În slujba poporului?!
Mai întâi, dacă există oportunitatea, eşti reţinut pentru câteva ore la Poliţie. De obicei, aici nu se întâmplă mare lucru. Te bagă într-un birou şi te lasă în pace. În cazul în care faci figuri, te fotografiază şi îţi iau amprente. Dar, îţi dau drumul rapid şi nu păţeşti nimic. Eventual o să ţi se spună – nu e obligatoriu -, că ai fost reţinut… pentru a fi protejat (!) de unii care ar fi vrut să te atace pentru ceea ce ai făcut, ai spus, ai scris. Pleci acasă zdruncinat dar fericit că ai scăpat ieftin…
Apoi, dacă nu te potoleşti, cu prima ocazie, te saltă din nou. De preferat, într-un context public care ar putea justifica şi câteva picioare în cap şi bastoane pe rinichi. În dubă, îţi mai iei câteva palme sau pumni (în stomac, ficat, fără urme…). La secţie stai mai mult şi încasezi şi o amendă zdravănă. Dar, te lasă să pleci şi de data aceasta… Când ieşi de acolo, ai un dublu sentiment: de fericire şi de profundă anxietate. Îţi este deja frică. Devine clar că lucrurile capătă o altă consistenţă…
Şi, dacă vei continua, o să realizezi că încep să se întâmple tot felul de lucruri ciudate în viaţa ta: soţia a fost molestată pe stradă în drum de la serviciu spre casă; fiică a fost acostată şi agresată verbal de „nişte derbedei”; maşina o găseşti zgâriată copios sau chiar lovită în parcare; băiatul a mâncat o mamă de bătaie la şcoală de la nişte golani. Poliţia îţi va înregistra plângerile, dar nu va face absolut nimic!
Şi, dacă nici de data asta nu te potoleşti, urmează chestiile grele: te poate băga în spital un şofer nervos, în trafic; poate să îţi ia foc maşina sau să îţi fie furată; poţi să te îmbolnăveşti sau să devii conştient că ai luat-o razna, căci lucrurile din casă încep în mod surprinzător să îşi schimbe locul unde ştiai cu siguranţă că le-ai pus sau pot chiar să dispară. Încet, încet, începi să te întrebi dacă nu cumva ai nevoie de un psihiatru. De fapt, în absenţa ta, cineva ţi-a mutat lucrurile de la locul lor, a luat câteva lucruri sau a adus lucruri de care, evident, nu îţi aminteşti să le fi cumpărat sau deţinut vreodată…! Fără vreo decizie judecătorească prealabilă, cineva îţi poate asculta telefonul sau îţi poate monitoriza prezenţa în on line şi poate să asculte tot ceea ce vorbeşti, prin intermediul laptop-ului tău sau al telefonului mobil. Ca să ştii…
Finalmente, ţi se poate pune în cârcă şi un viol. Ca să îţi bagi dracului minţile în cap. Clar?
Parţial, cam aşa lucrau STASI şi Securitatea. Şi, aşa se întâmplă în ţările din America Latină sau Asia, unde există regimuri dictatoriale. În Rusia lui Puţin se merge până la asasinat.
Mai nou, se pare că se încearcă implementarea unui asemenea regim şi în România anului de graţie 2018. Arestarea arbitrară a lui Paul Wagner este emblematică.
Dan UNCU