Gheorghe Hagi, regele care încă domnește!

Publicat: luni, 20 mai 2013

În urmă cu 48 de ani la Săcele, în județul Constanța, se năștea cel care avea să devină una dintre cele mai reprezentative figuri ale României. Nu e vorba de un istoric sau un om al literelor, și nu avea să fie cunoscut pentru lupte duse împotriva turcilor sau zeci de romane scrise, așa cum ne obișnuiseră românii secolelor trecute. Vorbim de Gheorghe Hagi. Un creator de pase geniale, de goluri inventate, de o inteligență covârșitoare pe terenul de joc. Un număr 10 ce a schimbat, alături de alți mari compatrioți ai săi, fața fotbalului românesc. Prin reușită.

Devenirea

A crescut și a învățat ca orice copil să iubească jocul cu balonul. Dar nu orice copil îl iubea și practica așa cum o făcea el. Se spune că era special prin simpla atingere a mingii. Așa se face că, începând de la vârsta de 10 ani, s-a aventurat înspre lumea ce l-a făcut mare și, pe care și el, la rândul lui, a făcut-o mare. După ani în care a practicat jocul pentru care formase o pasiune uimitoare, talentul l-a adus în atenția patronilor de Liga 1. Astfel, pe când împlinise 17 ani și-a făcut apariția pe scena mare a fotbalului românesc, debutând în prima ligă pentru Farul Constanța. A evoluat în tricoul constănțenilor pentru un an. De aici înainte, cariera sa începea să prindă un contur din ce în ce mai accentuat. Peste numai un an, pe când împlinise vârsta de 18 ani, s-a transferat la Sportul Studențesc și, tot atunci, pentru tânărul talentat a urmat un nou debut. De data aceasta la echipa națională, într-o partidă amicală disputată de naționala României contra Norvegiei la Oslo, pe 10 august 1983. Înainte de a-și face apariția la naționala mare, constănțeanul trecuse pe la naționala de juniori, acolo unde rezultatele l-au făcut să fie observat și totodată, apreciat. Doi ani mai târziu, sub patronajul lui Mircea Lucescu la națională, Hagi ajungea căpitanul echipei. Decizie contestată la acel moment, din cauza evoluției mai puțin convingătoare a mijlocașului român în partida contra Irlandei de Nord. În scurt timp însă, aceleași voci aveau să-i aducă numai laude tânărului fotbalist. De la Sportul Studențesc a urmat în 1987, transferul la cea care, cu un an în urmă cucerise Cupa Campionilor Europeni, Steaua București. A petrecut trei sezoane în Ghencea și a câștigat trofee importante alături de Lăcătuș și Balint: trei titluri de campion al României, două Cupe ale României și Supercupa Europei.

În cucerirea Europei

Perindat deja la trei nume importante ale campionatului românesc, Hagi s-a îndreptat apoi către una dintre superputerile Europei. Este vorba de actuala echipă a lui Cristiano Ronaldo, Real Madrid. Anul imediat după revoluție a fost unul de succes pentru G. Hagi, întrucât odată ajuns la echipa madrilenă, a rămas până în 1992, perioadă în care a obținut Supercupa Spaniei, a fost vicecampion în sezonul ’91-’92, și finalist al Cupei Regelui în același sezon. Anul 1990 a mai venit cu noutăți, astfel că l-a adus pe Hagi în postura de căpitan incontestabil al naționalei. Acesta a condus naționala cu banderola de căpitan la braț în 65 de partide. Tot în perioada anilor ’90, Hagi făcea parte din generația de aur, alături de Gică Popescu, Ilie Dumitrescu și Emeric Ienei. A reușit să adune până la momentul retragerii 125 de partide pentru națională, timp în care a marcat 35 de goluri, performanță neegalată până în primăvara acestui an, atunci când, jucătorul lui Ajaccio, Adrian Mutu a marcat cel de-al 35-lea gol în partida din februarie dintre Ungaria și România, terminată la egalitate, scor 2-2. Despărțirea de echipa spaniolă l-a îndreptat către o altă țară europeană, de această dată, stabilindu-se în Italia, acolo unde, a bifat două sezoane și în tricoul celor de la Brescia. În 1994 G. Hagi reușea să ajungă cu selecționata României la Cupa Mondiala din SUA. Participarea naționalei la acest campionat mondial, a fost una dintre cele mai mari performanțe reușite vreodată de tricolori. În drumul spre America, aceștia au câștigat Grupa preliminariilor cu 15 puncte, la egalitate cu ocupanta locului 2, Belgia, lăsând în spate nume ca Cehoslovacia, Țara Galilor, Cipru și Insulele Feroe. Unul dintre cele mai așteptate meciuri, cel din Grupe contra Columbiei, din 18 iunie, a avut o însemnătate istorică pentru fotbalul românesc, tricolorii reușind să învingă la Pasadena cu scorul de 3-1. Hagi a marcat golul de 2-1, iar reușita sa a fost declarată drept “golul Campionatului Mondial”. Jurnalistii de la Evenimetul Zilei, Grigore Cartianu și Alin Paicu au fost prezenti pe “Rose Bowl”, alături de peste 91.000 de spectatori, la partida dintre Columbia-România, iar în minunata carte ce a apărut un an mai târziu, “Hora de la miezul nopții”, aceștia au descris scena marcării golului lui Gică Hagi într-un mod care m-a făcut să regret că la vremea respectivă aveam doar un an. “Iată-ne în minutul 34. Dorinel Munteanu avansează în interiorul careului și îi adresează o pasă lui Hagi, aflat la pândă pe partea stângă a terenului. De la 30 de metri de ținta columbiană, Gicanu îl zărește pe Cordoba rătăcit prin careul mic și, fără să ezite, desenează o diagonală măiastră. Mingea plutește imponderabil, sfidând gravitația terestră. Întregul stadion înmărmurește. Columbieni și români, mexicani și yankei, gazetari și oameni de ordine, fotoreporteri și politiști privesc fără să respire, într-o liniște selenară… Și inevitabilul se produce.. Sfera de piele se așează cuminte în vinclul din stânga nefericitului Oscar Cordoba… GOOOOOl! GOOOOOOL! GOOOOOOL!”, relata unul dintre jurnaliști în carte. Întrebat fiind (în aceeași carte ) de cine îi este frică la Campionatul Mondial din SUA, răspunsul Gicanului a fost: “De nimeni. Dacă mi-ar fi frică, n-aș mai juca. I-aș lăsa locul altuia mai curajos”. Tot în 1994 face un imens pas al carierei și se întoarce în Spania, acolo unde va fi jucător al Barcelonei, petrecând doi ani în orașul catalan. Apogeul carierei urma să îl atingă însă, odată cu transferul la echipa turcă, Galatasaray. Acolo, trofeele au fost mai numeroase ca nicicând. A câștigat Superliga pentru patru sezoane la rând, Cupa Turciei, Supercupa Turciei, Cupa UEFA și Supercupa Europei. După cinci ani petrecuți în Turcia, marele Gican hotărăște să se retragă definitiv din fotbal. Astfel anul 2001 a însemnat sfârșitul carierei unuia dintre cei mai buni fotbaliști ai lumii.

Cariera de antrenor

Avântul în cariera de antrenor începea timpuriu, în același an în care s-a retras oficial din cariera de fotbalist profesionist. A început la echipa națională, acolo unde a antrenat timp de cinci luni. Doi ani mai târziu a antrenat Bursaspor, iar peste numai un an a ajuns la echipa unde a scris istorie. La Galatasaray. Ca antrenor a câștigat doar un trofeu, Cupa Turciei și a stat timp de un an. A trecut și pe la Poli Timișoara, unde a fost manager general al clubului. Demisia a venit destul de repede. Perioada iunie-septembrie 2007 l-a găsit ca antrenor principal la FC Steaua București, atunci când a reușit să îi ducă pe roș-albaștri în grupele Ligii Campionilor. Demisia a venit chiar după un meci pierdut în fața celor de la Sparta Praga, în UCL. 2010 a însemnat întoarcerea în Turcia, la Galatasaray. Din cauza rezultatelor slabe, Gică Hagi și-a reziliat contractul. Astăzi, omul emblematic al istoriei fotbalului românesc conduce clubul Viitorul Constanța pe care l-a adus până în Liga 1, acolo unde se află pe locul 13, luptând pentru a evita retrogradarea în liga secundă. Este, de altfel, fondatorul Academiei de Fotbal “Gheorghe Hagi” și poate, singurul producător de talente autentice românești.

Ana-Maria MĂTUȘOIU, Sibiu

Post Views: 311