Îl folosim zi de zi, dar ce știm despre el? Adezivul…
Primul brevet pentru adeziv a fost acordat în Marea Britanie, în jurul anilor 1750. Inițial, adezivul era făcut din pește, dar foarte repede s-au folosit cauciuc natural, oase de animal, amidon și proteină lactică.
Substanța adezivă cunoscută astăzi sub numele de superglue a fost inventată, accidental, de chimistul american Harry Coover. Astăzi, substanța are o întrebuințare foarte largă, de la domeniul industrial la cel medical.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Coover conducea o echipă de cercetători care încercau să găsească o formulă chimică pentru luneta armelor folosite în război. Pe parcursul acestor studii, au descoperit cianoacrilatul, o substanță foarte vâscoasă. Fiind foarte greu să lucreze cu acest tip de substanțe, cercetătorii le-au evitat.
Șase ani mai târziu, în 1951, Coover a fost transferat la Compania Eastman din Tennessee. Aici a redescoperit cianoacrilatul. În timp ce efectua niște studii asupra unui polimer rezistent la căldură, alături de cercetătorul Fred Joyner, acesta din urmă a aruncat un strat de cianoacrilat între prismele unui refractometru și a descoperit că prismele au rămas lipite una de cealaltă. Au încercat experimentul pe materiale de tipuri diferite din laborator și rezultatul a fost același. Coover și-a dat seama că cianoacrilatul era un produs folositor, iar în 1958, noul compus al Companiei Eastman a fost scos pe piață și comercializat sub numele „Eastman 910”. Apoi a fost cunoscut ca Superglue.
În timpul războiului din Vietnam, cianoacrilatul a fost folosit pentru pansarea rănilor. Substanța era folosită pentru a opri sângerarea, până când răniții erau transportați într-un centru medical unde puteau primi îngrijiri de specialitate. Au fost salvate multe vieți prin această metodă, ceea ce a dus la recunoașterea substanței de către Food and Drug Administration, agenție americană responsabilă cu protecția și promovarea sănătății cetățenilor.
De-a lungul carierei, Coover a primit peste 460 de brevete și a scris peste 60 de lucrări. După ce s-a retras din funcțiile de vicepreședinte al Institutului Eastman Kodak și de director de cercetare și dezvoltare la departamentul de substanțe chimice al aceluiași institut, Coover a fondat propria firmă de consultanță. De aici s-a mutat la Reilly Industries în Indianapolis, unde a rămas nouă ani, continuând în paralel să ofere consultanță. A ieșit la pensie în 2004, iar în martie 2011 a încetat din viață, la vârsta de 94 de ani. În 2010, președintele american Barack Obama l-a decorat cu Medalia Națională pentru Tehnologie și Inovație.
Sursa: AGERPRES