Serviciu  informatii in sistem RSS
Ultimele titluri
Ultima Oră

Grupul de iniţiativă "Reînnoirea": Domnul politician-marinar Băsescu are un aer de mare om de ştiinţă

Publicat: joi, 20 iunie 2013

Grupul de iniţiativă „Reînnoirea” prin membrii săi Florea Dumitrescu, Gheorghe Stroe şi Cristian Apostol a transmis o solicitare Parlamentului României referitor la politicile economice ale PDL.

Prezentăm documentul:
În conferinţa de presă din 26 aprilie 2013, domnul politician-marinar Băsescu, cu un aer academic de „mare om de ştiinţă”, autoproclamat „cel mai mare economist al ţării” – a făcut apel la autoritatea datelor Eurostat şi a îndemnat în
mod repetat ca şi „alţii” să-l urmeze şi să studieze datele Eurostat ca să ne convingă de „zicerile sale economice”.
Desigur, domnia sa le-a utilizat şi le-a interpretat în mod greşit, cu scopul de a acoperi aberaţiile şi minciunile sale economice şi de a înfrumuseţa rezultatele regimului său falimentar.
Îi răspundem politicianului-marinar Băsescu, cu date Eurostat, conform „recomandărilor sale”. Desigur, interpretările şi viziunile noastre sunt total diferite de cele susţinute de domnul marinar în calitate de „om de ştiinţă”. Am relevat aceste deosebiri în studiile noastre din 8, 15 şi 21 aprilie 2013, în ce priveşte ieşirea din criză şi dezechilibrele macroeconomice. În studiul de faţă ne referim la politicile fiscale. 2
Departe de Adevărul Economic – domnul politician-marinar Băsescu a încercat să ne ameţească cu minciuna că propunerile FMI în domeniul fiscal erau greşite şi că viziunea corectă a avut-o domnia sa, respingând propunerile FMI.
Mai mult, contrar realităţii, ne povesteşte că nu a recurs la fiscalitate în anii crizei, ceea ce este un neadevăr.
Cu ţinerea de minte total slăbită, a uitat să ne spună ceea ce ştiu milioanele de cetăţeni – politicile şi măsurile portocalii în domeniul fiscal pe care le-au suportat pe pielea lor în anii de criză cumplită şi anume:
A. Regimul portocaliu Băsescu a mărit impozitul TVA de la 19% la 24%, cu toate consecinţele nenorocite pentru toţi cetăţenii în calitate de cumpărători-consumatori.
A mărit impozitul asupra pensiilor.
A aplicat greşit impozitul de 5,5% asupra pensiilor – pentru partea de până la 740 lei, astfel încât Curtea Constituţională a cerut anularea acestei măsuri nelegale.
Mai menţionăm că domnii Băsescu şi Boc, în dispreţul lor faţă de cei 5,5 milioane de pensionari, le-au aplicat acestora în anii 2009-2012 – „impozitul universal” al inflaţiei, renunţând la indexarea pensiilor cu rata inflaţiei (prin aceasta a păgubit în anii de criză milioanele de pensionari cu circa 19% sau în medie cu 140 lei fiecare pensionar, în termeni reali).
B. A menţinut politica fiscală de „cotă unică”, profund greşită şi care timp de 8 ani a provocat pagube la bugetul de stat de multe miliarde de euro.
3 În Studiul nostru din ianuarie 2005, trimis Preşedinţiei şi tuturor autorităţilor portocalii, am demonstrat că politica fiscală de „cotă unică” este profund greşită relevând consecinţele sale. În Studiul nostru din 24 octombrie 2008 trimis tuturor autorităţilor portocalii, am analizat din nou politica de „cotă unică” argumentând cu date Eurostat cu privire la politicile fiscale în ţările europene. Dar degeaba. Autorităţile portocalii au rămas insensibile. Interesele celor bogaţi au avut prioritate în cei opt ani ai regimului portocaliu Băsescu.
Reamintim aici modificările făcute în ianuarie 2005 de regimul Băsescu în favoarea celor bogaţi.
(1) Reducerea impozitului pe profit (cu 36%) prin aplicarea „cotei unice” de 16% (faţă de 25% anterior) – a umplut seifurile unor monopoluri şi companii transnaţionale care sunt dominante în România în multe sectoare, dar şi ale unor firme autohtone.
Această reducere nejustificată a impozitului pe profit a produs pagube enorme în banii publici ai bugetului de stat în cei 8 ani de regim Băsescu.
După estimări minime, această reducere a păgubit bugetul de stat în medie cu 1,5-2,0 miliarde de euro în fiecare an. În anii de criză cumplită (2009-2012) aceasta a însemnat pierderi totale în bugetul ţării de 6-8 miliarde de euro.
În cei 8 ani de regim Băsescu, pierderile la bugetul de stat din aceste reduceri au fost de 12-16 miliarde de euro.
Cei bogaţi – au avut o mare bucurie din partea regimului Băsescu, cum pe bună dreptate a subliniat public fostul director general al FMI.
Aceste politici fiscale au fost contrare politicilor fiscale europene; ţările dezvoltate europene din UE au practicat nivele mult mai înalte de impozit pe profit, cum rezultă în mod categoric din datele Eurostat, recomandate nouă spre studiu de domnul politician-marinar Băsescu, în Conferinţa sa din 26 aprilie 2013.
4
(2) Reducerea impozitului pe veniturile persoanelor (în medie cu 32%) prin stabilirea „cotei unice” de 16% (cotele progresive până atunci ajungeau până la 40%).
Această reducere a umplut, în principal, buzunarele îmbogăţiţilor de tranziţie, ale oligarhiei politico-financiare, ale guvernanţilor centrali şi locali, ale celor cu venituri mari şi foarte mari.
Prin distrugerea progresivităţii impozitării veniturilor persoanelor (contrar politicilor fiscale europene), ne-am îndepărtat de practicile şi experienţele europene, de care trebuia să ne apropiem – odată cu decizia de aderare la Uniunea Europeană.
Această reducere a însemnat o pierdere la bugetul de stat în medie pe an de 1,5 – 2 miliarde de euro.
În anii de criză cumplită (2009-2012), aceasta a provocat o pierdere de resurse la buget de 6 – 8 miliarde de euro.
În cei 8 ani de regim Băsescu – pierderile de resurse la bugetul de stat din această cauză au fost de 12 – 16 miliarde de euro.
LA NIVEL MACROECONOMIC – regimul portocaliu Băsescu – prin „cota unică” a provocat un dezechilibru macroeconomic de 24-32 miliarde de euro, în cei 8 ani de regim portocaliu.
Acest dezechilibru îl regăsim în deficitele bugetare cumulate în cei 8 ani. În consecinţă, datoria publică (de stat, suverană) a fost mărită extraordinar de regimul Băsescu de 4 ori, ajungând la 220 miliarde de lei (sau 51 miliarde de euro).
Prin urmare, politica eronată de „cotă unică”, a contribuit în proporţii însemnate la agravarea crizei economice şi financiare în România.
5
În Conferinţa de presă din 26 aprilie 2013, politicianul-marinar Băsescu „a uitat” să amintească de efectele economice dezastruoase pentru ţară a politicii fiscale de „cotă unică”, profund greşită şi antieuropeană.
NOTĂ SPECIALĂ Domnii Băsescu şi Boc şi-au atribuit „paternitatea” politicii de „cotă unică”. Avem documente şi probe televizate în acest sens (atunci aceşti domni erau „socialişti”, afiliaţi la Internaţionala Socialistă; ulterior s-au revopsit în politicieni de dreapta şi se fălesc cu această convertire „revoluţionară”).
NECESITATE. Este extrem de necesar şi util ca parlamentarii şi membrii guvernului să se informeze şi să se documenteze temeinic asupra politicilor fiscale europene, pentru a adopta soluţiile fiscale cele mai raţionale în fiecare etapă şi pentru a repara ceea ce a stricat regimul Băsescu în timp de 8 ani.
Nu va fi uşor, deoarece ne aflăm într-o criză profundă şi prelungită.
Dar trebuie să începem, trebuie să avem o strategie fiscală pe termen mediu şi lung, care să impoziteze în modul cuvenit, în mod echitabil, monopolurile şi companiile transnaţionale bogate din sectoarele principale din ţara noastră şi persoanele fizice mai bogate, cu venituri foarte mari şi mari.
Precizăm că aceste politici nu pot fi concepute şi aplicate dintr-o dată, ci treptat, în mod eşalonat.
ARGUMENTELE SCHIMBĂRII rezultă din politicile fiscale europene, experimentate şi verificate istoric multe decenii, în ţările dezvoltate cu economii de piaţă consolidate; desigur, cu adaptările necesare la specificul economiei noastre şi la etapele pe care le parcurgem.
COMPARAŢII CU POLITICILE FISCALE EUROPENE
Politicianul-marinar Băsescu, ne-a sfătuit în 26 aprilie 2013 să analizăm datele Eurostat. Îi satisfacem această dorinţă, pentru a constata cât de greşite şi dăunătoare au fost politicile fiscale băsiste timp de 8 ani, cât de mari sunt pagubele
6
provocate ţării, cât de antieuropene au fost, cât de dezastruoase au fost dezechilibrele macroeconomice provocate României.
Utilizăm în acest scop datele comparative publicate de Eurostat la 29 aprilie 2013.
NOTĂ SPECIALĂ Desigur, trecerea la politici fiscale europene se va putea realiza treptat pe măsura atenuării crizei şi a parcurgerii etapelor de ieşire din criză. Dar, trebuie început procesul de normalizare în acest domeniu, trebuie stabilită o agendă care să fie pusă în aplicare în următorii ani, în mod ordonat şi predictibil.
Datele Eurostat, ni se precizează în comunicatul acestei instituţii a UE, sunt armonizate, făcute comparabile pe cât posibil. Din aceste date în analiza noastră utilizăm informaţiile comparabile pe anul 2011.
I. RATA GLOBALĂ A IMPOZITĂRII
În documentul Eurostat, ni se precizează (metodologic) că rata globală a impozitării este determinată de suma totală a impozitelor şi a contribuţiilor sociale – raportată la Produsul Intern Brut (PIB); prin urmare ca pondere procentuală din PIB.
Pe ansamblul celor 27 de ţări – membre ale UE în anul 2011 – rata globală a impozitării a fost în medie de 38,8% – faţă de PIB.
În România, rata globală a impozitării în anul 2011 a fost de 28,2% faţă de PIB.
Faţă de media europeană, rata globală a impozitării în România a fost mai mică cu 10,6% din PIB.
Este o diferenţă importantă, cu multiple semnificaţii economice şi sociale.
7
COMPARAŢII PE GRUPE DE ŢĂRI ÎN CE PRIVEŞTE
RATA GLOBALĂ A IMPOZITĂRII
În ţările mari – membre ale UE, rata globală a impozitării în anul 2011 a fost astfel: Franţa 43,9%, Italia 42,5%, Germania 38,7% şi Marea Britanie 36,1%.
Faţă de aceste ţări mari dezvoltate, în România rata globală a impozitării (de 28,2%) prezintă diferenţe în minus de mobilizare a resurselor financiare în scopul redistribuirii pentru nevoile ţării – între 8 şi 15%.
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE (cu economie de piaţă consolidată), rata globală a impozitării în anul 2011 a fost astfel: Danemarca 47,7%, Suedia 44,3%, Belgia 44,1%, Finlanda 43,4%, Austria 42,0%, Olanda 38,4%, Luxembourg 37,2%.
Comparativ cu aceste ţări cu economia de piaţă consolidată, în România rata globală a impozitării (28,2%) prezintă diferenţe în minus de mobilizare a resurselor financiare între 9 şi 19,5%.
În ţări cu dificultăţi deosebite în finanţele publice în anii de criză, rata globală de impozitare în anul 2011 a fost astfel: Portugalia 33,2%, Grecia 32,4%, Spania 31,4%, Irlanda 28,9%.
Comparativ, în România rata globală a impozitării a fost mai apropiată de nivelul din aceste ţări (diferenţele în minus fiind mai mici – de 0,7-5%).
OBSERVAŢII
1. Concepţiile şi politicile fiscale ale guvernanţilor portocalii băsişti din România despre rolul statului în viaţa economică şi socială sunt departe de cele din ţările europene cu economie de piaţă consolidată (domnul Băsescu s-a pronunţat deschis împotriva statului social, consacrat prin Constituţia ţării).
Acolo se atribuie statului un rol mult mai accentuat în mobilizarea resurselor financiare din venitul naţional, din PIB şi în redistribuirea lor pentru nevoile de
8
dezvoltare economică şi socială ale ţării. Faţă de media în UE, rata globală de impozitare în România prezintă o diferenţă în minus substanţială.
2. Discrepanţele în minus sunt şi mai accentuate dacă ne comparăm cu nivelele din ţările mari şi cu cele din ţările mici şi mijlocii cu economie de piaţă consolidată.
3. Proporţiile extraordinare ale evaziunii fiscale şi ale contrabandei în anii regimului portocaliu Băsescu, care au afectat grav – prin pagubele colosale – resursele financiare ale României – ca factor esenţial al dezechilibrelor macroeconomice – ne situează la un loc de frunte în statisticile şi studiile Uniunii Europene. Economia subterană, nefiscalizată, în regimul portocaliu Băsescu – reprezintă – după ultimul Studiu la nivel UE – peste 39 miliarde de euro sau 29% din PIB.
Noua guvernare trebuie să aibă în vedere această moştenire băsistă extraordinar de împovărătoare, care se corectează extrem de greu din cauza structurilor infracţionale moştenite.
Documentele elaborate şi dezbătute la UE – în această perioadă – sunt extrem de utile în această problemă.
4. PERSPECTIVA Dacă avem în vedere obiectivele de coeziune şi convergenţă şi de „mai multă integrare europeană” proclamate în documentele UE din ultimii ani – trebuie să se preconizeze o agendă de apropiere de politicile şi practicile europene în domeniul fiscal şi bugetar.
Avem de corectat, de reparat, ceea ce a stricat regimul Băsescu în cei 8 ani (începând cu anul 2005), ceea ce a afectat extraordinar de grav dezechilibrele macroeconomice ale ţării.
Nu este vorba numai de un „acord fin”, cum minţea frumos, domnul marinar Băsescu în Conferinţa de presă din 26 aprilie 2013; este vorba de măsuri radicale, care trebuie bine gândite, profund fundamentate şi aplicate în momente oportune,
9 pentru relansarea economică şi socială, pentru repararea dezechilibrelor macroeconomice, ceea ce nu se poate face fără resurse financiare mobilizate la scară macroeconomică.
5. Corecţiile şi adaptările nu pot fi realizate brusc şi rapid. Este nevoie de o perioadă mai îndelungată. Dar trebuie luat curs în direcţia politicilor fiscale şi bugetare europene; trebuie să ne îndepărtăm de politicile regimului portocaliu Băsescu, care au favorizat pe cei bogaţi, monopolurile şi companiile transnaţionale, persoanele fizice bogate – străini şi autohtoni şi fraudele fiscale şi contrabandă de proporţii şi fuga banilor în paradisurile fiscale (întâmplările din Cipru au dezvăluit unele fenomene în această privinţă).
6. Situaţia politicilor fiscale este diferenţiată calitativ şi analiza trebuie aprofundată, pe categorii de impozitare: a muncii, a consumului şi a capitalului, cum se tratează în datele Eurostat publicate la 29 aprilie 2013, pentru a defini în mod corect – economic şi social – liniile de corectare şi adaptare la politicile fiscale europene şi pentru înlăturarea politicilor greşite băsiste de impozitare, care au favorizat pe cei bogaţi şi fraudele fiscale.
Structurile de impozitare diferenţiate – a muncii, a consumului şi a capitalului – au o importanţă deosebită în evaluarea politicilor fiscale şi bugetare şi a efectelor lor asupra categoriilor sociale şi asupra economiei. Trecem la analiza lor comparativă.
II. POLITICILE DE IMPOZITARE A MUNCII. RATA IMPLICITĂ
În documentul Eurostat, ni se dă o rată implicită de impozitare a muncii; această rată implicită este definită ca raport între suma totală a impozitelor şi a contribuţiilor sociale – şi baza de impozitare la care se aplică, adică veniturile impozabile (salarii şi alte forme de remunerare).
10
Pe ansamblul celor 27 de ţări – membre ale UE – rata implicită de impozitare a muncii în anul 2011 a fost în medie de 35,8%.
În România, rata implicită de impozitare a muncii în anul 2011 a fost de 31,4%.
Prin urmare, avem aici o diferenţă în minus faţă de media UE de 4,4%.
COMPARAŢII PE GRUPE DE ŢĂRI
În ţările mari membre ale UE – rata implicită de impozitare a muncii a fost în anul 2011 astfel: Italia 42,3%, Franţa 38,6%, Germania 37,1%, Marea Britanie 26,0%.
În România, rata implicită de impozitare a muncii (31,4%) prezintă diferenţe în minus de 5-11% faţă de primele 3 ţări mari şi o diferenţă în plus faţă de Marea Britanie (+5,4%).
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE, rata implicită a impozitării muncii în 2011 a fost astfel: Belgia 42,8%, Austria 40,8%, Finlanda 39,6%, Suedia 39,4%, Olanda 37,5%, Danemarca 34,6%, Luxembourg 32,8%.
În România, rata implicită de impozitare a muncii (31,4%) a fost mai mică cu diferenţe în minus de 1,4 – 11,4%; faţă de cele şapte ţări mici şi mijlocii.
În ţările cu dificultăţi deosebite în finanţele publice – rata implicită a impozitării muncii în anul 2011 a fost astfel: Spania 33,2%, Grecia 30,9%, Irlanda 28,0%, Portugalia 25,5%.
În România, rata implicită de impozitare a muncii (31,4%) a fost cu diferenţe în plus faţă de 3 ţări – de 0,5-5,9% şi cu o diferenţă în minus de 1,8% faţă de Spania.
OBSERVAŢII În domeniul impozitării muncii în România, rata implicită de impozitare a muncii prezintă diferenţe în minus, atât faţă de ţările mari cât şi faţă de ţările mici şi mijlocii.
11
Politica de „cotă unică” şi de înlăturare a progresivităţii impozitării muncii, a contribuit la aceste diferenţe în minus.
III. POLITICILE DE IMPOZITARE A CONSUMULUI.
RATE IMPLICITE
În documentul Eurostat, ratele implicite de impozitare a consumului sunt definite ca raport între suma impozitelor pe produse şi servicii şi baza de impozitare reprezentând valoarea mărfurilor şi serviciilor supuse impozitării.
Deci, este vorba de impozite indirecte, care afectează pe toţi consumatorii-cumpărători.
Pe ansamblul celor 27 de ţări – membre ale UE, rata implicită de impozitare a consumului în anul 2011 a fost de 20,1%.
În România, rata implicită de impozitare a consumului a fost de 21,6%; deci, ceva mai accentuată decât media pe cele 27 de ţări – membre UE.
COMPARAŢII PE GRUPE DE ŢĂRI
În ţările mari membre ale UE – rata implicită de impozitare a consumului în anul 2011 a fost astfel: Germania 20,1%, Franţa 19,9%, Marea Britanie 19,5%, Italia 17,4%.
În România, rata implicită de impozitare a consumului (21,6%), a fost peste nivelul din cele 4 ţări mari – cu diferenţe în plus de 1,5-4,2%.
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE, rata implicită de impozitare a consumului în anul 2011 a fost astfel: Danemarca 31,4%, Suedia 27,3%, Luxembourg 27,2%, Finlanda 26,4%, Olanda 26,3%, Austria 21,2%, Belgia 21,0%.
În România, rata implicită de impozitare a consumului (21,6%) – a fost sub nivelul din 5 ţări, cu diferenţe în minus de 4,7 – 9,8% şi apropiată de nivelul din două ţări.
12
În ţările cu dificultăţi deosebite în finanţele publice – rata implicită de impozitare a consumului a fost: Irlanda 22,1%, Portugalia 18,0%, Grecia 16,3%, Spania 14,0%.
În România, rata implicită de impozitare a consumului (21,6%) – a fost peste nivelele din 3 ţări – cu diferenţe în plus de 3,6-7,6% şi sub nivelul dintr-o singură ţară – cu diferenţă în minus de 0,5%.
OBSERVAŢII. La impozitarea consumului (deci la impozitele indirecte care afectează pe toţi consumatorii), nivelele în România au fost mai accentuate, atât faţă de media pe ansamblul celor 27 de ţări membre ale UE, cât şi faţă de nivelele din ţările mari (a fost, totodată, sub nivelul din câteva ţări mici şi mijlocii).
La această situaţie a contribuit politica regimului Băsescu, care în anul 2010 a mărit substanţial impozitul pe valoarea adăugată – TVA (de la 19 la 24%), ceea ce a condus la majorarea preţurilor, la agravarea inflaţiei (acest „impozit universal” asupra consumatorilor).
Orientarea noii guvernări de a face o reducere a impozitării pe consum (a TVA) la anumite produse agroalimentare necesită o grijă deosebită pentru alegerea timpului oportun, pe măsura creării condiţiilor economice necesare, pentru ca efectele să poată fi sustenabile la nivel macroeconomic şi să se aplice un mecanism de control pentru asigurarea reducerii efective a preţurilor în favoarea consumatorilor.
IV. POLITICILE DE IMPOZITARE A CAPITALULUI.
RATA IMPLICITĂ
În documentul Eurostat, rata implicită de impozitare a capitalului este definită ca raport între suma impozitelor aplicate şi baza de impozitare, respectiv veniturile produse de capital (profit, dobânzi, dividende şi altele).
13
În ţările mari membre ale UE – rata implicită de impozitare a capitalului în anul 2011 a fost astfel: Franţa 44,4%, Marea Britanie 34,3%, Italia 33,6%, Germania 22,0%.
În România, rata implicită de impozitare a veniturilor din capital (16%) – a fost foarte mică (de 2-8,5 ori mai mică) faţă de 3 ţări şi cu 6% mai mică decât în Germania.
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE, rata implicită a impozitării capitalurilor în 2011 a fost astfel: Belgia 30,3%, Finlanda 27,4%, Suedia 27,0%, Austria 23,6%, Olanda 12,9%.
În România, rata implicită de impozitare a capitalului (16%) a fost mult mai mică decât în 4 ţări – cu diferenţe în minus de 7,6 – 14,3% – şi mai mare decât în Olanda (cu o diferenţă în plus de 3,9%).
În ţările cu dificultăţi deosebite în finanţele publice. În documentul Eurostat nu se dau date pentru Grecia, Irlanda şi Spania, ci numai pentru Portugalia – 31,6%.
OBSERVAŢII În România, rata implicită de impozitare a capitalului este foarte mică – atât în comparaţie cu ţările mari, cât şi în comparaţie cu ţările mici şi mijlocii cu economie de piaţă consolidată.
Discrepanţele aici sunt extrem de mari. Acestea au fost accentuate prin politica de „cota unică” (16%) introdusă de regimul portocaliu Băsescu în ianuarie 2005.
Aceste politici au favorizat pe cei bogaţi, monopolurile şi companiile transnaţionale dominante în multe sectoare şi unele firme autohtone.
Aici sunt de întreprins măsuri radicale în vederea apropierii de politicile fiscale europene în ce priveşte impozitele directe pe capital.
14
V. ANUL 2013 NIVELE-TOP DE IMPOZITARE
În documentul Eurostat din 29 aprilie 2013, s-a considerat necesar să se prezinte informaţii la zi privind nivelele-top de impozitare (de vârf) ce se practică în anul 2013 în ţările membre UE.
S-a adoptat următoarea clasificare: 1) nivelele top de impozitare pe veniturile corporaţiilor; 2) nivele-top de impozitare pe veniturile persoanelor şi 3) rate standard TVA.
RATE-TOP DE IMPOZITARE PE VENITURILE CORPORAŢIILOR
În documentul Eurostat, se precizează că ratele-top de impozitare pe veniturile corporaţiilor se referă la ratele cele mai înalte stabilite prin lege asupra profitului, inclusiv suprataxele, taxele locale şi suplimentare aplicate asupra bazelor de impozitare.
În ţările mari membre ale UE – ratele-top de impozitare pe veniturile corporaţiilor în anul 2013 sunt următoarele: Franţa 36,1%, Germania 29,8%, Italia 27,5%, Marea Britanie 23,0%.
În România, rata-top este de 16% („cota unică”). Diferenţele în minus sunt foarte mari – între 7 şi 20,1%.
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE, ratele-top de impozitare pe veniturile corporaţiilor în anul 2013 sunt următoarele: Belgia 34,0%, Luxembourg 29,2%, Danemarca 25,0%, Olanda 25,0%, Austria 25%, Finlanda 24,5%, Suedia 22,0%.
În România, rata-top (de 16%) de impozitare pe veniturile corporaţiilor prezintă diferenţe în minus între 6 şi 18%.
15
În ţările cu dificultăţi deosebite în finanţele publice – ratele-top de impozitare în anul 2013 pe veniturile corporaţiilor sunt următoarele: Portugalia 31,5%, Spania 30,0%, Grecia 26,0%, Irlanda 12,5%.
În România, rata-top (de 16%) pe veniturile corporaţiilor este cu mult sub nivelul din 3 ţări (cu diferenţe în minus de 10-15%) şi mai mare faţă de Irlanda (cu diferenţă în plus de 3,5%).
RATE-TOP DE IMPOZITARE PE VENITURILE PERSOANELOR
În documentul Eurostat, se precizează că ratele-top de impozitare pe veniturile persoanelor se referă la ratele de impozitare asupra celor mai înalte categorii de venituri, inclusiv suprataxele cu aplicare generală.
În ţările mari membre ale UE – ratele-top de impozitare pe veniturile persoanelor în anul 2013 sunt următoarele: Franţa 50,2%, Germania 47,5%, Marea Britanie 45%, Italia 43%.
În România, rata-top de impozitare pe veniturile persoanelor este de 16% („cota unică”) cu diferenţe în minus de 27 – 34,2%.
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE, ratele-top de impozitare pe veniturile persoanelor în anul 2013 sunt următoarele: Suedia 56,6%, Danemarca 55,6%, Belgia 53,7%, Olanda 52,0%, Finlanda 51,1%, Austria 50,0%, Luxembourg 43,6%.
În România, rata-top de impozitare pe veniturile persoanelor este de 16% („cota unică”) cu diferenţe în minus de 27,6 – 34,6%.
În ţările cu dificultăţi deosebite în finanţele publice – ratele-top de impozitare pe veniturile persoanelor în anul 2013 sunt următoarele: Portugalia 53%, Spania 52,0%, Grecia 46,0%, Irlanda 41,1%.
În România, rata-top de impozitare pe veniturile persoanelor este de 16% („cota unică”) cu diferenţe în minus de 25,6 -37%.
16
OBSERVAŢIE. Desfiinţarea progresivităţii impozitării veniturilor persoanelor în România de regimul portocaliu Băsescu este evidentă.
RATA STANDARD TVA ÎN 2013
În documentul Eurostat, se precizează că rata-standard TVA este rata de impozitare la care sunt supuse, în majoritatea lor, bunurile şi serviciile (deci cu excluderea bunurilor şi serviciilor la care se aplică rate mai reduse şi scutiri de excepţie).
În ţările mari membre ale UE – ratele-standard de impozitare pe valoarea adăugată – TVA în anul 2013 sunt următoarele: Italia 22%, Marea Britanie 20%, Franţa 19,6%, Germania 19,0%.
În România, rata-standard TVA este 24%; deci este mai înaltă decât în cele 4 ţări mari.
PRECIZARE Această rată de 24% a fost stabilită de regimul portocaliu Băsescu în anul 2010 (fiind mărită de la 19% la 24%).
În ţările mici şi mijlocii – membre ale UE, ratele-standard de impozitare pe valoarea adăugată –TVA în anul 2013 sunt următoarele: Suedia 25,0%, Danemarca 25,0%, Finlanda 24,0%, Olanda 21,0%, Belgia 21,0%, Austria 20,0%, Luxembourg 15,0%.
În România, rata-standard de impozitare pe valoarea adăugată – TVA este 24%. Prin urmare, este peste nivelele din 4 ţări mici şi mijlocii şi sub nivelul din 2 ţări.
În ţările cu dificultăţi deosebite în finanţele publice – ratele standard de impozitare pe valoarea adăugată – TVA în anul 2013 sunt următoarele: Grecia 23,0%, Portugalia 23,0%, Irlanda 23,0%, Spania 21,0%.
17
În România, rata-standard de impozitare pe valoarea adăugată – TVA este 24%. Prin urmare, este peste nivelul din cele 4 ţări cu dificultăţi deosebite.
CONCLUZII
1. Noua guvernare trebuie să-şi propună să corecteze în mod radical politicile fiscale portocalii, băsiste, întrucât:
a) au însemnat o îndepărtare de la politicile fiscale europene atât în domeniul impozitelor directe (pe profit şi pe venitul persoanelor), cât şi în ce priveşte politicile de impozitare indirecte (în special la TVA, în anul 2010).
Noile orientări în UE, decurgând din Pactul Fiscal, impulsionează în această direcţie de apropiere de politicile şi practicile fiscale europene.
Desigur, se impune o tratare în timp, o eşalonare pe mai mulţi ani.
b) au însemnat pentru România provocarea unor dezechilibre macroeconomice enorme timp de 8 ani şi în continuare – care au produs pagube de zeci de miliarde de euro, cu reflectarea în amplificarea fără precedent a datoriei publice (de stat, suverane), a dezechilibrelor externe ale ţării, ceea ce a creat mari vulnerabilităţi economice, o fragilitate economică la şocuri interne şi externe, dependenţă extremă de finanţele de pe pieţele internaţionale.
2. În schimbările preconizate, accentul va trebui să cadă pe impozitele directe, astfel:
a) pe impozitele pe capital, în special pe impozitul pe profit şi dividende, care vor putea să fie treptat mărite.
Totodată, trebuie gândite impozite pe marile averi (pe proprietăţi, active, clădiri, terenuri), după experienţele din ţările dezvoltate.
b) pe impozitele pe veniturile persoanelor, printr-o revenire la progresivitatea impozitelor conform experienţei şi practicilor din ţările europene dezvoltate. Contribuţia celor bogaţi (a celor cu venituri mari şi foarte mari) la
18
nevoile publice trebuie să fie mai mare, mai echitabilă. Dacă în 2004, progresivitatea ajungea la 40% pentru tranşele superioare, nu există motivaţii ca în 2013 şi anii următori să nu se preconizeze o revenire la normalitate şi la principiul echităţii sociale ce se aplică în ţările dezvoltate.
3. La impozitele indirecte, în special la impozitul pe valoarea adăugată – TVA – am depăşit ţările mari şi multe din ţările mici şi mijlocii.
Trebuie să se aibă în vedere specificul acestui tip de impozite: acestea se aşează, în principal, prin majorările de preţuri – pe consumatori-cumpărători, pe cei care trăiesc din muncă, pe cei cu venituri mai mici, modeste.
Aici, orice majorare duce la creşterea preţurilor, la accentuarea inflaţiei (a acestui „impozit universal”), cum a procedat regimul Băsescu în anul 2010 prin majorarea TVA de la 19% la 24%.
Reducerea TVA la anumite produse agro-alimentare trebuie abordată cu prudenţa necesară. Dacă nu se instituie un mecanism de control asupra preţurilor (astfel încât preţurile să fie micşorate în mod corespunzător), atunci măsura ar avea un dublu efect negativ – un minus de resurse la buget şi favorizarea firmelor respective. Niciun efect pozitiv pentru consumatori.
4. Mărirea gradului de colectare a impozitelor la buget, prin combaterea evaziunii şi a contrabandei – constituie o cale esenţială, care ar putea da rezultate mai curând şi de proporţii însemnate.
Aici se cere fermitatea Parlamentului şi a Guvernului: acestea să impună acţiuni de control şi supraveghere severe (inclusiv cu sprijinul Procuraturii Generale şi DNA) din partea instituţiilor de stat abilitate; dacă nu, se vor continua practicile şi corupţia statornicite şi consolidate prin structuri mafiote în cei 8 ani ai regimului portocaliu Băsescu, în care fenomenul s-a extins şi consolidat în mod total nepermis, prin toleranţa şi complicitatea instituţiilor abilitate.
19
Proporţiile extraordinare de pierderi de resurse la buget prin evaziune fiscală de 15-20 de miliarde de euro în fiecare an – ar trebui să ne trezească. În cei 8 ani de regim portocaliu Băsescu – pierderile de resurse la buget din cauza evaziunii fiscale – au fost de 120-130 de miliarde de euro.
Pentru aceste pierderi colosale, cei vinovaţi – evazionişti şi guvernanţi – trebuie să ajungă în faţa Justiţiei, indiferent cât de mult se opun Băsescu şi foştii guvernanţi portocalii.
Recentul Studiu al Comisiei Europene (în cadrul semestrului european) pune în evidenţă o economie subterană, nefiscalizată, în România de circa 39 miliarde de euro sau 29% din PIB, pe loc fruntaş în Europa (locul 2). Acesta este premiul-trofeu acordat recent regimului portocaliu Băsescu – în analizele Comisiei Europene.
Este un aspect încurajator faptul că în organismele Uniunii Europene această problemă a evaziunii fiscale şi a contrabandei, inclusiv a paradisurilor fiscale – este de actualitate şi este abordată cu mai multă fermitate. Sperăm şi cu mai multă eficienţă, printr-o cooperare necesară a instituţiilor abilitate din ţările europene.

Din cele analizate în prezentul Studiu reiese clar că nu este vorba numai de „un acord fin”, cum ne minţea frumos să ne zăpăcească minţile – domnul politician-marinar Băsescu în Conferinţa sa din 26 aprilie 2013. Sunt necesare măsuri radicale şi categorice în domeniul fiscal pentru îndreptarea situaţiilor catastrofale moştenite de la regimul portocaliu Băsescu, care au provocat dezechilibre macroeconomice greu de corectat.
Dacă Parlamentul şi Guvernul nu conştientizează cât de grea este această moştenire băsistă în domeniul fiscal şi bugetar, speranţele de îndreptare sunt spulberate din startul mandatului încredinţat de poporul român. Parlamentul nou
20 ales trebuie urgent să dea un document de poziţie în ce priveşte politicile fiscale şi bugetare de urmat.
18 iunie 2013
Grupul de iniţiativă „Reînnoirea”
Florea Dumitrescu
Gheorghe Stroe
Cristian Apostol

Comments

comments

Short URL: https://ultima-ora.ro/?p=8052

Publicat de la data iun. 20 2013. Categorii POLITIC.

Zona comentariilor

Meteo în țară

19 octombrie 2018, 4:42
 

N
Ceaţă
13°C
0 km/h
Perceput de temperatură: 13°C
Presiunea: 1020 mb
Umiditate: 93%
Vânt: 0 km/h N
Rafale de vânt: 0 km/h
UV-Index: 0
Răsarit: 7:35
Apus: 18:25
Prognoza 20 octombrie 2018
Zi
 

NNV
Parţial însorit cu precipitaţii
17°C
Vânt: 4 km/h NNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 2
Noapte
 

NNV
Nori intermitenti
10°C
Vânt: 0 km/h NNV
Rafale de vânt: 7 km/h
max. UV-Index: 2
More forecast...
 

Loto

Horoscop

  • 139.804 vizite
Statistici T5 Ziarul online ”Ultima Oră” rulează pe o versiune ”Advanced Newspaper” realizată de Gabfire Team