Întâlnirea (The date) by Remus CERNAT (80)
Exclusivitate
(Aceasta este o povestire cu final neașteptat care poate dăuna grav libertății dumneavoastră! Pare o rețetă a succesului, dar nu e)
Era odată o fetiță cuminte, harnică, ascultătoare care mânca tot, făcea toată ziua curățenie prin curte și stătea la cort! Nu avea cal ca alți locuitori mai pricopsiți la cort dar cu toții erau oameni muncitori și corecți ceea ce o făcea o șatră total atipică.
Era crescută de bunică, părinții se prăpădiseră, așa că sărmana bunicuță mergea în sat la munci agricole de dimineața până seara, iar fetița trebăluia prin ogradă și avea grijă de găini și mica lor grădină.
Când o să mă fac eu mare, spunea ea, o să am curtea plină de găini și un cort mare, mare, în care să încapă doi cai, doi boi și două căruțe!
Peste un timp bunica se îmbolnăvi, căzuse la pat și acum fetița trebuia să se îngrijească de gospodărie. S-a tot gândit ea câteva zile cum să facă mai multe găini, a întrebat în stânga și în dreapta și singura rezolvare rapidă era la niște găinari, din altă șatră, un pic mai departe, care, n-o să mă credeți, dar nu erau deloc muncitori și corecți! Ei furau păsări! Destul de elaborat, seara când se întorceau acasă păsările de la baltă puneau capcane și nu furau niciodată mai mult de o rață sau o gâscă din cârd să nu se simtă. Iar la găini lăsau urme de vulpe în coteț și păr din blană roșie de la un câine mort.
Fetița a început să facă schimburi cu ei. S-a dus cu o găletușă de roșii, una de cartofi, una de morcovi, de fiecare dată primea câte o găină vie. Când s-a golit grădina, s-a dus cu coarne de radașcă pisate, auzise ea că e la mare căutare pentru băieții care pun fetelor praf de ăsta în sucuri și fetele devin mai prietenoase! Mă rog, mai prietenoase, vorba vine, știau tot căci la 10 ani astea devin mame… Nici praful ăla nu prea era de radașcă practic, era doar un gândac cu coarne mari mort, așa ca mostră și praful era de la două aspirine pisate.
Și uite-așa s-au adunat vreo 20 de găini și vreo 3 cocoși zdraveni care le călăreau toată ziua de mergeau puicuțele amețite prin curte. După care făceau ouă, după care cădeau cloșcă! Clasic! Niște tigănuși de 8-9 ani veneau săptămânal cu 3-4 găini pentru niște radașcă pisată că cică avea un rezultat al naibii de bun! Până s-au prins ei că se jucau de-a mama și de-a tata cu curva satului și că aia desfăcea picioarele și după un pahar de apă chioară au mai trecut niște ani…
Ani în care fetița noastră a adunat vreo sută de găini, curci, rațe, gâște… din păcate, bunica a murit, a trebuit să vândă tot și să plece la oraș. Era la vârsta la care trebuia să înceapă să fie prietenoasă!
Avea deja 14 ani … cam bătrâioară pentru ai lor, prea fragedă pentru ai noștri! Dar chiar și așa, cum nu există pădure fără uscături, s-a găsit un uscat cu nasu mare care să se sacrifice pentru micuța noastră întreprinzătoare … care acum era măricică (1,70 m, cupa D ), ce vreți, hrană bio, crescută în aer liber, s-a dezvoltat fata.
Și uite-așa guru ei a învățat-o din bob în bob diferența dintre un TIR și un Ferrari. A dat și un examen la final de an, să facă un proprietar de Ferarri să treacă mașina pe numele ei! Cum s-a văzut fata cu talonul pe numele ei, dusă a fost. Nici nu a mai așteptat nota învățătorului, până în capitală nu s-a mai oprit!
Aici, la capitală, altă lume, alt standard, o grămadă de mașini luxoase, hotelurile mai înalte, așa că se hotărî să se facă blondă și să se dea cu niște creme scumpe ca să-și albească pielea, astfel că nimeni n-o să-i mai dea de urmă.
A bătut ea o vreme ca free lancer Intercontinentalul, Hiltonul și Marriotul numai că fără o protecție e mai greu, uneori ieșea păruită, alteori bătută, violată, și cu banii luați… nu era problemă că făcea repede alții, dar era pacifistă, voia liniște și armonie la locul de muncă. Și ca o fată serioasă ce voia să devină, s-a căsătorit din dragoste!…cu un impresar… din aceeași sorginte (că ăștia sunt naționaliști). Băiatul cu o grămadă de relații sus puse i-a prezentat nevestichii o grămadă de oameni de afaceri, oameni politici și, în general. oameni de bine…pentru ea!
Timpul trecea, pielea se albea, țâțele creștea, biznisu-nflorea…. până a cunoscut un marinar. De fapt, numai tricoul era de marinar, el era hoț de pește tătar, fura de pe vapoare, șlepuri, pescadoare și chiar din cherhanale și aducea tot la București. Era vestit și cel mai bun din branșă, toată lumea se mira cum de niciodată nu e prins! Simplu, îi pâra pe toți ceilalți hoți și braconieri de pește și lui îi dădea drumul.
Fetei i s-a părut inteligentă strategia și a ținut-o minte, dar și mai mult îi plăcea că era cârn, era sătulă de ăia cu nasu mare, cu el era odihnitor. Îi mai plăcea că o făcea să râdă, era vesel mai tot timpul, o mințea frumos, îi promitea că o să ajungă mare proprietar de vapor și o s-o plimbe prin toată lumea și cel mai mult îi plăcea că era foarte ascultător, ce-i spunea ea, aia făcea, unde-l punea ea, acolo stătea, ca o marionetă! Păi te fac președinte, mă amărâtule, dacă mă asculți pân la capăt.
Și l-a făcut! Și l-a ținut și două mandate! Și le-a mers din plin! Numai că pe la final președintelui a început să-i crească nasul, și a-nceput să mintă, și să pârască, și-n stânga, și-n dreapta, și mai ales în centru! Da , a pârât-o chiar pe ea, binefăcătoarea lui, trambulina lui și, cu lacrimi în ochi, a băgat-o în pușcărie! Ea, de asemeni cu lacrimi în ochi, de furie, evident, l-a pârât pe el fără să clipească! A ajuns și președintele în pușcărie! Ce, nu-i așa povestea?? Well, mai așteptați un pic … și o să apară încă 3 povești la fel de înfiorătoare!
Și când credeați voi că povestea asta tristă, monotonă și arhicunoscută s-a terminat ea abia acum capătă contur, logică, și o întorsătură miraculoasă.
Și el și ea au avut timp de meditație la rece… și au învățat că viața gratuită costă enorm, au învățat rugăciuni, au citit acatiste, ea – Acatistul Sfintei Mariei Egipteanca, Acatistul Sfintei Maria Magdalena, el – Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina Mult Pătimitorul, Acatistul Sfântului Varvar Tâlharul și după câteva tone de remușcări cu lacrimi și suspine s-au hotărît să vândă tot, hoteluri, case, terenuri, parcări, fabrici de înghețată, tot, și să dea întreaga avuție caselor de copii abandonați, caselor de bătrâni și, evident, Bisericii noastre strămoșești! Și amândoi au fost cuprinși de o fericire nemaiîntâlnită, amândoi au avut aceeași chemare lăuntrică spre o viață curată în sihăstrie! Marinarul a săpat cu briceagul în stâncă o chilie unde s-au rugat amândoi și au trăit ca frate și soră până la sfârșit!
PS: În pop art-ul din imagine abia trezitul personaj din Plugușorul românesc se căznește s-o convingă pe Elena din Troia că are și el un Cal Troian, arătându-i fălos mâinile butucănoase, nasu mare și 45 la picior. Elena, nici ea mai prejos, îi spune – Băi cocoșel, tu știi de când dresez eu papagali ca tine? Îl vezi pe ăsta din mâna mea? Se crede cocoș de munte pentru că îi spun eu că este! Tu o să ai cal troian dacă îți permit eu să ai! Auzi la el, cal troian, ține-te după mine!…cârnule!
(Lista interpretărilor și metaforelor rămâne deschisă)
Remus CERNAT – actor, regizor, scenarist și cum sunt ortodox practicant, naționalist (în sensul că-mi iubesc nația, limba, tradițiile, țara, fără să intru în nici un partid de profil) e limpede că nu fac parte din nici o gașcă!
Deci, nu o să mă vedeți la televizor în nici un serial sau emisiune spălătoare de creier, generatoare de confuzie și zavistie, rămânând totuși în zona artelor (profesor de tango argentinian, de fitness, coregraf, cochetez cu pictura, sculptura și arta vizuală pop art.
De asemenea, sunt și colecționar de artă și expert în imobiliare, iar când am un finanțator mai pun în scenă câte o piesă de teatru, un filmuleț de scurt metraj, o docu-drama, lucruri mărunte… aparent, până aflăm că toate au Morala Ortodoxă! Şi atunci nu mai sunt mărunte!
De fapt, cred că asta e singura mea calitate notabilă. Consider că arta (de orice gen) fără Morală Creştină e total inutilă! În cel mai fericit caz!… căci, în general, e nocivă, dar pentru că e atât de vicleană şi subtilă trece ca fiind “elitistă”! E aşa ca satana care vrea să ne convingă că nu există!
Cum la fel de nocive au fost Renaşterea şi Iluminismul, aceste ferestre Overton pentru urgiile de azi! Să scoţi tu pe Dumnezeu, Făcătorul Cerului şi al Pământului, din centrul existenţei umane şi să bagi omul, această râmă târâtoare şi neputincioasă (care suntem cu toţii) e o prostie infinită! Dezvoltăm altădată!
Ca pictor-sculptor-artist vizual Pop Art sunt amator. Iau câteva elemente (4, 5 până la 30), pe unele le construiesc de la zero, pe altele puțin începute, dar pe absolut toate le prelucrez, le asamblez și le pun într-o relație până obțin metafora dorită. Sper să schimb un pic din șirul clipelor la fel, mai ales că am presărat pe ici-pe colo și niște versuri şi câte o povestioară.
… apropo, cei care căutați artă progresistă, new age, dadaistă, abstractă etc. o să vă plictisiți de Moarte! Nu mă pricep şi nu înţeleg arta nefigurativă. Fascicole infime de erotism?
Posibil, dar în cantitaţi neglijabile, căci vorba creștinului: „Frumoasă e lucrarea Ta, Doamne !” Am fost şi eu odată demult, în precambrian, dansator exotic. Glumesc, nu există precambrian şi nici o altă era geologică, lumea are 7500 şi ceva de ani de la Facere! Bulversaţi? Mă bucur, un motiv în plus să mă urmăriţi căci acum sunt omul LUI! Amin!
