În timp ce autoritățile își continuă cu ”conpetență” lupta cu ”paralelul”, șmecherii produc dezastrul în sistemul hidrografic al țării

Proiectele de hidrocentrale se înmulţesc pe râurile mari din România. Asta deşi, oricum, pe aceleaşi cursuri, de ani de zile, sunt amenajate zeci de multe alte microhidrocentrale.

Nicio autoritate din România nu calculează efectul cumulativ al acestor investiţii de stat sau private, nimeni nu evaluează cu adevărat ce se întâmplă dacă bagi în aceleaşi zone râuri şi afluenţi, şi pârâuri, prin conducte, pe mulţi kilometri. Efectele le vom resimţi în timp spun specialiştii, când va fi prea târziu. Altfel, investitorii prinşi că seacă albiile râurilor nu dau înapoi: contesta amenzile şi se judecă la tribunal, cu inspectorii care i-au sancţionat.

E o frenezie care a început în urmă cu mai bine de 10 ani, pe când apele de la noi au fost practic puse pe tavă, atât unor investitori privaţi, cât şi celor de la Hidroelectrica, pentru a fi exploatate cât de mult se poate. Nu a mai contat nici regimul unor zone protejate, nici legislaţia privind protecţia mediului. Fie că este vorba de microhidrocentrale, sau de centrale mai mari, gestionarii Apelor, cei de la Apele Romane, au permis cu prea multă uşurinţă, că zeci de râuri şi pâraie să ajungă trase prin ţeavă. Este poate cea mai mare distrugere a mediului, în munţii României, la fel de gravă ca defrişările masive, sau depozitele de gunoi în mijlocul naturii.

Nu la fel se întâmplă în România înainte de 89: Ceauşescu a cerut planificare şi s-a bazat pe specialişti, ingineri care nu au îndrăznit să treacă apele de munte prin conducte. Cercetătorul Cristian Stoiculescu e astăzi pensionar, şi nu poate să conceapă de ce statul român, prin instituţiile sale, distruge un patrimoniu naţional pentru care ne invidiază un întreg mapamond.

Şi biologul Călin Dejeu susţine că în cazul amenajărilor de pe râuri, statul a acţionat de fiecare dată ca un călău: în goană după strângerea de fonduri, şefii din Direcţiile Regionale Apele Romane au închiriat haotic albiile râurilor şi au permis ca debite prea mari, să ajungă în tubulatura săpată şi îngropată pe lângă firul apelor. E posibil cât timp investitorii îşi comandă şi plătesc studii care să arate că răul tras prin conducte nu pune în pericol fauna şi flora.

Articolul integral pe PRO TV

Comments

comments

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.