Interviu cu pictorul Florin Olari
Florin Olari, unul dintre cei mai importanți pictori de biserici din Transilvania, care excelează și în arta contemporană, revine pe simeze cu Expoziția „Qurbana Qadisha” la Noaptea Europeană a Muzeelor (17 mai 2025) și cu „Structuri de infinit” la Zilele Clujului (22-25 mai 2025).
Despre aceste două manifestări stăm de vorbă cu autorul lucrărilor.
Două expoziţii într-un interval de numai o lună, de unde izvorăşte inspiraţia şi creativitatea?
Cele două expoziții reprezintă rodul unui parcurs de creație și reflecție desfășurat pe parcursul a mai bine de un an. Am urmărit să explorez, prin mijloace plastice, două direcții conceptuale distincte, dar complementare. Qurbana Qadisha propune o instalație realizată din faguri de miere – materie fragilă, dar încărcată de simbolism – ca suport al unui discurs vizual despre ofrandă, comuniune și sacralitate. Este o meditație vizuală asupra Darului Jertfei, o transpunere artistică a ideii de Împărtășanie.
În paralel, lucrările din cadrul Structuri de Infinit abordează zona picturală, unde am urmărit îmbinarea subtilă dintre sfera spirituală și cea profană, generând tensiuni fertile între cele două lumi. Astfel, între instalație și pictură, între sacru și cotidian, se deschide un spațiu de dialog și contemplație – locul din care izvorăște, de fapt, inspirația.
Participarea în cadrul a două evenimente de anvergură – Noaptea Europeană a Muzeelor și Zilele Clujului – desfășurate într-un interval de timp relativ scurt, reprezintă o consecință firească a colaborării onorante inițiate la invitația Centrului de Cultură Urbană din Cluj-Napoca. Această colaborare are drept scop realizarea unor proiecte artistice inedite, menite să genereze un impact semnificativ asupra publicului larg.
Prin această inițiativă, ne propunem să oferim, deopotrivă copiilor și adulților, ocazia de a se apropia de arta contemporană, de a-i pătrunde mesajele profunde și de a celebra împreună puterea transformatoare a actului artistic.
Cum se naște o expoziție? Creați lucrările special pentru fiecare expoziție, cu tematica în minte sau alegeți tematica pentru a integra în ea creații deja existente?
Fiecare proiect expozițional reprezintă, pentru mine, un demers artistic profund și asumat, născut din nevoia de a comunica cu publicul dincolo de cuvinte – prin limbajul complex și subtil al artei. Nimic din ceea ce se regăsește într-o expoziție nu este lăsat la voia întâmplării.
Fiecare element este gândit, compus și integrat în mod deliberat, în deplină coerență cu mesajul pe care intenționez să-l transmit. În acest sens, unele componente sunt create special pentru un anumit context expozițional și nu vor fi reproduse în alt cadru – cum este cazul instalațiilor realizate din faguri de miere, alese nu doar pentru forța lor vizuală, ci și pentru simbolismul profund, organic și spiritual pe care îl poartă.
Totodată, există și lucrări – în special picturi – care, datorită caracterului lor conceptual și deschiderii tematice, pot fi adaptate și reinterpretate în contexte diferite, fără a-și pierde autenticitatea sau forța expresivă. Însă, indiferent de mediul artistic ales sau de forma prin care se concretizează, fondul preocupărilor mele rămâne constant: transmiterea unor valențe spirituale și introspective prin mijloacele artei contemporane.
Procesul meu creativ nu pornește de la ideea de a construi lucrări pentru o anumită expoziție sau temă. Dimpotrivă, creez atunci când simt, când trăiesc și când contemplu realitatea dintr-o perspectivă profund interiorizată.
Pictura devine astfel un act de revelație personală, o mărturisire vizuală a unor stări, întrebări sau iluminări pe care le experimentez. Abia ulterior, în contextul unui proiect expozițional, aceste lucrări își găsesc locul într-o arhitectură curatorială coerentă, iar titlul ales pentru fiecare expoziție devine o cheie de lectură – un rezumat simbolic al unui mesaj mult mai vast, desfășurat cu nuanță și profunzime în interiorul fiecărei lucrări.
Metofara fagurelui de miere este liantul dintre cele două expoziţii, cum aţi ales să integraţi acest element în viziunea dumneavostră artistică?
Încă din anii fragedei copilării, imaginea fagurilor de miere din casa bunicilor a lăsat o amprentă profundă în sufletul meu.
Fascinat de perfecțiunea lor geometrică și de dulceața ascunsă în straturile lor aurii, am început atunci să privesc acest element natural nu doar ca pe un produs al naturii, ci ca pe un simbol plin de mister și semnificație. Acel moment a fost începutul unei curiozități profunde, o chemare interioară de a descoperi și a înțelege sensurile ascunse ale fagurelui, dincolo de aspectul său fizic.
Această fascinație inițială s-a transformat treptat într-un demers intelectual și creativ pe parcursul studiilor mele de masterat și doctorat.
Am ales să cercetez fagurele de miere dintr-o perspectivă simbolică, explorându-i valențele culturale, estetice și metaforice. Astfel, fagurele a devenit un laitmotiv central în creația mea, un element care reunește în mod subtil echilibrul dintre natură și spirit, dintre rigoare și poezie.
Din perspectivă cromatică, aurul lichid al mierii, alături de subtilul colorit al fagurilor, a deschis pentru mine un univers vizual de o rară delicatețe — o paletă dominată de nuanțe aurii și tonuri naturale, greu de surprins și de reprodus fidel în pictură. Aceste irizații aurii nu sunt simple reflexii ale luminii, ci par să poarte cu ele o vibrație spirituală, o strălucire interioară care evocă lumina divină a Creatorului.
În contact cu ele, sufletul se încălzește, iar actul artistic capătă o dimensiune sacră: pictura devine nu doar o reprezentare, ci o revelație a unei ordini tainice, în care natura și transcendența se întâlnesc.
Ce particularizează fiecare din cele două expoziţii?
Expoziția „Qurbana Qadisha” reunește instalație și pictură într-un ansamblu imersiv, în timp ce „Structuri de infinit” propune o explorare exclusiv plastică, prin mijloacele picturii. Deși diferite în formă și mediu, cele două expoziții se completează într-un dialog profund, purtător al aceluiași mesaj spiritual: o chemare interioară spre contemplație, comuniune și înțelegerea sacrului. Împreună, ele creează o punte între vizibil și invizibil, între materia artistică și lumina subtilă a revelației.
Fiecare lucrare invită privitorul într-o experiență deopotrivă estetică și meditativă, iar mesajul lor transcende barierele culturale sau religioase, devenind accesibil și emoționant pentru fiecare vizitator. Această sinergie dintre cele două expoziții urmărește nu doar să fie privită, ci și simțită – ca un act de comuniune vizuală și spirituală care rămâne adânc întipărit în conștiință.
Cât de receptiv este publicul la arta vizuală şi la artă în general?
Publicul din Cluj m-a impresionat în mod profund prin deschiderea și interesul manifestat față de expozițiile mele, o reacție care mi-a oferit nu doar o bucurie personală, ci și o confirmare a vitalității culturale care definește acest oraș. Receptivitatea cu care lucrările mele au fost primite reflectă o sensibilitate artistică autentică și o dorință sinceră de a pătrunde sensurile mai profunde ale artei contemporane.
Această experiență m-a făcut să cred cu tărie că publicul clujean posedă nu doar rafinament estetic, ci și o sete intelectuală de explorare a mesajelor vizuale, simbolice și spirituale pe care arta le transmite. Este reconfortant și motivant să descoperi o comunitate care nu doar vizitează expozițiile, ci intră într-un dialog viu cu arta, devenind parte activă a actului contemplativ. Într-un astfel de context, creația artistică își atinge adevăratul potențial: acela de a conecta suflete, de a deschide orizonturi și de a da sens tăcerilor dintre cuvinte.
Plănuiţi să aduceţi expoziţiile şi în alte oraşe?
Da, în momentul de față este în pregătire un traseu artistic amplu, care va include expoziții și intervenții culturale în mai multe orașe, atât din România, cât și din străinătate. Această inițiativă reprezintă nu doar o oportunitate de a face cunoscută creația mea unui public mai larg și mai divers, ci și un demers profund de dialog intercultural, în care arta devine un limbaj universal ce transcende granițele geografice și diferențele culturale.
Fiecare oprire în acest parcurs va fi gândită nu doar ca un simplu eveniment expozițional, ci ca o experiență integrată, menită să stimuleze reflecția, să provoace emoție și să creeze punți între oameni, locuri și spiritualități. Sper ca acest traseu să aducă un suflu proaspăt în peisajul artistic actual și să contribuie la consolidarea unei rețele vii de dialog între comunități, artiști și iubitori de artă din diverse colțuri ale lumii.