a plâns si stirea a explodat ca mamaliga româneasca ! Pentru ca, explicatia responsabilului sucursalei de banca de a refuza sa-l serveasca in sediu,cum s-ar fi cuvenit a fost : “era prost imbracat, am crezut ca e român “ !
In anii din urma,stirile, cu puterea lor fantastica ne-au pus la zidul infamiei in toata Europa. Acuz un atac mediatic impotriva a ceea ce a mai ramas din autostima noastra. Nu e deajuns sa suportam faptele istorice care vorbesc doar de atacuri razboinice contra Daciei si mai apoi impotriva a ceea ce s-a unit si se numeste acum România.
Nimeni n-a venit niciodata cu vreun gând bun in tara mea. Ne-au jefuit aurul,bogatiile,ne-au luat copiii sclavi si i-au facut soldati sa cotropeasca alte tari,ne-au negat dreptul de a trai pe teritoriul stramosesc si tot nu ne-au pus capat. Acum,aproape cu dusmanie,folosind arta moderna a manipularii prin stiri, cauta sa distruga ceva mult mai intim decât orice : parerea pe care fiecare o are despre el insusi. Astfel se distruge moral un popor in epoca moderna.
Noi,emigrantii ne ducem viata doar muncind, ca nici habar nu avem ce se mai intâmpla prin lume. Suntem straini de retelele mafiote care exploateaza tot români prin diferite ferme din Europa, de retelele de prostitutie unde românii sunt “capul tuturor capilor”. Dar,e suficient ca o românca sa-l atace pe Papa…sau un român sa violeze si sa omoare sotia unui maresal italian…ori niste români sa rapeasca printr-o diversiune abila direct din masina oprita la stop copilul aflat in interior…ca Europa esta gata,pe noi. Pe noi, pe toti,chiar si pe cei fara de vina.
Fiecare natie are uscaturile ei. Românii nu sunt nici mai buni si nici mai rai decât oricare altii. Dimpotriva. Avem calitati diferite, apreciate. Suntem adaptabili la orice munca. Suntem isteti si intelegem rapid. Nu fugim de munca si o facem bine. Mi-a fost dat sa aud de la oameni de pretutindeni cuvinte de apreciere la adresa românilor care fie lucrau pentru ei, fie le erau vecini,fie le erau colegi de munca.
Viata m-a obligat sa muncesc in multe locuri. Am avut clienti din lumea larga. Cãnd am fost rasplatita cu o vorba buna sau chiar o strângere de mâna pentru felul in care i-am tratat, am simtit nevoia sa spun ca sunt românca. Din tara Nadiei Comaneci, a lui Nastase si-a lui Hagi. Este felul prin care pun câte o caramida la zidul moral pe care il ataca cu inversunare presa europeana.