Intre tentatiile oligarhice si statul de drept
Este evident ca avem de a face cu un conflict constitutional intre puterea judecatoreasca si puterea executiva, in speta Ordonantei de Urgenta – adoptata in prag de noapte de guvernul Grindeau… – pentru modificarea Codurilor Penale. In curand, vom asista si la un conflict intre puterea legislativa si cea judecatoreasca,.daca Parlamentul va aproba proiectul de Lege privind gratierea unor pedepse.
„Frumusetea” momentului devine de-a dreptul mirobolanta, daca observam ca puterea executiva se afla in conflict constitutional inclusiv cu propriul Minister Public – Parchet si DNA si ca, in plus, unele organizatii profesionale ale judecatorilor cer desecretizarea protocoalelor de colaborare dintre SRI si DNA, pe care le considera ilegale. Iar Avocatul Poporului isi declina orice competenta in a sesiza CCR pe tema Ordonantei cu pricina.
Lupta dintre paradigma de tip oligarhic, a exercitiului politic social-democrat si liberal-democrat – si cea a statului de drept, sustinuta de societatea civila si de Presedintele Johannis, capata conotatii dramatice, care demonstreaza cat de subred si cat de vulnerabil este statul de drept autohton.
Batjocorit de mafiile politice transpartinice, in ultimii 26 de ani – dominate copios, de-a lungul anilor, de FSN-PDSR-PSD via retelele informale si formale ale fostului aparat de partid si de stat comunist, sustinute de ofiteri ai fostei Securitati – care au devalizat moral, legal, institutional si financiar cadrul exercitiului presuspus democratic romanesc, zdrentuitul stat de drept carapato-danubiano-pontic parea ca isi revine din coma prelungita, odata cu demararea ofensivei anticoruptie, lansata de DNA. O ofensiva pe cat de necesara si de fasta, pe atat de dificila si de expusa contra-atacului caracatitei coruptiei generalizate. Relativ lipsit de parghii eficace, de oameni specializati in spete de o complexitate halucinanta, fara o dotare tehnica adevcata, DNA a primit o infuzie de tehnologie si expertiza de la SRI, prin asa-zisele protocoale de colaborare, care au fost aprobate, controversat, de CSAT. Povestea este stiuta.
Critica acestor protocoale – care, pana la un punct poate fi frecventabila – a devenit, insa, leit-motivul celor care acuza DNA si pe fostul Presedinte Basescu – iar acum, pe Presedintele Iohannis, printre altii – de incurajarea „binomului” DNA-SRI, in detrimentul ipocrit invocatului stat de drept. Spun „ipocrit-invocatului”, caci exact acel „stat de drept” este cel care a fost si este complet calcat in picioare (!), cu o voluptate infractional-politica desantata, tocmai de cei care… il invoca atat de insistent! Cum imi place sa spun, „daca nu ar fi tragic, ar putea fi chiar comic”.
Hotii, altfel spus, dau dovada de un induiosator si spontan spirit de legalitate si corectitudine institutionala, atunci cand le este amenintat spatiul bunului plac, deconstructivist al statului de drept. Brusc, politicienii coruptii invoca statul de drept – pe care nu dau nici o ceapa degerata si pe care il sfideaza continuu – intru protejarea statului… nedrept pe care il sustin si il protejeaza cu ferocitate, facand apel la… ati ghicit !…, statul de drept.
Sa nu fiu inteles gresit. Nu fac sub nici o forma aici o pledoarie care sa afirme in vreun fel ca o nedreptate poate fi reparata printr-o alta nedreptate sau ca se poate lupta impotriva ilegalitatii, prin ilegalitate. Afirm doar ca aceasta nenorocire, acest cancer al societatii romanesti, care este coruptia endemica trebuie deposedat mai intai de toate de „dreptul” (?) de a se erija in partener de dialog pe tema… luptei impotriva coruptiei! Altfel, ar fi ca si cum ai invita infractorii sa se pronunte in speta legislatiei penale, dupa care te-ai revolta ca legislatia e… proasta.
Ceea ce se intampla acum in spatiul public, in Parlament si, iata, in guvern este kafkian. Situatia este extrem, extrem de grava. Ne indreptam – fara sa ma eschivez in vreun fel de la critica obiectiva a protocoalelor DNA-SRI – catre instaurarea unei paradigme politice de tip oligarhic, catre o societate de tip putinian cu accente de hunta sud-americana, implementata de un grup politic depozitar al unor infioratoare altoiuri infractionale.
Ceea ce ne ramane de facut in aceste zile, extrem de periculoase pentru mult incercata democratie romaneasca, este sa speram ca sesizarea Curtii Constitutionale de catre CSM, pe tema conflictului juridic de natura constitutionala dintre Puterea legislativa si Puterea Executiva, sa blocheze finalmente acest atac furibund al noii puteri politice, aleasa in Decembrie anul trecut.
Daniel Uncu