Imbulzeală la Caritasul PSD
In anii ’90, am văzut la televiziunea Germana o emisiune despre ce pot face oamenii în schimbul a 5 dolari. Incredibil: Iei un om de pe stradă şi-i spui că îi dai 5 dolari dacă pupă pantoful unui necunoscut, se târăşte la picioarele lui spunându-i „stăpâne”, totul în plină stradă şi sub condiţia difuzării prin televiziune. Incredibil cât de jos se pot cobora unii. Am văzut aceeaşi emisiune mult mai târziu în România. Românii, neam mândru şi suspicios, au lins efectiv ghetele unor necunoscuti pe strada, pentru o sumă mult mai mică de 5 dolari.
De ce oare mă mai mir când astăzi, un sfert din naţiunea română asistă satisfăcută cum oamenii politici trimişi să-i reprezinte în lume, să-i împrietenească cu lumea şi să-i ajute astfel să trăiască mai bine, de un an de zile, din zi în zi tot mai agresiv, înjură şi spurcă pe toţi partenerii comerciali, pe toţi asociaţii României din UE şi NATO.
Iarmarocul a rămas în istoria noastră şi în memoria noastră colectivă ca un loc al negocierii, poate un pic falsă, poate un pic mincinoasă, dar negociere. Am fost zilele trecute prin talcioc. Oameni rezervaţi, civilizaţi, decenţi. Niciunuia venit să vândă sau să cumpere ceva în târg, cu excepţia poate a celor euforizaţi de alcool, nu i-a trecut prin cap în istoria noastră să împroaşte înjurături în dreapta şi în stânga, să-i facă pe toţi cei din jur mincinoşi sau să le arunce în faţă propriile lor defecte.
Un sfert din românii peste care a trecut civilizaţia creştină se bucură de înjurătură, de bătaie, de umilirea publică a acelora dintre conaționalii lor, care îi împiedică să ajungă la banul ce le-a fost promis. Un sfert dintre creștinii din Romania dau în foc de ură și neîmpăcare cu aproapele.Un sfert dintre români înalță catedralele cele mai fastuoase, din banii pentru educatie sau sănătate, dar lovesc în dreapta și în stânga sau mandatează să se lovească în dreapta și în stânga contra unei promisiuni de bani ,tot mai dovedită ca mincinoasă.
Totul pentru o sută sau două de lei la salariu, bani pe care, economia fiind vie, le-a devorat deja prin inflaţie. Doar o promisiune a mai rămas de sută promisă şi totuşi oamenii o aşteaptă şi sunt dispuşi să accepte orice scandal internaţional pentru asta, Nu numai că s-ar face fraţi cu Dracu dar ar rătăci căile lui Dumnezeu spre ei astfel încât să apuce să vadă banul în mână şi apoi, fie ce-o fi. Aruncă flori călăilor promitenți, se văd mai aproape de banul vorbit cu fiecare lovitură pe care o primesc cei ce avertizează asupra cacealmalei.
Nu-i de mirare că în România, jocurile piramidale au cunoscut un succes mai mare chiar decât promisiunea fecioarelor oferite drept recompensă de alte religii. Suntem un neam de idealişti sau de oportunişti?
Când îmi amintesc de eforturile diplomatice ale lui Ceauşescu de a avea relaţii cât mai bune cu toate taberele politicii internaţionale, îi văd pe aceşti politicieni din zilele noastre, aproape fără exacepţii, ca pe nişte barbari aşteptaţi acasă cu scalpul duşmanului la cingătoare.
Vai ţie, Românie!
Adrian Onicescu