Glasul tot mai stins al roților de fier (II)

În urmă cu un deceniu scriam un editorial despre pericolele ce o așteaptă pe doamna CFR Călători dacă nu se iau rapid măsurile de revigorare a transportului feroviar. Recitind în prezent cele scrise atunci și coroborând datele pe filiera trecut-prezent nu pot decât să constat nu numai că nu s-a îmbunătățit nimic în ceea ce privește călătoria cu trenul, nu numai că nu s-a menținut măcar în limitele de odinioară ci situația a degenerat, s-a cangrenat.

Nu are sens să mai cotrobăim aiurea după cai verzi pe pereți albaștri să le luăm potcoavele. Vinovații se știu: de decenii bune sunt șefi, sefișori și alte specimene cu o atracție iremediabilă a buzelor către dosul superiorilor. Dar dincolo de aceștia mai sunt și alții ca le tolerează primilor vizați tembelismul organizațional. Niște inși, cu o perfidă stare cameleonică în cuget și-n simțiri, cocoțați la butoanele meseriașe ale nației, unii dintre ei unși și pictați în toate culorile politice posibile în spațiul mioritic dintre Carpați și Dunăre.

Pentru că, dacă stăm să analizăm în profunzime problema cu care se confruntă transportul de călători, inclusiv cel rutier și aerian, este una care nu și-a găsit măcar un dram de rezolvare în vreuna din orânduirile ce s-au instaurat la guvernare în biata Românie din 1989 încoace. Ba dimpotrivă, prin tot felul de tertipuri și mișmașuri, aleșii neamului, indiferent din zona lor de proveniență politică, au căutat să faulteze sistemul întru propriile beneficii ori, drept mulțumire, să-l ducă ofrandă grupurilor mafioto-politice ce i-au susținut în alegeri.

Așa se face că încet și sigur au fost trase pe linie moartă numeroase trasee, până nu demult profitabile, invocându-se tot felul de pierderi financiare generate exact de ceea ce au ignorat și ignoră cu bună știință ”managerii” acestor companii, detaliile ce au îndepărtat potențialii clienți: nedezvoltarea și degradarea în același timp a infrastructurii acestor sectoare de transport.

Iar ceea ce se întâmplă la ora actuală în transportul feroviar, căci aici e buboiul cel mai mare, e abia începutul. Incidentul cu vagonul care a luat foc e doar scânteia ce declanșează, asemeni într-un joc de domino, dezastrul ce poate pune pe butuci sistemul feroviar. Și aceasta ”mulțumită” miserupismului și jemanfișismului ce colcăie în creierele încremenite în zona prostiei și indolenței ale șefilor CFR. Dar mai ales hidrei și ale ei brațe acaparatoare cocoțată din decembrie 1989 la butoanele României. O țară atât de minunată, cu oameni atât de frumoși, dar lăsată a fi condusă de eternii incompetenți.

Nici măcar prefigurata liberalizare din 2019 nu va aduce, din păcate, ceva bun pentru rețeaua de transport feroviar. Investițiile necesare pentru modernizarea acesteia au crescut matematic, de la an, la an, direct proporțional cu gradul nepăsării diriguitorilor sistemului. Nici cei mai rapizi în ale construcțiilor, mă refer la chinezi, nu ne mai pot salva căile ferate. Atât de rău au ajuns acestea.

Să auzim numai de bine?

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.