Hidroelectrica, în prag de dispariţie?
Procesele apărute după intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica ar putea duce la dispariţia producătorului de electricitate. Sau, cel puţin, la dispariţia companiei aşa cum arată ea în prezent. Se pare că Departamentul pentru Energie „se pregăteşte” pentru o astfel de situaţie, în care se vor pierde procesele cu „băieţii deştepţi”, şi lucrează la diferite variante pentru a salva ce se mai poate salva. Una dintre soluţii pare să fie cea prin care Hidroelectrica se va diviza, într-o companie urmând să fie incluse cele mai mari şi profitabile hidrocentrale, iar în cealalată, care va păstra numele Hidroelectrica, vor fi inclus cele mai puţin performante hidrocentrale, „ocazie” cu care „vor dispărea” şi circa 1.500 locuri de muncă. Se foloseşte, practic, „modelul Oltchim”, prin care partea viabilă a combinatului se grupează într-o companie, iar partea neprofitabilă – într-o alta, care preia datoriile şi pierderile. Astfel, dacă vor câştiga procesele şi vor trebui să încaseze sute de milioane de euro de la Hidroelectrica, „băieţii deştepţi” vor trebui „să-şi împartă” ce mai rămâne în compania ce va cuprinde partea mai puţin profitabilă din companie. Sigur, sunt câteva probleme, precum acordul cu FMI şi obligativitatea listării, alături de procesele ce ar putea urma, dar sunt pe cale să se găsească soluţii şi pentru acestea. Altfel, dacă ar trebui să plătească daunele, Hidroelectrica ar intra în faliment, iar hidrocentralele Porţile de Fier şi Lotru ar ajunge direct la „băieţii deştepţi”.
Curtea de Apel trebuie să se pronunţe în recursurile formulate de 11 traderi, două sindicate şi Termoelectrica. Borza declara că “băieţii deştepţi” au venit cu trei tipuri de recursuri. O primă categorie o constituie recursul împotriva sentinţei de închidere a procedurii de insolvenţă, pronunţată în vara anului trecut. Traderii au argumentat că, în momentul pronunţării închiderii insolvenţei, mai erau procese pe rol.
Al doilea tip îl constituie recursuri la deciziile prin care s-au respins opoziţiile la deschiderea procedurii de insolvenţă. “Acestea sunt cele mai periculoase, deoarece, dacă s-ar accepta, atunci insolvenţa nu a avut niciodată loc, iar contractele (n.r. – cu “băieţii deştepţi”) nu au fost denunţate”, a spus Borza. Acestea au fost depuse de două sindicate şi de cele două Alpiq-uri.
În fine, al treilea tip de speţă îl constituie recursurile la deciziile prin care unor companii li s-au respins contestaţiile la tabelul creanţelor şi prin care se cere recunoaşterea unor creanţe în valoare de 1,3 miliarde de lei (n.r. – aproape 300 milioane de euro) . Pe lângă traderi, un astfel de recurs a depus şi Andritz, precum şi mai multe companii care au realizat lucrări de mentenanţă.
“Dacă oricare dintre aceste recursuri este admis, Hidroelectrica este automat în insolvenţă”, a declarat Borza. În acest caz, el ar fi, tot automat, din nou administrator judiciar.
Conform lui Borza, miza recursurilor “băieţilor deştepţi” este de 1,3 miliarde lei, daune interese solicitate ca urmare a anulării de către administratorul judiciar a contractelor bilaterale. În a doua etapă se urmăreşte redeschiderea procedurii de insolvenţă, unde să se repună pe tapet legalitatea măsurilor administratorului judiciar de denunţare a contractelor. În final ei urmăresc repunerea în vigoare a contractelor încheiate în 2003, prelungite în 2009 şi valabile până în 2018, a explicat Remus Borza.
În perioada insolvenţei, Borza a denunţat contractele cu traderii Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, Energy Holding, Energy Financing Team şi Europec şi a renegociat contractele cu clienţii industriali, respectiv Alro, Electromagnetica, Elsid Titu şi Electrocarbon Slatina.
Potrivit raportului administratorului judiciar, contractele bilaterale cu „băieţii deştepţi“ au prejudiciat compania de stat cu 1,1 miliarde de euro.
Continuarea pe focus-energetic.ro