Înlocuirea politicienilor cu chatboți sau atracția „democrației avatarului”
De la afaceri și administrație publică până la viața de zi cu zi, inteligența artificială (AI) remodelează lumea – iar politica nu va fi ocolită.
Ideea de politicieni cu inteligență artificială i-ar putea face pe unii circumspecți, dar rezultatele unor sondaje spun o poveste diferită – o astfel de cercetare de piață, derulată de Universitatea IE, din Spania, chiar înainte de „explozia” AI în atâtea aspecte ale vieții curente, a descoperit un sprijin public larg pentru integrarea AI în politică.
Și majoritatea europenilor susțin că ar dori să-i vadă cel puțin pe unii dintre politicienii pe care îi cunosc înlocuiți de AI. Iar respondenții chinezi sunt în top: s-au dovedit cei mai optimiști cu privire la „agenți” AI care să facă politici publice. De partea cealaltă, americanii sunt cei mai reticenți.
Ce spun specialiștii?
Ted Lechterman, care conduce catedra UNESCO AI Ethics & Governance la Universitatea IE, consideră că există căi potențiale pentru integrarea AI în politică, dar „fiecare are propriul amestec de promisiuni și capcane”.
Încă din 2017, un chatbot pe nume Alisa l-a „provocat” pe Vladimir Putin pentru președinția Rusiei, un chatbot pe nume Sam a candidat pentru o funcție în Noua Zeelandă, iar Danemarca și Japonia au experimentat, de asemenea, inițiative politice conduse de tehnologie.
Atracția înlocuirii politicienilor în carne și oase cu chatboți este, la unele niveluri, destul de clară, dar mașinăriilor le lipsesc multe dintre toate cele asociate de obicei cu politica umană.
Pe de o parte, chatboții nu sunt tentați de dorința de bani, putere sau glorie, nu au nevoie de odihnă sau de vacanțe, sunt imuni la corupție, se pot implica practic cu toată lumea simultan și oferă cunoștințe enciclopedice împreună cu abilități analitice care depășesc posibilitățile umane.
Pe de altă parte, „politicienii” automați moștenesc și defectele sistemelor AI de astăzi – pot fi „subiectivi”, limitează percepția umană asupra „raționamentului” lor, pot avea părtiniri derivate din datele de antrenament, din inegalitățile societale și din ipotezele programatorilor și s-a constatat că generează frecvent răspunsuri inexacte sau fabricate, ceea ce în lumea oamenilor poartă numele de halucinații.
Mai mult, chatboții meniți să fie „politicieni” se confruntă cu riscuri de securitate cibernetică, necesită resurse de calcul vaste și au nevoie de acces constant la rețea.
Fără îmbunătățiri majore ale tehnologiei sau o reimaginare radicală a politicii în sine, „politicienii” chatbot rămân o perspectivă incertă. Dar pentru cât timp? Dacă în prezent sunt
nepotriviți pentru ceea ce se așteaptă de la oficialii aleși – să negocieze cu colegii politicieni din alte partide, să manifeste o preocupare reală pentru alegătorii lor și să-și asume responsabilitatea pentru alegerile și acțiunile lor, printre altele – iar instituțiile au fost concepute pentru politicieni umani, atracția pentru AI nu-i va lăsa deoparte pe „omologii” artificiali ai politicienilor.
„O altă abordare încearcă să elimine complet politicienii, cel puțin așa cum îi cunoaștem noi. Fizicianul César Hidalgo crede că politicienii sunt intermediari pe care inteligența artificială ne permite în cele din urmă să-i eliminăm. În loc să fie aleși, Hidalgo vrea ca fiecare cetățean să poată programa un agent AI cu propriile preferințe politice. Acești agenți pot negocia automat între ei pentru a găsi un teren comun, a rezolva neînțelegerile și a redacta legislație. Hidalgo speră că această propunere poate dezlănțui democrația directă, oferind cetățenilor o contribuție mai directă în politică, depășind în același timp barierele tradiționale ale angajamentului de timp și expertizei legislative. Propunerea pare deosebit de atractivă în lumina nemulțumirii față de instituțiile reprezentative convenționale”, notează Lechterman.
Așadar, în această „democrație a avatarului”, creatorii de facto ar fi… experții care proiectează algoritmii. Unii au mers și mai departe: eliminarea totală a oamenilor din politică, cu argumentul că dacă tehnologia AI avansează până la punctul în care poate lua decizii mai bune decât oamenii, care ar fi scopul aportului uman? O algocrație ar fi, așadar, un regim politic condus de algoritmi. „În timp ce puțini au susținut de-a dreptul o predare totală a puterii politice către mașini (inclusiv tehnologia pentru a face acest lucru este încă departe), spectrul algocrației ne obligă să ne gândim critic de ce contează participarea umană în politică. Ce valori – cum ar fi autonomia, responsabilitatea sau deliberarea – trebuie să păstrăm într-o eră a automatizării?”, adaugă profesorul spaniol.
În ansamblu, ideea de a înlocui politicienii cu chatboți ar putea avea o mulțime de „tăișuri” – susținătorii afirmă că ar exista mai multe avantaje, oponenții nu-și imaginează cum oamenii ar putea să se lase conduși la acest nivel de decizie de mașini (în fond, create și „antrenate” de alți oameni).
Undeva la mijloc există și varianta integrării inteligenței artificiale în politică în așa fel încât să ajute – există deja instrumente cu AI tip mediator al dezbaterilor, care au ajutat cu succes la obținerea de consens atunci când au intervenit subiecte polarizante.
Doar timpul va arăta cum vor integra societățile inteligența artificială în lumea politică, așa cum au făcut-o în alte domenii unde până nu demult se credea că oamenii nu vor putea fi înlocuiți…
Roxana Istudor
Foto: pixabay.com